3,598 matches
-
este doar un fragment: „Tu, Răducu lui tătucu, de ce plângi? Șterge-ți năsucul, tu, Răducu lui tătucu ... Era în timpul războiului, tatăl copilului murise pe front și îi vorbea de undeva din ceruri ... În liniștea din sală, dintr-o dată am auzit hohote de plâns și nu înțelegeam de ce plâng mamele ... Intonasem frumos spusele tatălui, cunoscând prea bine cum poate vorbi un tată copilului său, dar nu realizam că îi vorbise din ceruri ... Mai târziu am înțeles contextul în care fusese scrisă acea
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
am dezvoltat, facem parte dintr-un clan puternic peste care nu vei trece. --Băi, Pleșcane, nu mă speria tu cu clanul vostru. Nu știi că totul este de vânzare pe lumea asta? Care este prețul clanului? Cei trei izbucniră în hohote. Lui Pleșcan îi tremura gușa de atâta râs. Îi plăcea jocul. --N-ai tu bani să cumperi clanul nostru. În orice caz, trebuie să stai de vorbă cu șefu’. --Cine-i șeful vostru? Cei trei se uitară unul la altul, întrebându-se
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
mi-a-mpânzit pustiul. Unde ești tu mamă să îți aperi fiul? Totul este veșted, fără căpătâi e. Mâna ta pe creștet vreau să mă mângâie. Moartea-n mine cântă și viața-mi o-ngână. Mamă, mamă sfântă ține-mă de mână! Hohotul infamei răsună pe-aproape. Doar iubirea mamei poate să mă scape. Nu mai văd ieșire din firescul scapăt. Mamă, cu iubire roagă-te s-o capăt. Viața mea întreagă o ia pe de lături. Mamă, mamă dragă fii-mi te
MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368384_a_369713]
-
trimise înapoi în cotețul cu găini. Nu avea de gând să arate vreun interes față de nepriceputul de porcușor. Cine nu are voce, nu are și gata! Ce ar fi putut vedea el la concertul unui porcușor afon? - Hei, vecine, auzi hohotele de râs inconfundabile ale măgărușului, ai văzut afișele? Am de gând să mă distrez în seara asta! Vino cu mine să ne batem joc de porcușorul acesta fără talent! Cocoșul se lăsă înduplecat abia când văzu că, la ora cinei
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
din paie, cu panglici pe margini. În această seară veți fi martorii unui talent deosebit. Marele Marinică va concerta pentru dumneavoastră și numai pentru dumneavoastră, timp de DOUĂ ORE! În loc să primească aplauzele la care se aștepta, veverița fu întâmpinată de hohote de râs. Singurii care aplaudau erau un șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit vestuța roșie cu care
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
de nemiloase valuri/ Am reușit să scap de uragane/ În nopți senine meditez pe maluri/ Când îți compun poemele profane” (Spre astre). Elementul politic, în special cel istoric, este predominant.Totodată, autorul se consideră „cavaler din veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii”: „Tăcerile ce-ades mă înconjoară/ Cu așteptări ce nu primesc răspuns/ Îmi sparg timpanele! Raza solară/ A-ncremenit în spațiul nepătruns// (...)// La poarta unei inimi zăbrelite/ Eu, cavaler din veacul efemer,/ Ținteam săgeți din gânduri nălucite/ Închise în poemul mesager
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
limpezime aproape miraculoase. O încercare de autodefinire: „Am crezut că știi cine sunt./ Eu mă credeam,/ deopotrivă că sunt/ și umbră și ființă./ Până când mi-am dat seama/ că-n oglinda timpului/ nu eram mai mult decât/ un strigăt,/ un hohot de râs,/ o rochie albă,/ o flacără de lumânare,/ un ou roșu,/ o bucățică de prescură,/ un ochi de lumină” (Spune-mi cine sunt). Un element comun poeților din totdeauna și de pretutindeni: dorința de zbor, năzuința spre Înalt. Zbor
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
2017 - Sabina! Aș fi vrut să- i răspund la fel de scurt dar m- am trezit turuind: - George! Domnișoară, îmi păreți atât de familiară! Am senzația ca v- am mai cunoscut sau nu știu dacă, nu este un Am fost întrerupt de hohotele ei minunate de râs, ușor timbrate de țigări sau de ce- o mai fi... - În primul rând, George, nu ai venit la o întrunire din înalta societate! Ești aici să îți satisfaci niște capricii, așa că lasă vrăjeala cu politețea și
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
i răspund la fel de scurt dar m- am trezit turuind:- George! Domnișoară, îmi păreți atât de familiară! Am senzația ca v- am mai cunoscut sau nu știu dacă, nu este un déjà vu, sau ceva asemănător, sau...Am fost întrerupt de hohotele ei minunate de râs, ușor timbrate de țigări sau de ce- o mai fi...- În primul rând, George, nu ai venit la o întrunire din înalta societate! Ești aici să îți satisfaci niște capricii, așa că lasă vrăjeala cu politețea și
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
scuze ipocrite cu o față de victimă, a consimțit să închidă ușa, dar numai ca să nu-i observ rânjetul diabolic ce i se lățea involuntar pe chip. Nici nu m-am întors bine pe călcâie, că am și auzit chicoteli și hohote înfundate în urma mea. Bineînțeles că somnul nu s-a mai lipit de mine! Aproape că uitasem ciocnirea ,, revigorantă” din zorii zilei și mi-am început activitatea obișnuită cu drag și spor. Dar drăcușorul cu părul roșu și creț, nici vorbă
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
ieșit exclamații de extaz, ochii aceia de drac s-au holbat în așa hal încât m-am temut pentru o clipă că mă voi trezi în farfurie cu un adaos nedorit. O priveam pe sub gene, stăpânindu-mi cu mare efort hohotele de râs ce se îngrămădeau să-și facă rost printre dinții strânși cu strășnicie. Capul acela plin de idei malefice, tremura mai tare ca de obicei iar maxilarele scăpate de sub vigilență, ajunseseră pe la genunchi. Oh, ce satisfacție supremă mi-a
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
se află încă sub starea aceea de șoc consecință a violul suportat pe plajă în acea noapte de coșmar. Se îndreptă către baie străbătând holul larg și bine luminat cu pași ușori și se opri tulburată, auzind apa curgând și hohotele sfâșietoare de plâns ale prietenei sale. Se apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând: - Desire! Desire! Ești bine? Pot să te ajut cumva? Ea răspunde printre suspine și lacrimi: - Sunt bine Anca, termin și ies! Se simțea stingherită,mâhnită
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
dragul meu. În clocot de durere-mi fierbe pasul Și tălpile desculț însângerate, De cât umblat-am după tine-o viață Și-s tot aici, iar tu ești tot departe. De cerul iar va plânge pentru mine, În al său hohot voi muri și eu, Și-ngenungheată din a mea cătare Te-oi slobozi să nu mai fii al meu. Autor Angela Mihai Drepturile rezervate doar autorului Referință Bibliografică: CÂND CERUL PLÂNGE PENTRU MINE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂND CERUL PLÂNGE PENTRU MINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368550_a_369879]
-
materie de făcut cafea și vă las pe voi să apreciați singure, dacă am dreptate să mă laud. În acest timp se îndepărtează către bucătărie și Anca se ruga în sinea ei, ca ea să nu izbucnească iar în acele hohote sfâșietoare ca cele de dimineață, în baie. Auzind-o, parcă avusese senzația că se înghesuiau să izbucnească din pieptul său, dintr-un moment în altul. - Se întoarse spre Mariei Carla: - M-ai impresionat mult cu felul cum i-ai scos
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
lume un dor de care nu poți decât să mori cântând și cum se sting în lume popoarele ca facle de dorul fără seamăn se trec agonizând [87] Cum crește dorul, Doamne, ca un ocean Ființă și Europa-ncepe în hohote să plângă și urlete se-nalță în golul ce se-ntinde după-acel vis pe care în veci n-o să-l atingă [88] Si iată nu pe urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
valiză mare din dulap și a început să-și caute lucrurile de trebuință strict necesare și să le aranjeze cu meticulozitate în ea. Era cu nervii întinși la maxim iar mâinile îi tremurau și respira sacadat. În cele din urmă hohotele de plâns au reușit să înfrângă zăgazul și au început să se rostogolească nestăvilite din adâncul sufletului său zbuciumat. S-a lăsat să cadă sfârșită pe divanul din piele albă din salon și a dat frâu liber durerii. După o
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
Locuiesc doar cu mama și cu..., cu amintirea ta, cu telefonul încărcat permanent și sechestrat într-un sertar, încă din noaptea aceea în care tu..., tu ai sunat să-mi spui că sosești, dar și cu... Laura plângea aproape în hohote. Nu se mai putea stăpâni. Tot năduful și disperarea adunate în peste o mie de zile și nopți se revărsau în lacrimile-i mari ce se rostogoleau ca mărgăritarele în lumina puternică a soarelui ce pătrundea de afară. Iuliana venise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Vânăt și Vânturile Lățoase se luară după ei, suflând ca turbații. Alergau din răsputeri, biciuiți de suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
ar fi cantonat demersurile pe felia respectivă, și, în loc să facă din asta dramă națională pe care o plâng ei, profitând de ocazia că plângăciosul cu lacrimile lui de serviciu nu mai este la Cotroceni, pentru a-și atrage electoratul cu hohote la fel de deșarte. Iar niște analiști serioși ar fi calculat întâi a câta parte din populația României e afectată, pentru a preciza dimensiunile dramei. Care dramă, recunosc: există; ... Citește mai mult Foarte gravă din punctul de vedere al loviturii bancare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
ar fi cantonat demersurile pe felia respectivă, și, în loc să facă din asta dramă națională pe care o plâng ei, profitând de ocazia că plângăciosul cu lacrimile lui de serviciu nu mai este la Cotroceni, pentru a-și atrage electoratul cu hohote la fel de deșarte. Iar niște analiști serioși ar fi calculat întâi a câta parte din populația României e afectată, pentru a preciza dimensiunile dramei. Care dramă, recunosc: există; ... VI. CORNELIU LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (10) - O CULTURĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
spectacole de succes, cu cele mai bune momente artistice: „Comedie pe Titanic”, regia Cezar Ghioca, „Aplauze... Aplauze”..., spectacol dedicat celor 30 ani de carieră a celebrului cuplu de actori Stela Popescu - Alexandru Arșinel, regia Bițu Fălticineanu, „Aer Bun! De Herăstrău!”, „Hohote în Herăstrău”, regia Cezar Ghioca și multe altele. Rolul în care am fost distribuită în „Comedie pe Titanic”, de fata răsfățată, reușește să-mi dea satisfacție profesională și mă face să pun mult suflet în fiecare seară pe scenă. Am
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
același cuțit tocit de mângâieri taie în felii inegale singurătatea în bătaia vântului scăpate din pumn cireșele inimă de porumbel se rostogolesc în umbra pietrelor; crengile sub care am crescut au rămas în bătaia vântului. nu am știut să păstrez hohotul de râs al copilăriei, sărut bătătura din palma mamei și nodul din gât se topește brusc sub privirea ei îngăduitoare scrisoare pentru mama am intrat în rândul lumii mamă, realitatea mă urmărește obsedant; uneori mă iau la întrecere cu ea
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
această carte la îndemână și citește cel puțin o pagină din ea atunci când crezi că viața este mai grea decât știai până acum. Vei vedea că lângă tine sunt și alții care știu însă că un zâmbet, sau chiar un hohot de râs, alungă orice nor din fața ochilor tăi. Și mai ales nu împrumuta niciodată volumul! Șansele de a-l recupera sunt infime! ----------------------------------- Mihai BATOG-BUJENIȚĂ Iași, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Mihai BATOG-BUJENIȚĂ - TERAPIA PRIN RÂS / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN
TERAPIA PRIN RÂS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367414_a_368743]
-
nu se iau în râs. Glumele curate aduc bucurie și Domnul se bucură, nu se mânie... Dar... noi nu mai avem treabă pe la casele noastre? Eu am plecat. Dacă vreți, rămâneți, dar vă aflu eu dacă m-ați bârfit! Alt hohot de râs. Cu unele priviri de neîncredere, plecară toate, pe rând, că mai aveau și cumpărături de făcut. În mintea lor apăruseră întrebări și îndoieli la care nu se gândiseră până acum. Păcat că, așa cum se întâmplă de obicei, se
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
timp ce-și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]