10,678 matches
-
prea sever", se uitase la el nedumerită, nu înțelegea la ce se referă, ea era numai lumină în prezența lui, cine știe, poate el pătrunsese în viața ei reală, acolo, da, era mereu severă, cum ar fi putut altfel să hrănească atâtea guri, să pună la punct o casă, să conducă o filarmonică unde fiecare se crede un geniu. Dar ce o stânjenise cel mai tare fusese gestul lui, acel gest de mângâiere, de căutare a ridurilor, a puținelor depuneri, a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un pachet de unt și zece ouă pe lună trebuia să alergi până îți venea rău, trebuia să stai nopți întregi la coadă. Dar soțul ei se purta de parcă magazinele ar fi fost doldora de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mascate încât de abia se broda o catifea pe o relație intelectuală de excepție. Nu se tutuiau, dar se pârjoleau din priviri și în jur "mirosea a creier ars", cum spuneau fascinați și invidioși colegii lui Aide. Toată Agronomia se hrănea din această poveste de dragoste intelectuală. Dar pe Aide a costat-o cariera universitară. Târziu și-a dat seama de naivitățile ei de atunci, de pasiunea științifică consumată degeaba. Profesorii se uitau la ea ca la o stea cu coadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru care ți-ai fi dat viața?" Silvia îmi redeștepta durerea pe care voiam să o ascund, cel puțin cât eram la capătul lumii. "Spune, spune, asta mă interesează foarte tare". "Păi da, spune Silvia ca pentru sine, toate ne hrănim cu acest elixir otrăvitor", și începe. "Era în primele zile ale vacanței de la Varna, totul era pregătit așa cum îți spuneam, așteptam delegațiile de inspectori, trebuie să-ți spun că înaintea pionierilor veneau adulții, adulți cu pretenții mari și deocheate, veneau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii vin să le aducă de mâncare ele cântă la pian, unul și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate acestea, și trupurile uscate ale stareței, ale mamei și Mariei înșirate pe lespezile de piatră, toate acestea sunt familia ei, viața ei, au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-un cartier rezidențial, într-un bloc ce seamănă cu hotelurile de la Olimp, cu verdeață în curtea interioară, cu grădini suspendate în balcoane, cu piscină la parter, cu două băi în fiecare apartament, de când am venit aici comunitatea românească mă hrănește numai cu scoici, am mâncat ce nu am mâncat în viața mea, dar tot nu-mi tihnește, la mine acasă oamenii mor de foame, și nu orice fel de oameni, ci oameni cu școală serioasă, cu ani grei de muncă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există o altă nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea aripi. Ei își oglindesc chipul în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta înaltă și când bântuie furtuni, își iau țigăncile, le duc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o dorință răutăcioasă, ca pe o adâncă rană, niciodată vindecată, a unei viclenite gelozii, împotriva actualei doamne Ina Georgescu. Rog asistența să-mi ierte aceste amănunte de strictă intimitate! Cea care a făptuit această nelegiuire a trăit și s-a hrănit iluzoriu cu ideea că îi fusese răpit, după presupunerile sale bolnăvicioase, pe cel pe care îl iubise cu patimă și devoțiune și scontase să-l aibă partener pentru o viață. - Obiectez! Spuse avocatul Diaconescu. Rog instanța să admită audierea, ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nimeni și nimic nu mai putea aduce vreo reparație. Se spune, nu fără temei, că în fiecare om există doi lupi: unul rău și unul bun, și totul depinde de cel pe care îl alimentezi. Se vede că Olga, îl hrănise mult timp numai pe lupul cel rău. În drum spre holul principal, răsturnă o măsuță pe care se afla un pahar plin cu apă. Paharul se vărsă, sfărâmându-se în sute de cioburi. O fi paharul în care s-au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai prind vreodată, pe aici, că vă încarcerez de tot! Până-n ziuă n-a mai rămas, nici urmă din găină. Mătușa Ilinca, bătrâna care locuia nițel mai încolo, a strigat după ei. S-au dus către ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și de chiotul mașinii. Trăiască Patria Noastră! Trecusem, de nenumărate ori, pe lângă această catedrală
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dureau și pe ei, sufereau și ei precum întreaga lume simțită, dar, neavând cum să intervină, spre a face viața altora mai puțin tristă și supusă umilințelor; trăiau modest, cinstit și corect; ca doi oameni, de sub treizeci de ani fiecare, hrănindu-se din propiile bucurii, făcându-și plapumă doar, din propria fericire. Le era suficient. și se simțeau atât de bine! Dar, zice o vorbă, n-aș putea preciza cât este de adevărat, că tocmai atunci când totul pare a fi cel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic din ce stăpânul bâiguise. Au trecut zilele, nopțile, săptămânile, lunile, trimestrele, aproape anul. Stăpânul îl hrănea, pe puiul de Groh, care, pe zi ce timpul cobora la vale, el, dimpotrivă, urca la deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar cu o afecțiune, cu o dragoste, aproape de afecțiunea și de dragostea omului. Stăpânul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Groh, care, pe zi ce timpul cobora la vale, el, dimpotrivă, urca la deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar cu o afecțiune, cu o dragoste, aproape de afecțiunea și de dragostea omului. Stăpânul se bucura. Îl hrănea și cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care-i servea, îl hrănea, îl adăpa, îl mângâia cu mâna și cu gura, îl aprecia, pentru ziua când va sosi Ignatul: ce bună cărniță o să-mi furnizezi, tu, dragule! Ce bună au să fie carnea și slăninuța matale! După ce a mai crescut, și a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea) e o prăpastie imensă. Nevoia de sincronizare cu... Occidentul e consecința modernizării Iranului, mulți scriitori dorind să se elibereze de o moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice, și să se alinieze într-un fel literaturii moderne practicate aiurea, în Europa de vest mai ales. Revoltându-se împotriva unei estetici dogmatice, devenite aproape religie, ce ținea de spiritul persan, poetic prin excelență, (zaban-e șirin = limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi doi, ceva luase sfârșit. Ceva. O mică rotiță a marelui angrenaj
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
verbul reflexiv arată că avem un rol în a ne îmbolnăvi și a ne însănătoși. În final, se înțelege că noi ne îmbolnăvim și noi trebuie să ne însănătoșim (vindecăm), să nu alegem varianta cea mai comodă, dar și distructivă hrănind boala prin îngrijirile medicamentoase exagerate sau prin scenariile de victimizare pe care le lăsăm să ne bântuie viața. Tulburările noastre de sănătate ne pot vorbi de locurile ascunse din noi, locuri care se cer ecologizate, puse în armonie. De aceea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am o viață nouă. Ce bine-i și frumos să știi Că Tu, ești într-u tine {i nu mai trebuie să minți, Trăind doar pentru lume. Eu ... am umplut vidul tăcut Rupând bucăți din lună, Iar corpul meu este hrănit Numai cu gânduri bune. Ați vrea să știți cum am făcut ... ? De am schimbat destinul În timpul ăsta veșnic surd Să nu mai simt declinul ... ? Am alergat printre idei Răstâlmăcind mesajul Dar am găsit lanțul cu chei, {i am deschis blocajul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care ar fi natura lor. Fie că este vorba de sănătate, de fericire sau succes. Dacă vei repeta mereu că ești sănătos și fericit, atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lor. Fie că este vorba de sănătate, de fericire sau succes. Dacă vei repeta mereu că ești sănătos și fericit, atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din urmă să se clădească
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vorba de sănătate, de fericire sau succes. Dacă vei repeta mereu că ești sănătos și fericit, atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din urmă să se clădească bine. Nici nu mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fericit, atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din urmă să se clădească bine. Nici nu mai știu de când nu mai folosesc gânduri și cuvinte negative, parcă nici nu ar mai exista
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]