959 matches
-
Preston G., Reinertsen, Donald G. (1991). "Developing Products in Half the Time" Kim și Wilemon definesc procesul inițial fuzzy ca perioada dintre momentul în care o oportunitate a fost luată în considerare pentru prima dată în sensul că merită o ideație ulterioară, o explorare și o evaluare și momentul în care ideea este apreciată ca fiind gata pentru dezvoltare, iar firma decide să aloce resurse semnificative pentru dezvoltarea sa și lansarea proiectului. Totuși, această definiție pare să fie prea restrictivă, deoarece
Procesul inițial de pre-dezvoltare a produselor () [Corola-website/Science/319312_a_320641]
-
Această fază conduce la o "poartă" de examinare a oportunităților; ٭"faza a doua": definirea preliminară a unor idei sau unui concept pentru produs. Această fază duce la o "poartă" de evaluare a ideilor. Faza de definire a ideilor (sau de ideație) este concepută ca partea creativă a procesului, este considerată o artă; ٭"faza a treia": definirea detaliată a produsului, proiectului sau conceptului, precum și planificarea afacerii, aliniată cu strategia corporației. Această fază conduce la "poarta" a treia, finală, în care se ia
Procesul inițial de pre-dezvoltare a produselor () [Corola-website/Science/319312_a_320641]
-
investigare preliminară"; ٭faza 3 - "investigare detaliată". Cele trei "porți de decizie" se referă la : 1) screening inițial; 2) al doilea screening; 3) decizia asupra analizei financiare a afacerii. Procesul inițial de pre-dezvoltare, conform acestui model, începe cu faza 1 de ideație, care cuprinde generarea și conceptualizarea inițială a noilor idei. În prima poartă de decizie (screening inițial) ideile sunt examinate și selectate pe baza unui set de criterii calitative, pentru a estima valabilitatea ideilor și necesitatea unor investigații ulterioare ale acestora
Procesul inițial de pre-dezvoltare a produselor () [Corola-website/Science/319312_a_320641]
-
Veryzer (1998) constată că în cazul etapei de pre-dezvoltare a proiectelor de produse radicale, procesul este "haotic", are un caracter confuz și nu se pretează la un proces sau sistem înalt structurat, formalizat. Activitățile de "generare a ideilor" (sau de "ideație") din faza de definire preliminară a ideilor, au fost considerate ca fiind critice (esențiale) pentru a asigura mărirea ratei de succes a procesului inițial de pre-dezvoltare a produselor. Aceste activități se referă la următoarele: ٭identificarea domeniilor de oportunități și a
Procesul inițial de pre-dezvoltare a produselor () [Corola-website/Science/319312_a_320641]
-
de pre-dezvoltare a produselor. Aceste activități se referă la următoarele: ٭identificarea domeniilor de oportunități și a necesităților clienților (analiza oportunităților); ٭dezvoltarea băncilor de idei pentru a captura aceste necesități; ٭generarea ideilor embrionare, selectarea (screeningul) și monitorizarea ideilor; ٭managementul activităților de ideație ca proces continuu. Astfel, ideile asupra produselor noi vor fi justificate și vor obține suport pentru aprobarea lor, după care se vor elabora planuri pentru proiectul de dezvoltare și realizarea dezvoltării. Faza de generare a ideilor implică următoarele activități: ٭obținerea
Procesul inițial de pre-dezvoltare a produselor () [Corola-website/Science/319312_a_320641]
-
și perfectionarea alcătuirii finale. Alex Osborn (1953), creatorul metodei brainstorming pentru stimularea gândirii creative, a optat pentru o teorie similară de echilibru între imaginație și analiză în modelul său de gândire creativă. "Modelul Osborn" include șapte faze: orientarea, pregătirea, analiza,ideația, incubația, sinteza și evaluarea. Alex Osborn (op. cit.) și Sid J. Parnes (1992) au dezvoltat procesul (sau modelul) rezolvării creative a problemelor (CPS), denumit și "procesul Osborn-Parnes", care alternează fazele de gândire divergentă și convergentă. Procesul CPS a beneficiat de dezvoltări
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
un model de rezolvare creativă a problemelor care este cunoscut și sub denumirea de "modelul călătorului universal". Fazele propuse în acest model sunt următoarele. "Acceptarea situației" (ca o provocare) "Analiza" (pentru a descoperi contextul problemei) "Definirea" (principalele probleme și obiective) "Ideația" (generarea opțiunilor de rezolvare a problemei) "Selectarea" (alegerea celei mai convenabile alternative) "Implementarea" (realizarea formei fizice a ideii) "Evaluarea" (analizarea și o nouă planificare a acțiunilor următoare). Se observă că ideația- focarul tradițional al instrumentelor de stimulare a gândirii creative
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
este foarte largă și deschisă interpretărilor însă este de notat similaritatea cu definiția mai concentrată a managementului configurației, formulată de Frank B. Watts (2008) : Managementul configurației este o abordare de proces asupra planificării, identificării, controlului și urmăririi configurației produsului, de la ideație pe tot parcursul ciclului de viață, cu cost minim. Datorită similarității acestor definiții, unii autori consideră că pentru scopuri practice de implementare, termenul modern la modă „PLM” este ,în esență, o versiune extinsă a managementului configurației, cu controlul documentelor de
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
tehnologii asistate de calculator pentru proiectare și fabricație) ale PDM. Actualmente, există un consens că PDM este concentrat pe managementul datelor CAx, în timp ce PLM cuprinde managementul larg pe întreprindere al tuturor datelor referitoare la produs și al proceselor, de la concepție (ideație) până la sfârșitul vieții produsului. Sistemul PDM este o subcategorie esențială a sistemului mai larg al PLM și în mod tipic constituie numai componenta de manipulare a datelor în PLM. Sistemul PDM include următoarele elemente de bază ale soluțiilor PLM: Avantajele
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]