1,197 matches
-
victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist, Engels, scria unui contemporan că românii lui Avram Iancu ar trebui, pur și simplu, exterminați, pentru că se opun „revoluționarilor” unguri, de fapt, luptă pentru drepturile lor de națiune liberă. Făcea parte bărbosul ideolog dintr-o conspirație anti-românească, ori nu era decât un fanatic al ideii de „revoluție mondială”, în numele căreia trebuie sacrificate drepturile națiunilor și libertățile individuale, mergând până la eliminarea fizică a unor întregi etnii? Dacă e să mergem pe tiparul de gândire al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
arhitectural sau de mediu. Istoricul nu pare a avea cunoștință de aceste aspecte. Resuscitarea istoriei românești în scopul legitimării unui regim impus din afară, prin agitarea problemei Basarabiei, de pildă, ordonată de partid și practicată de culturnici (autointitulați „istorici”) și ideologi improvizați, nu poate servi drept argument pentru sinceritatea politicii de deschidere a regimului de la București, comparativ cu acțiunile comuniștilor iugoslavi sau maghiari. „Primăvara de la București” din 1964 (raportată la revolta din Ungaria, 1956, și la reformele din Cehoslovacia, 1968) ar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu ar fi decât invenția unor intelectuali frustrați, povestea cu cenzura ar fi mult exagerată, ca și mărturiile scrise, audio și video ale victimelor represiunii regimului instaurat abuziv în România de cotropitorii sovietici. Acești concetățeni 150 încă acordă credit foștilor ideologi care le spun ce mari „patrioți” au fost Dej și Ceaușescu, sau că uneltele instruite ale dictaturii (activiști, securiști, milițieni, informatori) nu-și făceau decât „datoria”, desigur, tot „patriotică”. Ca, de pildă, foștii torționari Vișinescu și Fecioru. Unul din ei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
trebuit să se rezume la o singură efigie, care aglutinează artistic vaporoasa barbă a unuia, nasul cârn al amândurora și laconica statură a celuilalt. O sută douăzeci de pilule neînsemnate dau acestui tribut o notă de prospețime. O dată expediați ambii ideologi, iată-ne acum În fața marelui sacerdot al bucătăriei pure: Pierre Moulonguet. Primul său manifest datează din 1915: un Manuel Raisonné - trei volume in octavo mare - din 1929. Înălțimea lor doctrinară e atât de cunoscută, Încât ne vom mulțumi Deo volente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reușit aproape imposibilul, un personaj comic superb, de-o inteligență și inventivitate sclipitoare și fără nici cea mai mică urmă din imaginea tradițională a menestrelului negru Rastus. Dar cea mai mare realizare a lui Toole este Ignatius Reilly însuși, intelectual, ideolog, trândav, mâncău, fraier, care în mod normal ar trebui să-i repugne cititorului prin înfumurarea lui gargantuescă, prin disprețul lui bubuitor și războiul de unul singur împotriva a toți și toate - Freud, homosexuali, heterosexuali, protestanți și alte variate excese ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
psihanaliză cu doctorul Lesnick din dorința declarată de a „explora gândirea freudiană” și de a-și înăbuși impulsul de a-și înșela soția cu o serie de femei din Partidul Comunist avide „după banii mei, nu după trupul meu”. Un ideolog marxist turbat, temperamental, dar care probabil că nu-i va turna niciodată pe tovarășii săi. Părea îndeajuns de inteligent pentru a-l face pe Ellis Loew să pară un descreierat, iar episodul său cu CCAA îi conferea un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Matei Călinescu? De ce nu apar la Paris, la New York, la Budapesta istorii ale literaturii române care să proiecteze fenomenele în amplitudinea unor spectacole de idei, dezbateri, ideologii... ? Nu cred că de vină e doar faptul că astfel de idei, dezbateri, ideologii sunt prea localiste. Poate că de vină sunt tot felul de complexe, de care nu numai că nu reușim să scăpăm, dar de care nici nu suntem conștienți. Cu literatura noastră e cam aceeași poveste precum cu industria din comedia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi, atunci l-ar invalida. în calitate de participant la evenimente, nu pot fi imparțial, ceea ce se vede deja în alegerea temelor de dezbatere. Iată, în linii mari, principalul argument al părții a II-a: America a căzut în mâinile unor ideologi extremiști, conduși de vicepreședintele Dick Cheney și ministrul Apărării Donald Rumsfeld, care cred că adevărul poate fi manipulat cu succes. Ei au reușit să controleze un președinte reales și un popor hedonist. Dar există o realitate care depășește puterea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
le conferă drepturi și obligații membrilor săi, discriminându-i pe cei din afară; moralitatea universală a generat societăți deschise ce recunosc anumite drepturi fundamentale, indiferent de afilierea tribală, etnică sau religioasă. Popper a dus mai departe acest argument, susținând că și ideologii universale precum comunismul pot constitui o amenințare pentru o societate deschisă, dacă pretind că dețin adevărul absolut, discriminându-i, astfel, pe cei care nu sunt de acord. Autorul și-a construit argumentarea în favoarea societății deschise pe principiul failibilității, capacitatea noastră limitată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
asupritor fără să realizeze, dar adminsitrația Bush - poate că nu președintele însuși, ci aceia care l-au influențat după 11 septembrie - a făcut în mod voit acest lucru. La momentul atacurilor teroriste, administrația Bush era dominată de un grup de ideologi care credeau că Statele Unite nu își exploatau destul supremația militară. Ei susținuseră deja invazia Irakului în timpul administrației Clinton. Aceștia sunt în general numiți neoconservatori sau „neocons”, dar eticheta poate induce în eroare, pentru că nu este clar dacă vicepreședintele Dick Cheney
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în temniță, unde avea să ajungă, peste ani, Dinu Pillat. Familie cu trecut liberal, toate primejdiile se îndreptau către dânsa, sporite de faptul că, tot așa, Mihai Fărcășanu, președinte al tineretului liberal era urmărit, amenințat de o iminentă arestare. Tânăr ideolog al partidului, realcătuit după actul din 23 august 1944, autor al celui mai valoros roman al perioadei de până la instituirea absolutei cenzuri comuniste, devenise ținta organelor de represiune, ascunzișul său putea fi deconspirat la toată clipa. Părăsirea imediată a țării
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Sf. Atanasie 13 din Iași, unde gazde ne erau Tereza Culianu-Petrescu și Dan Petrescu. Nu voi relua aici povestea încercării mele eșuate de a ajunge în 1985 la Viena. Am evocat-o în cartea mea de convorbiri cu regretatul savant, ideolog și activist civic (Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Polirom, 2001, acum disponibilă online pe site-ul edituriiă, voi reveni pe larg cu alt prilej. Vreau doar să public trei documente „noi“, găsite printre cele 1.685
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
soiul de cărți, și printre ele și cea a cărții vieții, cea a istoriei pe care o trăiesc, și cea a cărții naturii, în toate punctele vitale. A patra Evanghelie (Ioan, 8, 6-9) povestește, și tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii și fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se în jos, a scris cu degetul pe pământ, fără trestie sau cerneală, cu degetul gol, și-n timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și caută să-și reprezinte cum vor acționa hotărârile luate asupra țăranului Isidor sau asupra muncitorului Onufrie.“ Ceea ce nu vrea să spună altceva decât că Lenin a fost un istoric, un romancier, un poet, iar nu un sociolog sau un ideolog, un om de stat, iar nu un simplu politician.] A trăi în istorie și a trăi istoria, a mă face în istorie, în Spania mea, și a-mi face istoria mea, Spania mea, și cu ea universul meu, și eternitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să termini Facultatea de Filosofie. Și, desigur, Kant e doar un exemplu. Nu ne trimitea nimeni la Bumbești sau la Canal dacă nu-l citeam, dar nici la catedră. Minunat, dar cred că am fost masiv încurajați să devenim sau ideologi, sau „intelectuali”. Alegerile erau simple și limitate. Din ’74 s-a introdus practica integrării învățământului cu cercetarea și producția. Pe scurt, s-au blocat locurile la învățământul superior și cercetare. Învățământ a însemnat mai ales liceu industrial și agricol (în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Adică, relativul. Profeții agățați de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții nepăsători? — Nu știu. Nu-s teolog, nici psiholog, nici ideolog. Sunt olog, ologul ologilor, stimată patrulă. Lasă-mă să dorm, să dorm și să tac. — Înlocuiește și tovarășul Ianuli pe cineva? Mitul, iluzia, utopia? Sau misterul, conspirația? Ce dracu’ înlocuiește legenda Ianuli? Cum se vinde azi, într-o lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nietzschean și a altor câteva concepții specifice hitlerismului“ (a se înțelege Lebensphilosophie și existențialismul). A fost chiar transformat într-un „Rosenberg român“. Numelor vehiculate în perioada interbelică li s-au adăugat altele noi, Bergson și Husserl în special. Dar unii ideologi marxiști nu s-au mulțumit cu atât, ci i-au pus în cârcă ideile celor mai neașteptați autori, precum Bertrand Russel și „idealistul englez“ F.C.S. Schiller. Un fost student al său, convertit la materialism dialectic, i-a contestat lipsa de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de-al doilea critic postdecembrist al originalității lui Nae Ionescu. Marta Petreu este cea care a documentat „plagiatul“ înfăptuit în cursul de metafizică din 1928-1929 după cartea lui Evelyn Underhill. Dacă recenzia lui Zevedei Barbu a avut ecou doar printre ideologii comunismului, textele Martei Petreu au creat un „caz“, atât prin radicalismul lor, cât și prin repetare sistematică. Mai întâi ea a dedicat două articole acestei chestiuni, arătând într-unul „plagierea“ cărții lui Underhill, iar în celălalt a monografiei lui Jacques
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
întotdeauna alb sau roz. Vina lui era atât de mare, încât nici nu se compara cu cea a poetei care a scris: “Plugul, strungul și condeiul/ Au început să chiuie...” sau cu cea a personajelor importante din forul legislativ actual, ideologi de frunte ai socialismului, azi șefi de partide, de comisii, vajnici ctitori ai unei societăți capitaliste erodată de șomaj. Vina lui era imensă: a fost colaboraționist ! Și-a vândut sufletul unui ideal fals ! Tăcerea să-i fie pedeapsa ! Acum e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
a făcut intrarea cu cele două paturi ale sale în camerele de tortură ale Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei. Dar ce domeniu i-a scăpat? A devenit ideolog, șef de stat, ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc despre nostalgia "măsurii". Textul exact al abjurării lui Galilei: "Eu, Galileo, în al 70-lea an al vieții mele, în genunchi în fața eminențelor voastre, având dinaintea ochilor Evangheliile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nu ne temem de singularitate, ci o căutăm. Vom fi stîngaci și grăbiți - poate. Ne vom repeta sau ne vom contrazice: da. Dar asta importă prea puțin”. Originalitate, singularitate, noutate... - tot locuri comune. Causeurul boem Minulescu nu are virtuți de ideolog și teoretician. Adevăratul porte-parole teoretic al grupării (autointitulată, minulescian, „Grupul nostru”) este de fapt N. Davidescu; articolul semnat DN și intitulat „Decadent-Decadență” din Insula, nr. 1, 18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minunată a timpurilor moderne, fiindcă interesează massele la progresul colectiv. Opinia publică nu se poate entuziasma decît de o idee simplă. Asta ușurează sarcina demagogilor”. Textul lui Porsenna se vrea a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi francezi”. Probabil eseistul a consultat doar jurnalul lui Hugo Ball, ignorînd istoriile lui R. Lalou, M. Raymond sau A. Thibaudet, antologiile de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lucrării Pagini de istorie de prof. Pokrovskz, președintele Academiei din Rusia bolșevică, în Contimporanul, nr. 88, 8 dec. 1929) și o amplă recenzie despre La defaite de Alex. Fadeev (trad. de Maurice-Parijanine), în care se insistă asupra caracterului de „ideolog” al autorului și asupra opoziției dintre egoismul individualist al trecutului și „solidarismul” revoluționar al viitorului. Într-un articol intitulat, semnificativ, „Asediul adevărului“, tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răspunsuri la multe din întrebările care ne frământă: Cum am ajuns în această criză financiară mondială? De ce? Ce se poate întâmpla? Capitalul, este cartea care ocupă primele locuri în vânzările din Germania în ultimii 2 ani, iar Karl Marx rămâne ideologul-șef al economiei mondiale. "Karl Marx este din nou la modă, cererea pentru operele sale este clar în creștere. Cititorii, fac parte dintr-o generație tânără de erudiți, care a trebuit să recunoască faptul, că promisiunile neoliberale nu s-au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]