1,179 matches
-
de regenerare națională și să întreprind acolo marele cînt al muncii și tinereții". Dar nu excursiile de documentare erau marele păcat, ci minciuna textelor rezultate, racordate nu la faptele vieții, ci la "realul" de cuvinte ale discursului ideologic. Literatura pentru ideologi este muncă ce nu necesită inspirație, este echivalată cu munca manuală care dă rezultatele stabilite din start. Problema planificării culturii, și aici am putea adăuga un nou postulat, nenominalizat de istoricul literar, dar subînțeles, este rezolvabilă, ca și în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Emil Iordache pe studiul lui Ov. S. Crohmălniceanu, Humorul lui Topîrceanu, publicat în 1953. Criticul "științific" utilizează un limbaj critic nediferențiat de limbajul ideologic. Un alt comandament al literaturii orizontale era opera colectivă. Scriitorul, la sugestiile cititorilor, ale vigilenților ideologi, trecea la modificările succesive ale operei pînă devenea conformă cu cerințele timpului. Istoricul literar face apel la cazul romanului lui Petru Dumitriu, Pasărea furtunii, modificat de cîteva ori, conform amendamentelor impuse de critica "științifică". Se pare că Petru Dumitriu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de a-și susține și a răspunde pentru obligațiile și prerogativele ce-i incumbă. Ideea de libertate ca o tendință firească, ca un drept Înnăscut al fiecărui cetățean, a apărut foarte târziu În Europa luminilor, odată cu acel scriitor „original” și ideolog controversat elvețian J.J. Rousseau și emulii săi, enciclopediștii francezi. Sclavagismul ca formă organică și „firească” de organizare socială s-a instalat de altfel atât de adînc În subconștientul nostru, Încât putem vedea chiar și azi cum popoare europene - nu vorbim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și adaptare, rămânând fix și stabil În optica sa, solidar cu motivele și obsesiile care i-au apărut În acea fază timpurie a formării și creației când spiritul creator are intuițiile cele mai Îndrăznețe, mai curate, mai originale. Goethe, marele ideolog al modernității literare, printre alte idei simple și clare, ne Învață că elementul de bază al unei opere, garanția sa de rezistență În fața gusturilor schimbătoare și a timpului vorace, este unitatea ei! Toți esteticienii, nu-i așa, cunosc această aserțiune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Shakespeare! Iorga a scris și nenumărate articole de ziar, Îndeosebi În gazeta Neamul românesc, pe care a condus-o mai bine de trei decenii. A reușit să Îmbine o ideologie naționalist-conservatoare cu un spirit european. A fost nu numai un ideolog, dar el Însuși om politic, cu o contribuție de seamă În mobilizarea națională din timpul Primului Război Mondial, cel dintâi președinte al Camerei Deputaților a Parlamentului României Mari și prim-ministru În 1931-1932. A murit, tot din motive de ordin politic, ucis
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
său călduros. La masă, pentru că trebuie să precizez că „întâlnirea” are loc la o masă încărcată cu bucate, oferite „în bună tradiție moldovenească”, vorba gazdelor noastre, facem cunoștință și cu un oarecare domn State (nu e rudă cu Vasile State - ideologul, se grăbește omul să înlăture orice bănuială), care a contribuit decisiv, în plan financiar, la organizarea acestei întâlniri. Povestesc, împreună cu Vitalie, aventura noastră prin Europa. Dialogul se lungește și abordăm și alte subiecte. Observ că problemele politice din Moldova sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
interesul lor față de „modalitățile moderne apusene”, în scris și în ședințe publice, la U. Scriitorilor, se arătau „necruțători cu arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Stănescu, ca și alții câțiva din orizontul literar, bineînțeles (dar eu îmi rezum exemplele la grupul nostru!Ă, după al doilea și al treilea volum, după câțiva ani în care au trebuit să suporte virulente, perfide atacuri ce veneau de la ideologii partidului, s-au pomenit citați tot mai des și suportând tot mai frecvent epitete absolut „scandaloase” pentru „marxiștii de serviciu”, precum: poeți de inspirație originală, înnoitori ai vocabularului poetic, capabili de teme originale etc., și, mai ales, erau, ceea ce enerva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în instituțiile culturale -, noi, scriitorii, am trăit un fenomen unic, un dar al destinului, rar în cariera unui creator: solidaritatea formidabilă cu publicul, solidar și înțelegător cu textele cele mai dificile, ce uneori, reacționa prompt și entuziast când foile și ideologii „de serviciu” ne atacau cărțile și persoana fizică! (Cine, dacă aș mai publica acum un roman atât de atipic și de consistent, de „dificil” precum Drumul la zid, m-ar mai citi azi? Cine dintre colegi, dintre critici, intrând în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totalitar, nu poți avea cu adevărat succes decât ocupând o funcție sau alta în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ridicat problema” unui „grup” de inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-ai lui Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot felul de păreri „ciudate” despre „marii noștri scriitori”, cu cuvinte de laudă despre unii „ideologi ai capitalismului”, un Faulkner, Dos Pasos, Th. Mann!... Se pare că redactorul-șef, atotputernicul Paul Georgescu, i-a recomandat însă, cu aceeași ocazie, „fetei” să „stea liniștită pe scaunul ei”, acești „tineri” cam suspecți și care „nu fac nimic”, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
românesc, care ascundea prost ura față de burghezie, biserică și țăran, deci față de întreaga tradiție veche și modernă a țării, a devenit iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la cenzură, unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că în a doua parte a perioadei ceaușiste el s-a retras la facultate, unde a creat un cenaclu de depistare și formare a unor tinere talente ce până azi îi poartă o bună memorie. Dar, ca și alți fost ideologi fervenți ai stalinismului, instruiți și fini, degustători de literatură interbelică sau europeană - un Paul Georgescu, sau N. Tertulian! -, reacția lor contra lui Ceaușescu nu era una de înțelegere a monstruozității sistemului comunist național sau universal, ci un refuz al „comunismului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
samavolniciile stalinismului, față de propriile lor texte unde erau înfierați stâlpii literaturii române de la Titu Maiorescu la Blaga, de la Lovinescu la Nichita Stănescu. De altfel, „aerul” comunist, luptele de opinii și chiar credințele multora sunt extrem de confuze, de falsificate. Așa cum vechii ideologi inteligenți, fini, culți, marxizanți, ai anilor ’50 și ’60 - Crohmălniceanu, Paul Georgescu, N. Tertulian și alți câțiva ce au sprijinit stalinismul cultural și au „excomunicat” în tonuri aspre valorile mari ale modernismului literar românesc - s-au „revoltat” nu contra comunismului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care a vrut să aplice utopia Rasei, a unei rase superioare, curate și depozitare a valorilor umanității!Ă -, devine criminală. Ce m-a supărat pe mine atunci - și mă contrariază profund și azi, încă! - este faptul că unii dintre acești ideologi de primă oră, unii risipindu-se în lume (Europa și Americaă, alții rămânând în țară, într-un fel de underground cultural, l-au împins în umbra memoriei pe Dej și clica sa de criminali care au aplicat modelul cel mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plătit-o iute, Ceaușescu l-a scos din funcție - după un congres al scriitorilor unde „era voie” să fie atacat autorul Mărului de lângă drum și înlocuit cu mai ștersul poet moldav Demostene Botez. De altfel, foarte, foarte puțini dintre vechii ideologi literari staliniști și-au făcut mea culpa, S. Damian e unul din exemplele onorabile. Dar un Crohmălniceanu, figură mai decisivă, mai autoritară în noroiul și crimele culturale ale anilor ’50, nu numai că nu a făcut-o, dar, într-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comod” (și fals!Ă România ca un uriaș lagăr de concentrare - aici aveau oarecum dreptate, mai ales în timpul stalinismului, când granițele erau perfect ermetice! -, în care o masă uriașă de indivizi, tăcuți și speriați, sunt conduși de o mână de ideologi și polițiști! Aceasta poate fi o imagine a unei țări ocupate la modul „clasic” de o armată străină, brutală, vezi cei patru ani de ocupație a Parisului și a unei jumătăți din Franța. O ocupație strict militară și care nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
epoca lui Dej și care, nu puțini dintre ei, cârteau chiar și contra noului șef de stat ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine. Astfel, în ultima carte publicată de Ov.S. Crohmălniceanu înainte de a muri, scrisă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acum, pe debutantul în roman care-am fost. Dar dacă amintesc încă o dată de ieșirea mea la fel de „fulminantă” și de „scandaloasă” în ochii celor care mi-o prilejuiseră, vorbesc de „prima garnitură” a lui Ceaușescu, în frunte cu Dumitru Popescu, ideologul și cel care-i făcea discursurile, cel puțin în „perioada cvasi-pozitivă”, lectorul onest, ca și unii dintre puținii prieteni care mi-au mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eludate sau ocultate sub comuniști, își iau cumva revanșa, explodând pur și simplu, vezi cuvântul „privat”, care a dus aproape la o mică familie de cuvinte: privatizat, a privatiza, privatizare! Și asistăm nu numai la o „ciocnire” între cuvintele „dragi ideologilor comuniști”: colectiv (cu atributele respective, binele colectiv, interesul colectiv etc.Ă, masă (de indiviziă, sarcină, ședință etc., cu noile cuvinte precum cel amintit și altele (capital-capitalism, bancă, cont, avere, proprietate-proprietar etc.Ă, dar și o „ciocnire” în mințile oamenilor, cei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei” erau bucuroși de a fi în preajma
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de un lexicolog ca Ben Yehuda și de atâția alți oameni de litere. Admirabilă coaliție în jurul unui sentiment cu deosebire revoluționar: melancolia decisă să treacă la fapte. Pragmaticii care se fălesc, ca Bonaparte, că-i "vor arunca în Sena pe ideologi" și-i consideră pe scriitori ca pe niște papă-lapte, ar trebui să studieze ceva mai îndeaproape acest parcurs progresiv. Mai întâi au apărut niște concepte, apoi ele au fost scrise, pronunțate, tipărite clandestin, discutate într-un comitet restrâns, între 1860
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ucaz, consideră aproape în afara legilor pe cei cari ar stărui la Zurich. Atunci studențimea se întoarce în Rusia și devine propagandistă în masă. Revoluția rusă în dezvoltarea ei de la 1870 până azi are un caracter mistic și religios. Mai întăi ideologi și blânzi, martiri curați, ei devin teroriști (1880). Una din eroine în clipa când cedează amantului ei devine tristă pentru că simte că începe o epocă de enervări și de griji pentru ca să poată păstra pe bărbatul pe care-l iubește. Cântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Matei Călinescu? De ce nu apar la Paris, la New York, la Budapesta istorii ale literaturii române care să proiecteze fenomenele în amplitudinea unor spectacole de idei, dezbateri, ideologii... ? Nu cred că de vină e doar faptul că astfel de idei, dezbateri, ideologii sunt prea localiste. Poate că de vină sunt tot felul de complexe, de care nu numai că nu reușim să scăpăm, dar de care nici nu suntem conștienți. Cu literatura noastră e cam aceeași poveste precum cu industria din comedia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parcurs aveam și noi rolul nostru, făcând corecturile în șpalturi și apoi în pagini până le „albeam“. Țin minte și azi care a fost primul text de care m-am ocupat în cali tate de corector: un articol al criticului ideolog Ion Vitner, fostul poet avangardist, ceva referitor la orientarea partinică a literaturii. Dar, corector fiind, „conținutul“ celor citite nu avea de ce să mă preocupe și deja aflasem, și ulterior am învățat, că lectura unui text poate fi și pur tehnică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]