1,179 matches
-
persoanelor, tendințelor politice, sociale și morale ale vremii. În toată această frescă istorică, există însă și un intertext, întrețesut pe toată dimensiunea imaginii realizate, și anume portretul lumii fanariote și chipul fanariotului însuși. Memoriile sunt de altfel deschise de imaginea idilică a copilăriei din casa de pe malul Bosforului, în care orele de limbi străine, matematică și literatură predate de profesori titrați și bunul gust al unei vieți domoale și plină de tabieturi, mai sunt din când în când tulburate de violența
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tulburate de violența unui iatagan care zboară un cap de creștin grec dintr-o singură lovitură, pentru vina de a fi purtat turban acolo unde nu trebuia sau de a se afișa la fereastră atunci când nu trebuia. O lume aparent idilică, în care fanariotul își riscă în mod continuu ziua de mâine, acceptând proximitatea unui partener imprevizibil, extrem de violent și abuziv, pentru care viața sau moartea unui creștin țin practic de o toană de moment: autoritatea otomană. Ne este apoi descris
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
experiențe limită în care inspirația - semnul cel mai mare al puterii poeților - este ignorată, exclusă și înlocuită cu relatarea ternă a unei perioade petrecute de autor într-un sanatoriu. Spațiul alb al spitalului, în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
diversificat stilistic. Un val "acharné", s-ar zice, dar lupta acestui nou val nu este una de nimicire a poeziei anterioare, de negare a unor valori deja stabilite, ci de afirmare a unei noi sensibilități, mai puțin concupiscente, mai puțin idilice, o sensibilitate în care ironia și absurdul par a-și da mîna, dar în spatele cărora există, de fapt, o nesfîrșită tristețe, un acut sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială. Tabloul văzut de mama și de Mircea nu era tocmai idilic. Lena era sprijinită de umărul mamei sale și amândouă, jos, pe platforma de scândură, erau rezemate cu spatele de peretele vagonului. Țile stătea pe o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spiritul dragostei față de istoria neamului românesc: „Burebista”, „Cum se nasc cântecele de neam”, „Vodă Cuza și sentinela”, „Tețina” etc. * Făt-Frumos Făt-Frumos, revistă de literatură și folclor, apare în 1926, când „departe de vertiginosul colcăit metropolitan”, directorul ei, Leca Morariu, „în idilicul Pavilion II al Spitalului” de la Suceava tresălta la apariția plăpândului nr.1 din primul an al noului Făt bucovinean...” (format 16x23 cm). După ce „redactorul Fătului se descongestiona la 1927 de Junimea literară, Fătul frumos intră în anul III (1928) de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
melopeea realist-socialistă cu un cînt din ce în ce mai personal; printre numeroasele imnuri întru gloria partidului se strecoară și cîte un mic poem adevărat, pe urmă două, mai multe, pînă la a inversa proporțiile și a înlătura comanda socială". Este o viziune aproape idilică, dar fără acoperire. Mai aproape de adevăr pare a fi Eugen Negrici: "În literatură, de pildă, s-a socotit că nu ar rezulta mari pierderi dacă s-a accepta cîteva mici gesturi care să fie percepute ca un început de regenerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și atrăgătorul fatalism!, și de cultura franceză; În timp ce eu veneam dintr-o zonă austriaco-germană, ca și bucovinenii sau Titu Maiorescu, Eminescu și Blaga, Încă sensibil la douăzeci de ani la strigătele sfâșietoare lirice ale unui Octavian Goga sau la pășunismul idilic al excelentului traducător al lui Dante - George Coșbuc! Sau „fibra Brebanilor” mi-era prea adânc sădită În acel subconștient unde se refugiază visele, unele nume și situații care altădată ne Înfiorau, pulsiunile iraționale, devastatoare, dar și, uneori, salvatoare când totul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stagnează, dacă nu e marginalizată de-a dreptul. Iar lumea literară, săracă și mai ales confuză - deoarece nu-și imagina libertatea socială În acest mod! -, e Împinsă dintr-o parte-Într-alta, de diversele structuri financiare sau mediatice. Într-un fel, imaginea idilică pe care o aveam unii dintre noi despre literatura și mai ales despre soarta scriitorilor dintre războaie, abia acum se „umple de realism, de adevăr”, așa cum se hașurează desenele preșcolarilor cu culoare și linii. 10 Nu, repet, eu, autorul care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Viena (chiar dacă Împăratul Austriei și regele Ungariei erau una și aceeași persoană!). Procesul memorandiștilor, desfășurat la Cluj În 1894, s-a soldat cu mai multe condamnări la Închisoare. Se Înțelege că relațiile dintre România și Austro Ungaria nu puteau fi idilice, adăugându-se și faptul că opinia publică din Regat Îi susținea deschis pe frații transilvăneni. La 1914, această stare de lucruri a atârnat greu În decizia României. România lui Carol I a aspirat să joace un rol de arbitru În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bântuită și asta era singura alternativă la care mă puteam gândi marți dimineața. Aveam nevoie de altceva - distragerea cauzată de o altă viață - pentru a elimina spaima. Dar nu voiam să călătoresc înapoi în lumea aceea. Voiam să recapăt luciul idilic (mai exact, promisiunea împlinită a acelei vieți) al vieții noastre. Mai voiam o șansă. Dar nu-mi puteam exprima această dorință decât mie însumi. Ceea ce aveam nevoie să fac era să pun dorința asta în practică, să demonstrez că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de dictatul Rusiei, în orice caz, situația de la noi i se pare mult mai evoluată decât în Belarus. Iar relațiile noastre de rudenie cu România sunt un atu care trebuie fructificat... Abia mă stăpânesc să nu-i „demolez” imaginea ușor idilică despre realitățile basarabene. Nu-i spun - am simțit întotdeauna o jenă dureroasă să-i vorbesc unui străin despre mizeria de acasă - că avem și noi conducători care n-au aflat nici până acum că, de fapt, vorbesc limba română. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorilor din Occident nu se implică deloc în discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de orgolii și de mentalități, care, probabil, se va vedea și la construcția Europei unite. După încheierea „discuției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
minute "Pă-un-nes-cu-Pă-u-nes-cu"! Mai puteam să fiu compatibil cu asemenea lucruri și cu multe altele, de toate naturile? Am plecat din cenaclu, care evoluase de la simplitate și curățenie spre un produs complex și degradat, tipic pentru o dictatură comunistă, cu care idilica mea conștiință din acei ani nu mai găsea absolut nici o formă de compatibilitate și n-am mai întors capul niciodată înapoi, cum au făcut majoritatea dintre cântăreții lui și o fac și acum, în deplină libertate. Și îi înțeleg foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în observațiile privitoare la tema evoluțiilor internaționale. Găsești acolo subiecte grele: Conferința de San Francisco, situația Argentinei și înfrângerea Germaniei. Probleme cheie la nivel global, care „nelinișteau” pe muncitorul Nicolinei ! Discuțiile reveneau însă la chestiunile interne, unde se remarcă imaginea idilică a guvernului Groza, care lupta cu sârg împotriva speculei, și focalizau asupra schimbărilor de pe scena politică, produse odată cu constituirea și publicarea platformei Frontului Național Democrat. Un alt raport, din 18 iulie, poate lesne duce în eroare prin limbaj. Cu greu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aparentă detensionare în plan social, în contextul mai amplu al reformelor inițiate în URSS de guvernarea Hrușciov. Între timp, Atelierele de Reparat Material Rulant se transformaseră într-o întreprindere de frunte a industriei ieșene, înzestrată cu utilaje noi, performante. Imaginea idilică a rămas descrisă în paginile ziarului fabricii, care, în deceniul al șaselea, apărea numai periodic. Un fragment din numărul 61 (18 mai 1963) subliniază tabloul: „Numai din anul 1950 și până în prezent suprafața industrială construită a sporit cu 47 la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dan Lungu. Sunt până la urmă oameni simpli, cu origini țărănești, formând o primă generație, care a părăsit satele natale și a văzut în oraș posibilitatea unui trai decent. O generație dezrădăcinată, ce a rămas cu nostalgia satului, un spațiu aproape idilic, asociat cu vârsta frumoasă a copilăriei. Numai că bunăstarea, promisă de partid muncitorilor, care trebuia să facă uitată viața simplă de la țară, a fost una dintre cele mai insațioase minciuni. Condițiile de trai oferite „oamenilor muncii” păreau similare în întreg
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
totuși „sunt atât de tari în credința lor catolică - remarca P. B. Bakšič - încât nu ascultă niciodată de preoții schismatici, și nici nu vor să-și boteze copiii cu numiții preoți, ci așteaptă totdeauna până vin preoții catolici”. În ciuda relatărilor idilice, rivalitatea între biserica catolică și cea protestantă exista, chiar în interiorul aceleiași instituții, și avea tonalități persuasive ori mai dure. Într-o scrisoare către Congregație (12 septembrie 1641, Iași), misionarul Bartolomeo Bassetti (?-1644) denunța imoralitatea lui Giacinto, vicarul episcopului de Bacău
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cole. Era un produs autohton, cultivat și consumat în această insulă când a venit Columb și "ne-a descoperit împreună cu tutunul". Nu putem să renunțăm la el, cu atât mai mult având în vedere blocada eco-nomică. Ar fi un "autogol idilic" Dar când facem cadou o cutie de havane unui prieten îi spunem: "dacă fumezi, poți să le fumezi, dacă nu, poți să le oferi unui prieten care fumează. Dar ce poți să faci cel mai bine cu această cutie este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu Creangă, un clasic, impusă de frecventarea cam aceleiași lumi, noua proza toare nu ieșea anulată, ci dimpotrivă: „Surprinzător este, în lite ratura Georgetei Mircea Cancicov, pentru cine s-a obișnuit cu moldovenimea moale în grai și până la un punct idilică a lui Creangă, să dea de niște țărani moldoveni cu un limbaj de un aspru și baroc pitoresc.“ „Îndemânarea la scris a autoarei, urma G. Călinescu, este învederată și impresia generală e de ceva care întrece cu mult realitatea. E
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
uman dezgolit, înfățișând viața în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul filmic era, într-adevăr, de o puternică expresivitate, în contrast izbitor cu imaginile idilic convenționale propagate de realismul socialist. Voiam neapărat altceva decât ceea ce ni se băgase pe gât până atunci, și astfel se explică adeziunea pe care ne-o câștigaseră până și unele produse modeste estetic, dar cu atmosferă și subiecte insolite, exotice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Călărași etc. Ele au atras un public eterogen format, În esență, din elevi, militari, studenți, persoane din cultură, Învățământ, admi nistrație etc. Ecoul lor apare și În presă și În lucrările unor autori. Desfă șurarea Conferințelor Ideii Europene nu era idilică. Ne-o spune Cora Irineu În jurnalul său: „Bieții caracaleni! Ce atenți, ce râvnitori de cultură, ce Îndatoritori! și nu i-am putut Îndupleca pe «Europenii» mei căpățânoși să se abată pe la dânșii, unul din ei barem, din drumul spre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Péron“. Avînd În vedere că imaginația noastră era stîrnită de pitorescul grandios prin mijlocul căruia călătoream, ne-a fost ușor să zugrăvim evenimente extraordinare, Înfrumusețînd după bunul nostru plac isprăvile conducătorului, umplînd mințile ascultătorilor noștri cu povestiri despre viața idilică și frumoasă din țara noastră. Prin intermediul fiului său, bărbatul ne-a cerut o copie a constituției Argentinei, cu tot cu drepturile celor În vîrstă, iar noi i-am promis, plini de entuziasm, că i le vom trimite. CÎnd am reluat călătoria, bătrînul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în cețuri și presărat tot timpul de o ploaie fină și deasă ce te pătrundea încet-încet până la piele... De data aceasta totul a fost diferit: un soare cald și prietenos îndulcea toate culorile, transformând peisajul într-un tablou măreț, dar idilic. Pe drum ne-am alăturat unui grup mai mare și mai umblat prin acele locuri. Printre aceștia, fostul președinte al fostei Asociații Regale de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spunându-mi să nu le las singure. A fost unul din job-urile pe care nu le-am dus până la capăt. Am renunțat după două săptămâni. 20 noiembrie 1998 Reclamă televizată pentru celebra brânză Appenzeller, ce poartă același nume cu idilicul, dar foarte conservatorul canton montan elvețian, acolo unde femeile au dobândit drept de vot abia în 1974. Țărani în costume populare helvete, Alpii în zare, muzică tradițională, vaci bălțate mergând legănat, în fine, tot imaginarul popular al acestei țări pas
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]