1,191 matches
-
șoselele naționale pe care întîlneai căruțe ponosite, bicicliști beți, femei împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare. Ea era a mea, stătea lipită de mine, mistificată și devenită invizibilă prin chiar subînțelesul ei. Ea mă învăluia și o iubeam cu acea "dragoste de învăluire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fete care vorbeau de zor despre "gagicul meu", "dragele mele, limba română e atât de frumoasă! Aveți "drăguțul meu", cum se spune în Maramureș, de ce să spuneți "gagic"? Zău, dragele mele, de ce să batjocoriți așa limba?" O, ce vremuri idilice! Ce s-ar fi făcut Noica, astăzi, cu tinerii care ascultau în extaz șlagărul "Ce p...a mea"? El care numea actul sexual "o îmbrățișare", iar când devenea mai îndrăzneț, "o îmbrățișare activă"... 8 ianuarie Astăzi la 12, înmormîntarea lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și numărul membrilor capabili de muncă ai gospodăriei, ar fi introdus alte inegalități. Această chestiune nu este, în sine, importantă pentru discuția de față. Ceea ce este important pentru moment este doar să nu plecăm de la premisa egalității într-un cadru idilic. Cea mai importantă mențiune cu privire la cele mai remarcabile aranjamente obștești provine de la Dimitrie Cantemir: Ceea ce am spus mai sus despre țăranii vecini moldoveni nu se potrivește pentru locuitorii din trei ținuturi ale Moldovei, care, ce-i drept, nu țin de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film, imagini ale unor locuri pe care nici nu m-aș fi gîndit vreodată să le vizitez, necum să locuiesc În ele. — Dumnezeule! șoptesc eu, examinînd fiecare fotografie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film, imagini ale unor locuri pe care nici nu m-aș fi gîndit vreodată să le vizitez, necum să locuiesc În ele. — Dumnezeule! șoptesc eu, examinînd fiecare fotografie cu un sentiment amestecat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prima, iar eu mă așez lîngă ea pe canapea și studiem Împreună fotografiile, cu mare atenție, Încercînd să memorăm fiecare oblon, fiece perete de piatră, fiecare pat imens, de epocă, din lemn de cireș. — Nu-i așa că arată totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos lucru e că n-au mai rămas decît opt săptămîni pînă vom ajunge acolo. — Vai de mine, Doamne, se alarmează Trish. Opt săptămîni? Eu Încă n-am scăpat de nenorocitele de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vizat încălcarea ordinii publice, nu au fost săvârșite cu intenție sau premeditare, ci au fost pur și simplu niște manifestări necontrolate ale vârstei, datorate în egală măsură temperamentului coleric, afecțiunii materne exagerate: ,,eram copilul mamei”, dar mai ales acelei vârste idilice care l-a făcut nemuritor prin memorabilele sale Amintiri din copilărie. G. Călinescu considera că: ,,Ion Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român, sau, mai simplu, e poporul român însuși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Circumvallatus sum!”, urmat de căutarea unei ieșiri pe verticală, spre un Dumnezeu aproape privat, extra ecclesiam. Dar de ce ai avut tu o atare trăire? Te simțeai amenințat de ceva? Începeai să înțelegi ceva înfricoșător, camuflat până atunci de copilăria ta idilică într-un târg devenit nu doar prea mic, dar și altfel? M.I.: Nu știu de ce am avut acea experiență. Oricum, cred că până atunci nu avusesem nici o experiență negativă serioasă. În orice caz, nici vorbă de vreo întâlnire cu antisemitismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
despre Tg. Neamț sunt influențate și de Bacovia XE "Bacovia, George" . Poate din acest motiv, prin această prismă, am și vorbit de claustrofobie. S.A.: Deci după primele descrieri ale orașului tău, care sună mai mult a Ionel Teodoreanu, cu puritatea idilică a primei copilării - tandră și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia, George" . Să zicem, oarecum schematic, un strat adolescentin al memoriei afective, suprapus retrospectiv peste stratul infantil. Poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
naște din acest punct de vedere în cea mai bună dintre lumi, în acel cerc al liniștii, bogăției și tihnei în care trăiau și copiii lui Ionel Teodoreanu, de pildă. Doar că Julius vede mult mai departe decât vedeau ochii idilici ai copiilor de la Medeleni. Și chiar dacă nu ajunge la revolte stângiste stridente, perspectiva copilului Julius, prietenul servitorilor, este aceea a unei permanente angoase, o angoasă care menține acest amplu roman într-o tensiune constantă de la început și până la sfârșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ciudată, pe care o veți descoperi cu greu, citind cartea*. În momentul de față e bătrân, dar nu destul de bătrân pentru a fi ajutat să treacă strada sau pentru a se îndrăgosti nebunește de mult mai tânăra și shizofrenica Renee. Idilicul lac din orășelul Janice nu mai e demult idilic: în momentul „povestirii“ e folosit pentru deversarea deșeurilor. Domnul Salazzo, proprietarul uneia dintre cele trei frizerii ale orașului își împușcă bătrânul și credinciosul câine pentru a scăpa de cheltuielile legate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cartea*. În momentul de față e bătrân, dar nu destul de bătrân pentru a fi ajutat să treacă strada sau pentru a se îndrăgosti nebunește de mult mai tânăra și shizofrenica Renee. Idilicul lac din orășelul Janice nu mai e demult idilic: în momentul „povestirii“ e folosit pentru deversarea deșeurilor. Domnul Salazzo, proprietarul uneia dintre cele trei frizerii ale orașului își împușcă bătrânul și credinciosul câine pentru a scăpa de cheltuielile legate de întreținerea lui. Izbucnirea lui atrage atenția familiei numeroase de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ofițerii de pe front, cei care îndurau bombardamentele, tranșeele mizerabile, lipsurile etc. versus comandamentele strategice, pline cu colonei și maiori care locuiau în confortabilele clădiri rechiziționate. Cartiere Generale, OKW și OKH-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână pe gânduri, copleșită de peisajul idilic, de câte o senzație aparte. Cu socrul meu mă înțeleg excelent, e un bărbat încă viguros. Deseori ieșim în cerdac și jucăm câte o partidă de șah. A fost un pasionat al șahului, aici în sat nu prea are cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la o dragoste cum nu s-a mai văzut, la o baie de afecțiune, la sensibilități și drăgălășenii. Fleacuri, draga mea, astea nu sunt decât în mintea noastră de muieri proaste, fată, ne înecăm în dulcegării, ne înăbușim în scene idilice, realitatea e că un bărbat, oricât de liniștit ar părea, tot se uită cu plăcere la prima pereche de fese ce i se plimbă prin fața ochilor. De ce să n-o spunem pe a dreaptă. Trei sferturi dintre femeile căsătorite sunt înșelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cel Groaznic Într-o viață anterioară, Însă asprimea ei nu e lipsită de motiv. Ca mulți alții pe care viața Îi umple de amărăciune, bunica are și ea povestea ei. Crescuse Într-un orășel de pe coasta egeeană unde viața era idilică, dar plină de privațiuni; se măritase cu un Kazanci, o familie mult mai bogată, mult mai citadină decât a ei, Însă cu siguranță mult mai lipsită de noroc; stinghereala de a fi tânăra nevastă de la țară a unicului fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
coșurile de gunoi și apoi stivuindu-le Într-o căruță hodorogită. Celălalt stătea pe marginea căruței și le sorta, prefăcându-se din răsputeri că muncea din greu În timp ce se Încălzea la soare. Asta ar putea fi o viață atât de idilică, și-a zis Asya. Ar fi dat orice să fie În locul băiatului din căruță. Mai Întâi s-ar duce să-și cumpere cel mai melancolic cal pe care ar reuși să-l găsească. Apoi În fiecare zi ar bate stăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mama mea. Un simbol comun. Am devenit, mai târziu, puțin bănuitor, că nu am reușit acest tablou, din moment ce privitorii spuneau că-i și mama lor. Un soi de gelozie. Eram neîncrezător față de mine. Că, uite, am creat o imagine comună, idilică. Dar am să mai pictez ceva cu Mama și cred că, atunci, am să numesc tabloul Mama mea. V.P.: Să urmărim, dragă Iurie Matei, altă tematică, din expoziția ta de la Muzeul "Mihai Eminescu" din Iași. I.M.: Când am debutat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
centre de putere ale Occidentului. Mulți din patrioții atât de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
centre de putere ale Occidentului. Mulți din patrioții atât de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
râs disprețuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta ducă-se dracului! Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care avea grijă de el și trăiau într-un cartier sărac, dar cu o căsuță a lor cu grădiniță idilică. În '44, după 23 August, m-am dus la el. "Dă-mi, i-am spus, ceea ce ți-am încredințat... Hainele, manuscrisele..." Nu le mai am", zice. "Dar unde sunt?" A căzut o bombă pe ele!" "Ce bombă, zic, unde, văd
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
desfășura pe pământ sfânt, iar o ceată de negustori ambulanți, care de obicei vindeau globuri de sticlă cu zăpadă având înăuntru imaginea catedralei, menite să fie folosite ca prespapier, vociferau pentru că li se dădeau peste cap afacerile. La această scenă idilică asistau mult mai mulți ziariști decât ar fi visat vreodată Fran. Majoritatea erau adunați în jurul celei mai tinere și drăguțe dintre mirese care ducea tratative aprinse cu un fotograf de la un ziar de scandal, care aproape că o convinsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și uman, dintre uman și animalic, dintre lumea de aici și cea de dincolo. Este zeul care răstoarnă ordinea cotidiană și care, „printr-un veritabil amalgam de miracole, de fantasmagorii și de iluzii”, înclină balanța când „spre înălțimi, spre o idilică fraternitate”, când „spre adâncuri, spre confuzia haotică născută dintr-un înfricoșător sentiment al ororii”. Dionysos din Bacantele este, fără îndoială, zeul parousiei (adică al celei de-a doua veniri a lui Iisus pe pământ), al epifaniei unei alterități divine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantome care parcă s-ar fi trezit deodată întoarsă la vârsta copilăriei”, căci „copilăria e ca și moartea; o lumină, un sunet, un strigăt iau proporțiile unor arătări uriașe”. Fapt care ar explica de ce, în opinia lui, toată această „hârjoană idilică” din spectacolul discutat este indisociabilă de „ceva insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea din Cum vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cazuri conflictuale deschise. În multe alte situații, implicarea afectivă, intenția pozitivă de conservare a familiei fac să fie trecute sub tăcere nedreptăți mărunte, de fiecare zi. În general, reprezentările privind familia sunt pozitive, distanța dintre realitatea trăită și imaginea oarecum idilică despre un astfel de grup fiind mai mare. Reprezentările sociale privind raporturile de putere în familie pot fi analizate și din Barometrul de gen1. De pildă, familia poate fi considerată partenerială 2 la nivelul declarativ al intențiilor, dar se dovedește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]