1,103 matches
-
o explicație sau l-ar fi atacat ea direct. Dar atunci, acea altă femeie nu s-ar fi sărutat cu un alt bărbat cu doar câteva săptămâni înainte. Acea altă femeie nu ar fi reluat, în mintea ei, acel sărut idiot, de mii de ori, de când el se petrecuse în realitate. Aveam acum încă un subiect la care să nu mă gândesc. Pe care să mi-l îndepărtez din creier, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am continuat să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Gândul că Își va putea vedea o vreme fiul În preajmă, o făcea să uite oboseala vârstei, bolile... E bine și așa. -Cei de la Geton mi-ar trimite aici antene spre vânzare. Pot câștiga mai mult decât traducându-le filme idioate... Și ce te Împiedică? Întrebă Marta neliniștită. Mi-ar trebui un spațiu comercial, ca să zic așa. Îl știi cumva? Da. Spune-l. Cabana din grădină. E a ta, zise Marta fără să clipească. Adăugă: Pentru o chirie bună, bineînțeles... Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum câteva seri, lângă gară? Pentru că În restaurantul de la Gara veche merg foarte rar. Doar când doresc să fiu remarcată... Tăcu câteva clipe apoi zise: Aici ar fi trebuit să auzi un ha! ha! Nu crezi? Ca În orice dialog idiot care se naște din nimic, cu greu, scos parcă cu forcepsul. În loc să tăcem și să ne gândim la ale noastre, tu la ale tale, eu la ale mele, trăncănim. Eu ascultam muzică și priveam cum se stinge agitația din Piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întinsă, gata să o ajute, dacă ar fi fost cazul. Cum poți răsplăti o mână Întinsă la nevoie? Dar ea nu era la ananghie. Era doar singură, ceea ce era cu totul altceva. Aparenta ei fragilitate ascundea o capcană pentru masculi idioți sau doar orgolioși, dispuși oricând să-ți ofere protecție ca apoi să „ți-o pună”, pentru că ce altceva doresc fragilele? Ochelaristul nu părea să facă parte din această categorie. Zâmbetul lui complice Îi dădea de Înțeles că lumea ei secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă jalnică. Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicându-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori „dragul nostru idiot”, dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. „Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o ținea ascunsă cu grijă. Ceilalți l-au liniștit: „Ai avut noroc. Erai gata să-l lovești pe Dominic, care te-ar fi strivit în bătaie”. Mopsul s-a dus la Dominic, i-a cerut iertare, ceea ce pe „dragul nostru idiot” l-a mișcat până la lacrimi, încât l-a luat în brațe și l-a sărutat pe amândoi obrajii, devenind din ziua aceea prieteni la cataramă. De la Domnul Andrei am aflat apoi că Mopsul se interesase în mod special dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cei care, dintr-un motiv sau altul, mă suportau sau trebuiau să mă suporte astfel. De aceea am început să-mi dau aere și chiar să-i reped pe unii mai slabi de înger dintre bătrâni. Ca să nu fii considerat idiot, trebuie să fii scârbos cu cei dispuși să te considere așa, era scuza pe care mi-o găsisem și de care mă foloseam când mă purtam grosolan. Fiindcă, nu-i așa? nu se sare ușor pe un fotoliu de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta, că Moașa venise la mine în cameră. Să mă culc cu ea. Ceea ce mă cutremurase. Cum să mă ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: „Niciodată nu voi proceda altminteri”. Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi gândit că o asemenea zi se va sfârși rău? În clipa aceea parcă totul conspira să-mi dea senzația fericirii. Peste două ceasuri, la azil, am aflat de moartea Laurei. În primul moment am crezut că era o glumă idioată. Am alergat la morgă, am dat să pătrund între zidurile vechi, dărăpănate, am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că trăiesc în minciună. În felul acesta m-ai jignit. Îmi pare rău, dar nu pot să ți-o iert. Ar fi trebuit să știi că eu nu sunt făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închideau repede. Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcându-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă supărați că n-o să pot să vă iau apărarea. Știți cum e”. Știam, desigur. L-am liniștit. Eram hotărât să fiu calm și eu, dar când m-am pomenit cu bătrânii în cameră, am izbucnit într-un râs isteric, idiot, din care nu mă mai puteam opri. Veniseră toți, în cap cu Mopsul care nu mă slăbea din ochi. Anton își regăsise severitatea profesională. Dodo își frământa ca de obicei degetele. Dominic își purta halatul ca o uniformă de majordom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
controlau fiecare mișcare a mâinii. Doctorul Îi spusese că doar o odihnă prelungită, de mai multe săptămâni sau chiar luni, putea vindeca boala, ceea ce era de neconceput. Încercă să scrie cu mâna stângă, dar rezultatul arăta ca eforturile unui copil idiot, aflat sub influența alcoolului. Unica soluție era de a angaja o secretară. Ideea veni din partea lui William, care Îi propuse să Își odihnească puțin mâna dictându-și corespondența, așa cum făcea el la Harvard, cu o economie considerabilă de timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să nu-ți ghicească de rău? Ce e ea, idioată, să nu-și dea seama că, la început, tricoul nu fusese parașutat tocmai pe lampă? Cum să-i mai explici tu atunci că, de fapt, asta reprezintă aspirația ta spre înalt, bîra-bîra, când tipa o să se prindă oricum că ție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase la interviu mai multe dădace, conversând cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată urâțică și rotofeie, pe care o chema Joanne și care continua să locuiască împreună cu mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta... că niciodată nu trebuie să spun „îmi pare rău“. Fiona și Susan au râs sonor, în vreme ce Alison a rămas nedumerită, fiind neobișnuită cu umorul Juliei. Atrasă de zgomote, chelnerița cea idioată s-a materializat finalmente lângă masă, cu carnețelul de comenzi pregătit. După plecarea fetei, Julia și-a netezit fusta și și-a așezat coatele pe masă. Oricum, ceea ce am făcut eu a fost să mă distrez într-un fel nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
șansele vor fi mari, dar cu siguranță ele o să fie mai multe decât dacă nu faceți tratamentul, i-a explicat doctorul. — În cazul ăsta, haideți să ne punem pe treabă! O să-mi fac griji mai încolo în legătură cu bărbată-miu ăsta idiot și încăpățânat. Ooo - la - la - auuuuuutc "Ooo - la - la - auuuuuu" Făcând un pas înapoi ca să-și admire opera, Julia a zâmbit. Holul era cufundat în întuneric. Singura lumină venea de la lumânările parfumate care pâlpâiau câte una pe fiecare treaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dându-i drumul direct pe podea. —Ascultă, i-a spus ea cu voce blândă, dar fermă, ți-am mai spus. Nu e vina ta. Jake a zâmbit mâhnit. —Ești foarte drăguță că-mi spui asta, dar nici eu nu sunt idiot. Acum tu și tata vă înțelegeți de minune, și peste două secunde eu îi povestesc cum m-ai ajutat la faza cu drogurile, iar el pleacă de-acasă. Am vrut să spun că nu e vina ta că tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
arăta că ceva nu era în regulă. Un nătărău, spuse cu răutate Irina. Creierul lui e ca al unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și începu să fredoneze. Lui Vultur-în-Zbor îi trecu prin cap gândul că trecuse foarte mult timp de când nu mai fusese cu vreo femeie. Și în aceeași clipă se gândi la Irina Cerkasova, la soțul ei cel nevolnic, la fiul ei idiot și la sarcina ei împietrită. Elfrida Gribb era atrăgătoare în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi mișcat într-o existență nevăzută și neauzită. Am privit totul: cum s-a ridicat în picioare, țeapăn, drept și chipeș, adonisul meu idiot, și cum s-a prăbușit apoi în fața călăilor săi fantomatici, nu, nu, nu legat la ochi, vă rog, o țigară înainte să trageți. Călăii fantomatici. Eu nu le-am văzut, nici nu le-am auzit pe fantomele asasinilor săi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ori. Era gata s-o facă din nou. Și nici măcar nu ți-a spus. — Mi-a salvat viața de două ori, răspunse Vultur-în-Zbor. Iar pentru încercarea de-acum a avut încuviințarea mea. Dar ce-i cu fața mea? — Biet tinerel idiot! zise Liv, întinzându-se pe pat. Vultur-în-Zbor se așeză țeapăn pe scaun, în mijlocul grămezii de mizerie. — Biet tinerel idiot! repetă ea. Fața ta seamănă cu cea a lui Grimus, ca propria lui imagine în oglindă. Ceva mai tânără și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]