6,564 matches
-
misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir al lui Fibonacci? Nu? Leonardo Fibonacci, un matematician eminent pentru secolele XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de copii. Ea sună așa: câte perechi de iepuri vor rezulta Într-un an dacă avem la Început doar o pereche de iepuri și timp de douăsprezece luni urecheații se Înmulțesc uniform, fiecare cuplu dând naștere În fiecare lună - Începând cu a doua lună a existenței - câte unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Fibonacci, un matematician eminent pentru secolele XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de copii. Ea sună așa: câte perechi de iepuri vor rezulta Într-un an dacă avem la Început doar o pereche de iepuri și timp de douăsprezece luni urecheații se Înmulțesc uniform, fiecare cuplu dând naștere În fiecare lună - Începând cu a doua lună a existenței - câte unei noi perechi? Răspunsul este 144, dar nu el este important și nici modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când se ridică ținea între fălci un urechiat. — L-a prins! - exclamă Stănciuiescu Vasile. Bravo, Nestor! Calul veni modest și depuse la picioarele stăpânului iepurele mai mult mort decât viu. Ciudat cal! - zise Metodiu privind spre Nestor. — E cal de vânătoare - spuse Stănciuiescu Vasile tăind iepurele mai mult mort decât viu în patru. L-am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fălci un urechiat. — L-a prins! - exclamă Stănciuiescu Vasile. Bravo, Nestor! Calul veni modest și depuse la picioarele stăpânului iepurele mai mult mort decât viu. Ciudat cal! - zise Metodiu privind spre Nestor. — E cal de vânătoare - spuse Stănciuiescu Vasile tăind iepurele mai mult mort decât viu în patru. L-am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mort decât viu. Ciudat cal! - zise Metodiu privind spre Nestor. — E cal de vânătoare - spuse Stănciuiescu Vasile tăind iepurele mai mult mort decât viu în patru. L-am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala Capetelor - le spuse Ximachi, văzându-le privirea. Tot ce vedeți aici a fost vânat de Sima-Vodă. — O adevărată minunăție - bâigui Metodiu, simțind că-l trec sudorile. — Mda - zise Ximachi, obișnuit cu acest gen de flatări. Dincolo - le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căsătorii în care intri sărac lipit și ieși îmbogățit sufletește. Sunt altele în care intri cu sufletul larg și ieși cu picioarele înainte. Nu observați, scumpă doamnă, că totul în lumea asta merge spre ideea de cuplu? Barza cu cocostârcul, iepurele cu iepuroaica, cocoșul cu găina, binele cu răul, stejarul cu ghinda, bărbatul cu femeia, martirul cu crucea. De la firul de păpădie care-și întoarce sfios capul spre păpădia de alături, până la elefantul matur care în întunericul fertil al junglei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de când n-am mai văzut eu o caleașcî? întrebă pescarul. De... poftim, că nici nu știu număra, atâția ani au trecut. Va să zică n-am școalî. Asta ar fi alta. Apoi mi-ar trebui un pat ca lumea, că dormim ca iepurii. N-ar strica să fie și mai mult femeiet, să ai de unde alege, când ești tânăr. Că pe femeia asta a mea am luat-o de nevastă când au venit apele mari. Stătea, săraca agățată de-un lemn și striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un buzunar cu o diplomă magna cum laudae, iar în celălalt cu doi tubercoli, pe care îi plantă de îndată în pământ și din care, la scurtă vreme, scoase alți vreo douăzeci, foarte buni la gust și înmulțindu-se ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă tot nu-ți folosește, de ce s-o mai ții lipită de cap? Eu aș tăia-o. — în schimb, cu astălaltă aud mai dihai ca un iepure - zise Metodiu - și dacă dumneavoastră, de la o sută de pași, doar ați șoptit un pic mai tare „Să trăiască Imperiul Otoman”, cum ați spus înainte, fiți convins că eu aș auzi și aș răspunde că nu numai să trăiască, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai lăsa loc nici unui dubiu. Așa a spus și așa are de gând să facă. Dar asta înseamnă... — Că trebuie să ne luăm catrafusele și să plecăm în altă parte, sau riscăm să înceapă să ne omoare concurenții ca pe iepuri. Nu putem să plecăm! — Zău? replică egipteanul. Ține cont că un tuareg este în stare să împuște un motociclist de la cinci sute de metri, iar apoi să dispară de parcă l-ar fi înghițit pământul. Și cum poți să-i împiedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un garou, apleacă-ți capul și nu te mai văicări! - îi răspunse cu asprime. A văzut cineva ceva? Nu primi nici un răspuns. — Drace...! Vor să ne vâneze ca pe iepuri. Nu vă mișcați și căscați bine ochii! Timpul părea că se scurge foarte încet și, cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Între patruzeci și cincizeci de ani sau numai cardiacii sau numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
patruzeci și cincizeci de ani sau numai cardiacii sau numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea. Când am crescut destul, a adus un iepure și toată clasa s-a așezat mai aproape. Chiar și eu. Era un iepure obișnuit, cenușiu, după constituție la pubertate. A fost așezat pe masă într-un acvariu și, până la urmă, s-a întâmplat ceea ce profesorul Angelo ne tot spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea. Când am crescut destul, a adus un iepure și toată clasa s-a așezat mai aproape. Chiar și eu. Era un iepure obișnuit, cenușiu, după constituție la pubertate. A fost așezat pe masă într-un acvariu și, până la urmă, s-a întâmplat ceea ce profesorul Angelo ne tot spunea de o jumătate de oră. Au început să apară în vasul de sticlă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite. — Stimat auditoriu! Iepurele doarme deja foarte adânc - a spus el după câteva minute și și-a scos mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite. — Stimat auditoriu! Iepurele doarme deja foarte adânc - a spus el după câteva minute și și-a scos mănușile ca să le ia pe cele ușoare, de cauciuc. Avea gheare. Negre. Până să-mi revin, au apărut și bisturiele. Foarfecele și vata, iar educatorii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]