1,031 matches
-
a preosfințitului mitropol(i)t Veniiamin Costaichi spre vecinica pomenire 1841"". Potrivit pomelnicului, la acest lăcaș de cult au slujit următorii preoți: pr. Gavriil (1841), pr. Ioan (1841-1875), pr. Anton Corbu (1875-1894), pr. Mihai Bombea (1894-1906), pr. Gh. Gheorghiu (1906-1924), ieromonah Gavriil Apetrei (1925), protosinghel Glicherie Lupu (1926), arh. Dionisie Tanasov (1926-1927), pr. Gheorghe Chirica (1927-1928), pr Gh. Ștefănescu (1928-1933), pr. Dumitru Popovici (1933-1935), pr. Vespasian Negoiță (1 noiembrie 1935 - 1 aprilie 1942), pr. Anton Cosma (1 septembrie 1942 - 1 decembrie
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
În curtea lăcașului de cult se află cimitirul localității. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Biserica „Sf. Prooroc Isaia“ din satul Cârlig este atestată din anul 1816, ea fiind ctitorită de un ieromonah cu numele de Isaia (de la care provine și hramul bisericii), cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Nu se cunoaște cine a fost acel ieromonah care a avut inițiativa construirii lăcașului de cult. Printre preoții care au slujit la această
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
Prooroc Isaia“ din satul Cârlig este atestată din anul 1816, ea fiind ctitorită de un ieromonah cu numele de Isaia (de la care provine și hramul bisericii), cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Nu se cunoaște cine a fost acel ieromonah care a avut inițiativa construirii lăcașului de cult. Printre preoții care au slujit la această biserică se află preotul-duhovnic Gheorghe Pascu (1771 - 5 aprilie 1836), al cărui mormânt este situat lângă absida altarului. Biserica de lemn din Cârlig a aparținut
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
datând din 1797, 1799, 1893 (nefolosit) și unul nedatat (probabil la fel de vechi ca primele două). După finalizarea construcției bisericii noi, biserica veche din lemn a fost donată unui sat din județul Neamț, în locul ei rămânând doar masa altarului cioplită de ieromonahul Daniel. Între preoții parohi care au slujit la această biserică sunt de menționat Dimitrie Diaconivici, Grigorie Czerniawski, Mihai Bendevschi, Vasile Turtureanu și Vasile Onica. În anul 1843, preotul administrator Dimitrie Diaconivici păstorea o comunitate de 648 credincioși, patron al bisericii
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
1762-1768). Între anii 1768-1774 a fost egumen al Mănăstirii Solca, după care a revenit la Putna, unde a condus o “școală duhovnicească" pentru pregătirea preoților. În perioada cât a fost egumen la Solca, Vartolomei Măzăreanul a continuat munca unui alt ieromonah, Teodor Scânteie, care se ocupase de școala mănăstirească de aici. Între anii 1769-1770, la dorința expresă a generalului rus Elem, el a făcut parte din delegația diplomatică moldovenească condusă de episcopul Inochentie al Hușilor. Din această călătorie, Vartolomei a adus
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
pă ce s-au sfințitu sfânta beserică / s-au pristăvit și sfi(nțiia) <sa>, la noe(mvrie) în 25 d/e zile, 1778. / Cine va ceti să zică; „D(u)mnezeu să-i iarte”; 1793. Menționăm că numele ctitorului Macarie ieromonahul, se mai putea desluși pe lespedea sa mormântală, din pronaos, în dreapta, de 172/120 cm, cu literă în relief de 6 cm, în cea mai mare parte deteriorată. O altă piatră de mormânt este așezată în stânga încăperii, inscripția fiind de
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
care au dus la împărțirea Moldovei între cei doi fii ai săi, au despărțit și familia șendrenilor. Specialiștii presupun că pictura murală interioară ar fi fost realizată în perioada vara-toamna anului 1481 (anul morții hatmanului Șendrea) de cunoscutul zugrav Gavril Ieromonahul, care a pictat și Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, ctitoria logofătului Ioan Tăutu. Mai târziu, într-o perioadă necunoscută, fresca de la biserica din Dolheștii Mari a fost acoperită cu un strat de var, fie din ignoranță, fie din grija de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
alungând demonii și alinând suferințele. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în ședința din 20-21 iunie 1992 a Sfântului Sinod, cu numele de "Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul" și zi de prăznuire la 18 decembrie. Fiind un duhovnic renumit, ieromonahul David de la Mănăstirea „Sf. Lavrentie” era asaltat de o mulțime de credincioși care-i cereau ajutorul în diverse probleme. Dorind să se roage în liniște, el a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimonah de Daniil. El s-a
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]
-
centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Lângă peretele nordic al bisericii se află cimitirul familiei Sturdza. Aici sunt înmormântați următorii: La vest de biserică se află mormântul ieromonahului Nicanor Racu (1897-1982). Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici odihnește preot RACU NICANOR născ. 4 oct. 1897 - dec. 2 noem. 1982. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi"".
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
un accident cerebral. Construcția bisericii de la Mănăstirea Dornelor a fost stopată. Episcopul Cozma Lostun a trecut la cele veșnice la 17 februarie/2 martie 2002, fiind înmormântat lângă zidul bisericii de la Mănăstirea Dornelor. După decesul episcopului pensionar Cozma Lostun (†2002), ieromonahul Iosif Mogârzan (nepotul mitropolitului Vlasie Mogârzan) este numit noul stareț al Mănăstirii Dornelor, ocupându-se de finalizarea construcției așezământului monahal (biserica cu hramul “Sfinții Părinți de la Soborul I Ecumenic de la Niceea”, blocul de chilii și clădirile-anexe). Construcția mănăstirii fusese începută
Mănăstirea Dornelor () [Corola-website/Science/316493_a_317822]
-
biserica Sfântul Nicolae Șelari din București, profesor fiind numit Petru Manuil Efesiu († 1840), care "însuși se desăvârșise în școala nou înființată la Constantinopol". Marii protopsalți români formați în această școală, apoi ei inșiși instruind pe alții (la scurt timp Macarie Ieromonahul era numit “epistatul” celor patru scoli de psalitichie din București), s-au adaptat, fără șovăieli și cu toată convingerea, acestui nou sistem muzical plămădit în capitala strălucitorului Bizanț de altădată, sistem care, datorită reducerii numărului de semne muzicale, fixării felurilor
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
ei tot românul, au reușit să impună de la început acestui mod de cântare o notă specific românească, creând astfel o muzică nouă păstrată cu sfințenie și astăzi în Biserica noastră. În Muntenia se impun cu pregnanță marii protopsalți ca: Macarie Ieromonahul (1775-1836), care tipărește la Viena, în 1823, primele cărți de muzică bisericească în limba română: Teoreticonul, Anastasimatariul și Irmologhionul; Anton Pann (1797-1854), care în numai paisprezece ani (1841-1854) a reușit să dea la lumină, în tipografie proprie, paisprezece titluri de
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
un etaj chiliilor brâncovenești, reface clopotnița și turla avariate de un cutremur, repară zidurile de incintă ale lăcașului, iar între anii 1842-1843 comandă refacerea picturii realizate de Pârvu Mutu. Peste fresca acestuia pictează, conform unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ciracii săi: Popa Constantin zugravul și Gheorghe Bălăceanu zugravul. În trecut, pe peretele de nord al bisericii era reprezentat un portret al stareței Meletina, datat 14 iunie 1842, cu inscripția: "Meletina schimonaha starița sf(intei) măn(ăstiri) Mamu". Pe
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
Nikolaos. A absolvit Facultatea de Teologie din Atena în 1936, după care a fost hirotonit diacon (1940) și preot (1944). A îndeplinit funcțiile de arhidiacon al arhiepiscopului Hrisanthos Filippidis (1939-1941) și secretar al Arhiepiscopiei Atenei și a întregii Elade (1941-1954), ieromonah și stareț al Mănăstirii Petraki și director al Facultății de Teologie Ortodoxă Greacă "Sfânta Cruce" din Boston (1961-1962). La 22 noiembrie 1965 a fost hirotonit ca episcop și numit ca mitropolit de Zihni și Nevrokopi. La 22 mai 1974 a
Nikodimos Vallindras () [Corola-website/Science/322464_a_323793]
-
au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta). De-a lungul timpului, în această biserică au slujit atât ieromonahi de la Mănăstirea Râșca, cât și preoți de mir. Pe o Evanghelie tipărită în 1794 există următoarea însemnare: "“Aceasta Sfântă Evanghelie s-a cumpărat de satul Valea Slatinei, prin osteneala preotului Constantin și prezbitera sa Maria, ca să fie pomeniți. Decembrie, 1805
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
o temelie din piatră și este acoperită cu draniță. Lăcașul de cult nu este pictat în interior, ci doar tencuit cu mortar de var. Catapeteasma este realizată în anul 1848, având trei rânduri de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii se află un mic cimitir parohial, unde a fost înmormântat printre alții pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
întreaga comunitate ortodoxă. În anumite locuri mai izolate din județul Neamț, unii preoți, monahi și credincioși au refuzat să primească schimbarea calendarului. Printre cei care au refuzat schimbarea calendarului iulian folosit până atunci în uzul bisericesc s-a numărat și ieromonahul Glicherie Tănase, starețul Schitului Pocrov (care aparținea de Mănăstirea Neamț), care, împreună cu obștea sa, a refuzat să primească noul calendar, continuând să slujească după calendarul iulian. După ce a slujit mai bine de un an după vechiul calendar, în anul 1926
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
continuând să slujească după calendarul iulian. După ce a slujit mai bine de un an după vechiul calendar, în anul 1926, odată cu adoptarea de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărârii de a prăznui Sfintele Paști cu 13 zile înainte, ieromonahul Glicherie părăsește schitul hotărât să nu slujească în nici o biserică care a adoptat schimbarea calendarului . Ieromonahul Glicherie, împreună cu cei care au refuzat primirea noului calendar, au inițiat o mișcare de rezistență cunoscută astăzi ca Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
calendar, în anul 1926, odată cu adoptarea de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărârii de a prăznui Sfintele Paști cu 13 zile înainte, ieromonahul Glicherie părăsește schitul hotărât să nu slujească în nici o biserică care a adoptat schimbarea calendarului . Ieromonahul Glicherie, împreună cu cei care au refuzat primirea noului calendar, au inițiat o mișcare de rezistență cunoscută astăzi ca Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Nevoiți să-și părăsească mănăstirile de metanie și bisericile unde slujeau, clericii și monahii care
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
lăcașuri de cult unde să poată săvârși slujbele bisericești, iar astfel până în anul 1936 se construiseră deja aproximativ 40 de biserici. În anul 1936, acțiunea forțelor de poliție a dus la demolarea tuturor lăcașurilor de cult pe stil vechi, iar ieromonahul Glicherie a fost arestat. Eliberat în anul 1939, ieromonahul Glicherie s-a refugiat împreună cu ierodiaconul David Bidașcu în pădurile din munții Moldovei. Cei doi au ajuns în preajma localității Slătioara, cu drumuri greu accesibile. După al doilea război mondial, Biserica Ortodoxă
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
iar astfel până în anul 1936 se construiseră deja aproximativ 40 de biserici. În anul 1936, acțiunea forțelor de poliție a dus la demolarea tuturor lăcașurilor de cult pe stil vechi, iar ieromonahul Glicherie a fost arestat. Eliberat în anul 1939, ieromonahul Glicherie s-a refugiat împreună cu ierodiaconul David Bidașcu în pădurile din munții Moldovei. Cei doi au ajuns în preajma localității Slătioara, cu drumuri greu accesibile. După al doilea război mondial, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost recunoscută prin
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
cu drumuri greu accesibile. După al doilea război mondial, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din 3 august 1945 drept cult religios sub denumirea de Cultul Creștin Tradiționalist. Sub conducerea ieromonahului Glicherie s-a început reconstruirea bisericilor demolate înainte de război. În Legea cultelor din anul 1948 Biserica Ortodoxă Română de stil vechi n-a mai figurat printre cultele legal recunoscute din România. În anul 1947, ieromonahul Glicherie Tănase (1891-1985) și schimonahul
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
Cultul Creștin Tradiționalist. Sub conducerea ieromonahului Glicherie s-a început reconstruirea bisericilor demolate înainte de război. În Legea cultelor din anul 1948 Biserica Ortodoxă Română de stil vechi n-a mai figurat printre cultele legal recunoscute din România. În anul 1947, ieromonahul Glicherie Tănase (1891-1985) și schimonahul David Bidașcu (1885-1961) au construit la Slătioara o biserică-paraclis de lemn cu hramul "Schimbarea la Față a Domnului". Clădirea era lungă, avea un hol pe mijloc, pe ambele laturi chilii și la capăt era paraclisul. Cu timpul
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
timpul, biserica de lemn a început să se deterioreze și a necesitat efectuarea de reparații capitale. În noaptea de 14 spre 15 februarie 1952, s-a organizat o descindere a organelor de securitate la , fiind arestate 11 persoane printre care ieromonahul Glicherie, Dionisie Hugeanu, Nifon Marinache, David Bidașcu, Meftodie Marinache și Alexandru Antoniu. Ei au fost învinuiți de sabotaj și de instigare a țăranilor să nu dea cotele impuse de stat. Ca urmare a faptului că în 30 ani de la schimbarea
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
Sinodul Patriarhiei să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Scos din mănăstire pentru motive de sănătate, el a reușit să-i hirotonească ca episcopi pe arhimandritul Evloghie Oța (†1979), pe ieromonahul Meftodie Marinache (†1977) și apoi, la 17/30 noiembrie 1956, pe arhimandritul Glicherie Tănase. PS Glicherie a revenit a doua zi la Mănăstirea Slătioara, de unde n-a mai fost niciodată arestat și a rămas acolo până la moarte. După moartea IPS
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]