1,031 matches
-
turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea, ei mâncau mestecând îndelung miezul alb
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnul. — Ce să fie, femeile vopsesc ouă și bărbații după treburi... Sfinția sa Antim e cam ostenit... L-au chemat la casele stolnicului, nașul măriei tale, că pregătesc schimbarea dregătorilor. Dar sfinția ta de unde ești, că nu te cunosc? — Nevrednicul Gherasim ieromonah, de la episcopia Târgoviștei. Nu am loc în vreo mânăstire anume, slujesc acolo unde este nevoie de mine, când cade bolnav sau moare vreun popă; până vine altul păzesc eu turma. Eh, dacă n-ar fi frica asta... — Care frică? Tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevoie de mine, când cade bolnav sau moare vreun popă; până vine altul păzesc eu turma. Eh, dacă n-ar fi frica asta... — Care frică? Tot spui de spaimă și nu înțeleg nimic. — Doamne, miluiește-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui Ștefan i s-a pus un nod în gât și nu a putut să scoată din gură decât un fel de gâfâit. — Cuvioase, nu, rogu-te nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, judecând după îmbrăcăminte, femei din toate stările. Masa cu prinoase ținea cât pronaosul, peste mormintele ctitorilor, străbunicii spătarului din partea doamnei Ilinca Basarab. Vlădica nu slujise, sta în scaunul episcopal și asculta pomelnicele pe care le citeau pe nas doi ieromonahi binecuvântând la fiecare pomelnic prinoasele de pe care îl luaseră. Toate fără deosebire glăsuiau: „Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod izbăvește-l, Doamne, de prigoana păgânilor, se roagă pentru aceasta Petru clucerul, Stamate căpitanul, Sevasta, Maria și...” Pomelnicul se înșira
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care îl luaseră. Toate fără deosebire glăsuiau: „Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod izbăvește-l, Doamne, de prigoana păgânilor, se roagă pentru aceasta Petru clucerul, Stamate căpitanul, Sevasta, Maria și...” Pomelnicul se înșira monoton, iar atunci când se termina, celălalt ieromonah relua cu glas mare aceeași formulă de început, pierzându-se treptat într-o șoaptă enumerarea ultimelor nume. De fiecare dată când se rostea „Io Constantin Voievod”, tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se dezvinovățească, mitropolitul adăugă blând: Așa sunt scrise pomelnicele. — Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod... veni puternic din pronaos glasul ieromonahului de rând. — Doamne miluiește, cântă toată adunarea creștinilor. Un fel de revoltă îl făcu pe spătar să se încrunte. Venise în zadar la mitropolit. Voise să-l întrebe dacă Io Constantin Voievod... La acest gând își făcu repede cruce, șoptind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
picioarele voievodului se afla un bărbat care meșterea ceva cu niște cuțitașe de argint. Se apropie mai mult și atunci beizadea Ștefan, căci el era cel care curăța rănile de pe picioarele tatălui său, ridică ochii și exclamă fericit în românește: — Ieromonahul Gherasim, mare este Dumnezeu! Preotul puse jos vasul cu apă și duse degetul arătător al mâinii stângi spre buze, implorându-l din priviri pe prinț să tacă, salută șoptit plecându-se până în pământ: — Să trăiești, măria ta, apoi cercetând cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta, apoi cercetând cu atenție rănile schingiuiților, propuse: Ar fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând pe ele cârpe ude și apoi să fie date jos. — Am trimis după doftorul sfintei patriarhii, spuse una din femeile care rupea cârpe. — Să trăiești, măria ta, o recunoscu ieromonahul pe doamna Marica, până ce vine doftorul mă duc la cuhnie să poruncesc să pună la fiert apă, să înmuiem feșele în apă fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră în cuhnie, îl întrebă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi le-a dat Dumnezeu. Roagă-te, măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jilț, pentru că după cum vezi m-au ars cu flacără și pe piept și pe spinare și nu mă prea pot culca. Atunci a intrat în odaie doftorul trimis de preafericitul Hrisant al Ierusalimului. S-a uitat atent la ce făcea ieromonahul și, fără să-l oprească, a început să se ocupe de arsura de pe spinare. Punea cârpe albe înmuiate în apă peste cojile negre și ofta peltic în grecește. — Oh, Doamne ferește, astea nu sunt coji de sânge închegat, asteas bucăți de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de apă, așa... Din când în când trupul domnului se încorda și se trăgea în față ca și cum ar fi vrut să se sustragă durerii, dar buzele lui nu articulau nici un sunet. Doctorul oftă: — Grele vremuri trăim, sfinția ta, grele... Ieromonahul se apropie de urechea grecului și i șopti ceva. — Bine, bine, ai dreptate, mă ocup eu de tânăr. Ai dreptate, măria sa se ține să nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții doi suferinzi în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nedumerită, cum iese în bătătură, cum își dezleagă măgarul care fusese priponit de o ulucă, cum încalecă și pleacă. Nu-și aducea aminte să-l fi văzut până atunci, și nici să fi auzit pe cineva vorbind despre el. — Gherasim, ieromonahul Gherasim, parcă așa spunea Ștefan că-l cheamă. Când m-oi întoarce, l-oi trece în pomelnic la mânăstire la Surpatele. Ieromonahul Gherasim, mai spuse ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aminte să-l fi văzut până atunci, și nici să fi auzit pe cineva vorbind despre el. — Gherasim, ieromonahul Gherasim, parcă așa spunea Ștefan că-l cheamă. Când m-oi întoarce, l-oi trece în pomelnic la mânăstire la Surpatele. Ieromonahul Gherasim, mai spuse ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
săltă rupându-se de oglin direa-i geamănă, lăsând în valuri doar o dâră, o cărare de lumină purpurie. Atunci înțelese Ștefan că el fusese cel mult iubit al măriilor lor maica și taica, al preafericitului Hrisant, al sfinției sale Theodosie și al ieromonahului Gherasim și că mila și jalea lor nu-l lasă să o apuce pe cărarea de lumină deschisă în fața lui. Simțea însă cum o iubire și mai mare îl cheamă. Auzea chemarea venindu-i mereu, ca o muzică desăvârșită, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că era ziua lui de naștere, împlinea șaizeci de ani, și în același timp și ziua onomastică a doamnei Marica, așa însă, seara târziu, doi călugări greci și un bătrân ieromonah valah și-au împletit rugăciunile așezând în morminte alăturate trupurile celor ce l-au mărturisit pe Hristos refuzând iertarea pe care o mijlocise marele muftiu al Istanbulului în schimbul lepădării credinței strămoșești. Iertare? Ce fel de iertare? Veniseră prin cronici până la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga omenire. Autorul, care a fost în mai multe rânduri pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. (în curs de editare) 12. Soțul ideal, soția ideală Pr. Nicolae Tănase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În pofida nenumăratelor obstacole cvasiinsurmontabile, pe care le-au avut de biruit, toți acești luminători ai unor sate din Macedonia au rămas În amintirea noastră ca veritabili apostoli ai neamului românesc. Inițiatorul, Întemeietorul și conducătorul primei școli aromâne a fost părintele ieromonah Averchie, despre care se cuvine să scriem câteva cuvinte evocatoare. Trimis la București, În 1862, de starețul mănăstirii Iviru de pe Muntele Sfânt Athos din Macedonia ca să oprească secularizarea averilor mănăstirești din România, măcar a acelora ce aparțineau locașului său monahal
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Averchie, despre care se cuvine să scriem câteva cuvinte evocatoare. Trimis la București, În 1862, de starețul mănăstirii Iviru de pe Muntele Sfânt Athos din Macedonia ca să oprească secularizarea averilor mănăstirești din România, măcar a acelora ce aparțineau locașului său monahal, ieromonahul Averchie Valahul, pindean din Avdela, fu puternic impresionat, mai cu seamă când urmări ca simplu spectator o paradă a oștirii române, la Cotroceni, de similitudinea izbitoare a graiului său matern cu cel pe care Îl vorbeau bucureștenii. Iar acea defilare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
deschiderea anului școlar 1865-1866, să fie aduși din Pind și din Macedonia 10-12 copii macedoromâni (aromâni), cuprinși Între 12 și 14 ani, aleși dintre cei mai inteligenți și cu ceva știință de carte, iar institutul să fie condus de părintele ieromonah Averchie Valahul. Ministerul de resort aprobă numaidecât cele cerute de consiliul permanent, stabilește Mănăstirea Sfinții Apostoli din București ca sediu al institutului, Îi comunică părintelui Averchie cele hotărâte, prevenindu-l, totodată, că instruirea tinerilor aromâni În limba română literară se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Peștele pescuit - o poveste (1998), Casa timpului (1999). Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În 1999 a fost uns în monahism, primind numele Savatie. Pe 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. În prezent, este ieromonah la Mănăstirea Nașterea Domnului din eparhia Edineț și Briceni, în Republica Moldova. Perspectiva din care este relatată povestea din Iepurii nu mor îi aparține unui copil, școlar în clasa a treia, pionier în R.S.S. Moldovenească. Micul Sașa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
1998), Casa timpului (1999). Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În 1999 a fost uns în monahism, primind numele Savatie. Pe 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. În prezent, este ieromonah la Mănăstirea Nașterea Domnului din eparhia Edineț și Briceni, în Republica Moldova. Perspectiva din care este relatată povestea din Iepurii nu mor îi aparține unui copil, școlar în clasa a treia, pionier în R.S.S. Moldovenească. Micul Sașa Vakulovski e ceva mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
biserică”. „Care o fi acea biserică?” - m-am întrebat. Gândul mă duce la cele scrise în pisania bisericii Sfântul Vasile cel Mare din apropierea mănăstirii Galata, în care se spune: „Această biserică... a fost zidită între anii 1795 1806 prin osârdia ieromonahului Vartolomeu și credincioșilor din Târgușorul Nicolina. La zidirea ei s-au întrebuințat și materiale de la biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii...” Cred că acele materiale erau tocmai din biserica lui Poroțchie „ce au fost căpitan mare”. Citesc mai departe. În cale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]