1,501 matches
-
zice el, "o întipăritură", atunci cînd a întîlnit-o în piesa de teatru postumă a fratelui său, Artistul și moartea. Piesa fusese publicată de prietenul lui Emil, Alexandru Vona, în unicul număr al revistei Agora, scoasă de Ion Caraion și Virgil Ierunca în 1947, și Mircea avea un exemplar, pe care mi-l împrumutase și mie.) Personajele din Artistul și moartea au următoarea caracteristică: în atmosfera macabru simbolică a piesei, ele rostesc replici care sunt aproape exclusiv citate din autori numiți sau
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Stancu. Pozițiile opuse cunoscute, independența artistului vs. angajarea lui politică sunt ireconciliabile. Din acest moment apare termenul (sintagma) de criză a culturii românești, care va genera o nouă polemică de răsunet. Dezbaterea începe în toamna lui 1946, deschisă de Virgil Ierunca. El vorbea în numele "purității culturii, a libertății și demnității actului artistic" (s. m.). Ideologii P.C.R. au numit fenomenul "crizism", iar pe susținătorii lui "criziști". Ei, activiștii, negau criza, "crizele, ziceau în spirit de partid, sunt specifice numai capitalismului". Opiniei lui
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
vorbea în numele "purității culturii, a libertății și demnității actului artistic" (s. m.). Ideologii P.C.R. au numit fenomenul "crizism", iar pe susținătorii lui "criziști". Ei, activiștii, negau criza, "crizele, ziceau în spirit de partid, sunt specifice numai capitalismului". Opiniei lui Virgil Ierunca i se alătură T. Teodorescu-Braniște, în ziarul căruia, Jurnalul de dimineață, s-a desfășurat ofensiva criziștilor (1946-1947). Un alt partizan al conceptului de criza culturii a fost Ion Caraion, publicând în Scânteia tineretului una dintre cele mai importante intervenții din cadrul
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
căruia, Jurnalul de dimineață, s-a desfășurat ofensiva criziștilor (1946-1947). Un alt partizan al conceptului de criza culturii a fost Ion Caraion, publicând în Scânteia tineretului una dintre cele mai importante intervenții din cadrul dezbaterii. El afirma, în consens cu Virgil Ierunca, un adevăr fundamental: "Criza culturii este criza libertății de creație." " Iar pentru a fi salvați oamenii culturii, trebuie salvată libertatea lor." (s.m.) De aceeași parte a baricadei se situează Dreptatea, pronunțându-se categoric împotriva dirijismului, a intenției de a impune
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
față de arestarea politică și internarea psihiatrică abuzivă a lui Cezar Mititelu, un fost coleg de la Facultatea de Filosofie (" În ceea ce privește convingerile sale - scria Monciu-Sudinski atunci despre Mititelu -, mă tem că nici un psihiatru de penitenciar nu-l va putea vindeca!" - în Virgil Ierunca, Postfață la Rebarbor, București, Ileana, 1997, p. 133). De altfel, la capătul acestui ultim eveniment, Monciu-Sudinski este obligat să plece din țară, alegînd exilul în Suedia (1978). După 1977 și reprimarea milițienească a mișcării Goma, metoda "exilării" semi-forțate a disidenților
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
autorul celor mai grotești proze cu muncitori din istoria literaturii române. Puse cap la cap, principalele surse bio-bibliografice (Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, ediția a doua, București, Albatros, 1977; Mircea Iorgulescu - Scriitori tineri contemporani, București, Eminescu, 1978; Virgil Ierunca, - "Un nou scriitor contestatar: Alexandru Monciu-Sudinski", în Limite, nr. 28-29/decembrie 1979, reluat în volumul Semnul mirării, București, Humanitas, 1995, și în Postfața la Rebarbor, loc. cit., 1997; Monica Lovinescu -Est-etice. Unde scurte IV, București, Humanitas, 1994; Laurențiu Ulici - op. cit
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
în atenția "organelor de drept" la 15 mai 1978, atunci cînd, printr-o nouă scrisoare de protest social, se solidarizează cu prietenul său, filosoful Cezar Mititelu și declară greva foamei pentru eliberarea acestuia din închisoare. Intrată în posesia lui Virgil Ierunca, scrisoarea e difuzată în Germania la postul de radio Europa Liberă, în cadrul emisiunii Povestea vorbei; ea se încheie cu următorul pasaj: "Cer tuturor care mai au un gram de curaj și o idee oarecare despre solidaritatea umană să-și manifeste
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
următorul pasaj: "Cer tuturor care mai au un gram de curaj și o idee oarecare despre solidaritatea umană să-și manifeste deschis atitudinea față de cele relatate. În ce mă privește, declar greva foamei pînă la eliberarea lui Cezar Mititelu." (v. Ierunca, 1997, p. 133) Consecințele acțiunii sale de solidaritate civică nu se lasă așteptate. În același an, Monciu-Sudinski este împins să părăsească țara; în consecință, se expatriază în Suedia, la Stockholm. Citată de Mihai Pelin, fișa de Securitate a scriitorului emigrat
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
de semnătură (1944-1967; 1970-1972; 1982-1983). Caracterizarea lui Eliade drept un amestec de legionarism și ceaușism a fost destrămată cu ușurință de toți contemporanii scriitorului care nu suferă de amnezie. Memorialistica lui Pericle Martinescu, Victor Felea, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și nu contrafăcută - a fost adusă în discuție de apărătorii lui Eliade. Calomniatorii de profesie supralicitează decretând: josnicia caracterului, arivismul, ignoranța, lipsa de talent și diletantismul, atât al istoricului
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
volume: „Câtă bucurie să descoperi un mare poet român într-o atât de admirabilă castiliană” (6 mai 1948); „Sunt pur și simplu cucerit. Și mă bucur că poezia D-tale e atât de apreciată în Spania” (28 febr. 1950). Virgil Ierunca îl situa pe autorul Poemelor patetice între Blaga și Voiculescu. Oricât i-ar fi fost de răsunător succesul, ca poet de limbă spaniolă, Al. Busuioceanu intenționa încă din vara lui 1947 să scoată o nouă serie a revistei Gândirea cu
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
decentă care rezuma discuția cu Brice Parrain și discuția noastră. Alexandru Vona întrebat de ce, începând așa de glorios, un volum de versuri, premiat, apoi romanul acesta, cunoscut și apreciat totuși de reprezentanți importanți ai exilului (Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) n-a mai scris. ŤAm totuși sentimentul că aprofundarea experiențelor alienante ale naratorului ar fi dus (...) la o punere în chestiune a stabilității autorului însușiť. Alexandru Vona este autorul unei singure cărți, ca Lampedusa, ca Umberto Sabba, ca Rimbaud
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
ansamblul său (Negoițescu și Doinaș, Radu Stanca și Nicolae Balotă, I. D. Sîrbu, C. Regman, O. Cotruș și alții încă), cuprinde însă și grupul Albatros, în sens larg, adică numărînd pe Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, nu exclude perechea V. Ierunca/M. Lovinescu sau individualiști ca Al. George sau Al. Zub, și destui alții, ba mai mult, poate și oameni ai altor arte, precum Ion }uculescu sau Paul Constantinescu. Generația sau categoria aceasta din care numai o mică parte mai este
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Șora combină în mod spectaculos neotomismul cu marxismul. Doinaș ne dă o versiune specială a psalmilor. Negoițescu, homosexual deschis, scrie pasionat despre Sf. Teresa de Avila și alți sfinți catolici sau ortodocși. Paleologu trece prin numeroase zig-zaguri religioase. Marino și Ierunca, probabil Regman, se desprind de religie. Nici unul nu pare însă total indiferent unor lupte interioare și unor decizii bine-gîndite. Dacă așa stau lucrurile, atunci unde îi găsim politic pe cei de "placa turnantă"? Aceasta e întrebarea cea mai pasionantă poate
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
pentru complexitatea încleștărilor și bătăliilor interioare găsite la fiecare dintre ei. Atracții de dreapta și de stînga întîlnim la fiecare: la Steinhardt și la Negoițescu, la Dinu Pillat și la Paleologu, la Caraion sau în măsură mai mică la Șora, Ierunca, Geo Dumitrescu. Sârbu e de stînga, Cotruș de dreapta, dar dilemele și direcțiile lor sunt recognoscibil asemănătoare. Simultan vom adăuga însă că aceste tentații nu sunt abrupte, ci merg gradual, se deplasează fin și civilizat, în pofida eforturilor și chiar a
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
dans absurd, iar virtuțile și defectele psiho-sociale se învecinează ca într-o imagine edificatoare a umanului însuși. Așa la Negoițescu și la Paleologu, așa la Balotă și Doinaș, așa la Caraion și Geo Dumitrescu, sau, în alte feluri la Șora, Ierunca și Marino. într-un cuvînt, și spre a încerca să adun laolaltă cele spuse înainte, avem de-a face în acest moment 1947 cu o anume internalizare a unor polarizări socotite "eterne" (pripit, desigur, căci această "eternitate" durează în cultura
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
se comportă de parcă "criterioniștii" nici n-ar prea exista. Pentru Negoițescu, Stanca și Doinaș, Schiller și Goethe sunt mult mai importanți. Sigur, i se transmite un salut lui Lovinescu, dar conținutul celebrului "Manifest" e mult mai important decît adresantul său. Ierunca și Monica Lovinescu ar părea excepții, dar priviți mai cu atenție: în conținutul scrisului lor urme criterioniste nu se prea văd, iar înțepăturile lor la adresa unor Sadoveanu, Arghezi, sau George Călinescu nu contenesc. Momentul anilor '60 e mult mai complex
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Nemoianu. De asemenea, în mod straniu, editorul nu operează o minimă departajare calitativă a acestor documente. Obligatorie și ea, câtă vreme avem de-a face, pe de-o parte, cu epistole amicale (cum sunt cele schimbate cu Mircea Eliade, Virgil Ierunca sau Oskar Pastior), pe de alta, cu scrisori profesionale (cele primite de la colegi scriitori de toată mâna, de la Adrian Marino la Fănuș Băileșteanu), dar și cu adrese oficiale, multe, lipsite de relevanță literară. Există chiar și câteva scrisori de familie
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
s-a născut Lazăr Cerescu 15.08.1967 - s-a născut Eugenia Mihalea 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950) 16.08.1903 - s-a născut Pan Vizirescu (m. 2000) 16.08.1920 - s-a născut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a născut Ovid S. Crohmălniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a născut Ileana Berlogea (m. 2002) 16.08.1935 - s-a născut Ion Gheorghe 16.08.1936 - s-a născut Natalia Cantemir 16
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5326_a_6651]
-
toți ceilalți însărcinați cu criticarea străinătății: spune despre Mircea Eliade că nu se jenează de tovarășii săi de altădată și că se află cu ei în „criminală cîrdășie” (aluzie la extrema dreaptă), vorbește despre „Virgilică de la Paris” (aluzie la Virgil Ierunca), îi numește pe toți „javre, pleavă, fasciști, legionari cărora le-au sfîrîit picioarele de mînia poporului”. Zaharia Stancu este cel care enunță la un moment dat, în paginile revistei, legea cea mai importantă a funcționării regimului, dovadă că îi înțelesese
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
protestului clamat de VVM în epoca proletcultistă: în 1956, numărul 10 al revistei "Caiete de dor", care apărea la Paris, este în întregime un fel de memoriu poetic virulent, patetic și tulburător, publicat sub pseudonimul "Haiduc" și prefațat de Virgil Ierunca. Acel document, cu texte scrise în intervalul 1944-1955, poeme despre teroarea bolșevică, mi-a fost pus la îndemână de Virgil Ierunca și l-am reprodus în întregime în revista "Familia" nr. 10 din octombrie 1990. Aceste texte au constituit în
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
în întregime un fel de memoriu poetic virulent, patetic și tulburător, publicat sub pseudonimul "Haiduc" și prefațat de Virgil Ierunca. Acel document, cu texte scrise în intervalul 1944-1955, poeme despre teroarea bolșevică, mi-a fost pus la îndemână de Virgil Ierunca și l-am reprodus în întregime în revista "Familia" nr. 10 din octombrie 1990. Aceste texte au constituit în 1958 dovezile acuzării comuniste la adresa autorului, arestat, dus la Jilava și pus sub învinuirea gravă de "uneltire contra ordinii sociale". Condamnarea
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
pregătește pentru a doua sa ieșire în Occident, după eliberarea din închisoare (3 august 1964). La data când Sanda Stolojan se scuza, Steinhardt se afla într-o situație considerată de el „totodată comică și absurdă”, cum îi scria lui Virgil Ierunca. Autoritățile românești îi dăduseră pașaportul, dar doctorul George Iavitz din Spania, care îi făcuse inițial invitația, a renunțat din „motive financiare” (Vezi N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi...Scrisori către Virgil Ierunca (1967 - 1983), Editura Humanitas, București
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
cum îi scria lui Virgil Ierunca. Autoritățile românești îi dăduseră pașaportul, dar doctorul George Iavitz din Spania, care îi făcuse inițial invitația, a renunțat din „motive financiare” (Vezi N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi...Scrisori către Virgil Ierunca (1967 - 1983), Editura Humanitas, București, 2000, p. 245). Se pare că ieșirea i-a fost facilitată de către Virgil Ierunca și, evident, de Monica Lovinescu, după cum dă de înțeles N. Steinhardt într-o scrisoare trimisă din Zürich celor amintiți (Vezi Ibidem
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
făcuse inițial invitația, a renunțat din „motive financiare” (Vezi N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi...Scrisori către Virgil Ierunca (1967 - 1983), Editura Humanitas, București, 2000, p. 245). Se pare că ieșirea i-a fost facilitată de către Virgil Ierunca și, evident, de Monica Lovinescu, după cum dă de înțeles N. Steinhardt într-o scrisoare trimisă din Zürich celor amintiți (Vezi Ibidem, p. 247). Acesta va pleca în 28 septembrie 1979 spre Chevetogne, mănăstirea benedictină care îl fascinase prin ecumenicitatea ei
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
anii 50. Apar aici articole scrise sau doar semnate de Constantin Titel Petrescu, Zaharia Stancu, George Ivașcu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Henriette Yvonne Stahl și alții în Glasul Patriei. Iar dintre exilați doar Pamfil Șeicaru, Virgil Ierunca, Ion Cornescu, Dragoș Măgureanu și alți cîțiva autori, azi uitați. Ideea acestei antologii care se adresează "tinerilor studioși", bună în principiu, e expediată de autori aproape de limita minimei rezistențe. Dacă începi o asemenea investigație e obligatoriu să intri documentat în
Glasul neiertător al Patriei. Anii 50. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8412_a_9737]