1,072 matches
-
a lui Marcelino Menéndez Pidal, mostră, din perspectiva lui Unamuno, de scriitor „ovipar“ (vezi mai sus, Introducere, p.XX. Gil Blas: roman picaresc al scriitorului francez André René Lesage (1668-1747), tradus în spaniolă de Padre Francisco José de Isla (1706-1781), iezuit și autor satiric. Karl Justi (1832-1912), istoric de artă german, autor, printre multe alte biografii, al cărții Diego Velázquez und sein Jahrhundert (în rom.: Diego Velázquez și secolul său, trad. de Radu Berceanu, Meridiane, 1980, 2 vol.). Gr. hapax [legómenon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în scurt timp deschide Biblia și începe să-mi explice planul lui Dumnezeu cu lumea. Toate religiile, afirmă el, vor dispărea, căci toate au falsificat voința lui Dumnezeu, inclusiv Biserica Catolică, care binecuvântează armele, jumătate din clerul american este pedofil, iezuiții sunt perverși, și altele asemănătoare. Il ascult cu răbdare, mai intervin și eu și totul durează mai mult de o oră, după care ne despărțim amabil, domnul îndemnându-mă să reflectez și să iau în serios cuvântul lui Dumnezeu, al
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pungă de hârtie, obișnuita baghetă franțuzească. Am revenit împreună în biroul parohial, unde mi-a pus o ștampilă în pașaport și am mai schimbat câteva vorbe. A studiat la Roma, împreună cu părintele Tadeusz Rostworowski și a contribuit la îmbogățirea bibliotecii iezuiților din Cluj. Se plânge de lipsă de activitate, este singur într-o parohie mare, francezii nu vin la biserică, Dumnezeul lor este soarele, îmi spune zâmbind dureros. Ne luăm rămas bun, iar la ora 7 sunt deja pe drum. Este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru. în scurtă vreme un student suedez zelos aflat la Paris - ce avea să devină mai târziu unul dintre conducătorii noii mișcări spirituale - descoperi că un teolog francez, un iezuit, scrisese exact aceeași teză, ba chiar cu șapte ani înainte de director. Cuvânt cu cuvânt. Sau idee cu idee. Se mai întâmplă. în consecință, directorul meu a fost silit să înapoieze diploma și cununa de lauri și să vândă inelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
știu nimic" de toți semidocții îmbuibați de certitudini. Și poate că ar fi hulit, iarăși, deoarece, după obiceiul lui, ar sfida "majoritatea". Ce înseamnă ,,a avea dreptate"? Împotriva cui am dreptate, dacă am? Două persoane discută ceva mai încolo despre "iezuiți". El pare să fie preot după aspect. Ea îl ascultă cu religiozitate. Intervine foarte rar pentru a cere încă o lămurire. Sau pentru a zice: Da, da, înțeleg". Fără să vreau, trag cu urechea. Mai devreme, mă așezasem, întîmplător, lângă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
plăcea subiectul. Dintre toate mizeriile, mizeria fizică e, probabil, singura care nu ne poate fi imputată, dar nu țin să mă găndesc la asta pe plajă. "Iezuitismul" e o temă de meditație mai acceptabilă. Preotul (dacă e preot) zice că iezuiții sunt ipocriți. Eu am altceva să le reproșez. Iezuiții au făcut din credință o afacere. Ei spun că avem nevoie de credință pentru a rezolva problemele mântuirii. Mântuirea fiind scopul, credința reprezintă un simplu mijloc. Ei bine, ceea ce nu-mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
singura care nu ne poate fi imputată, dar nu țin să mă găndesc la asta pe plajă. "Iezuitismul" e o temă de meditație mai acceptabilă. Preotul (dacă e preot) zice că iezuiții sunt ipocriți. Eu am altceva să le reproșez. Iezuiții au făcut din credință o afacere. Ei spun că avem nevoie de credință pentru a rezolva problemele mântuirii. Mântuirea fiind scopul, credința reprezintă un simplu mijloc. Ei bine, ceea ce nu-mi place în acest raționament este calculul. Dumnezeul iezuit e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de copaci. De la o fereastră se auzea sunet de vioară. Seniorul descălecă pe neașteptate și intră, urmat de câțiva dintre însoțitori. Doi sau trei iezuiți îi ieșiră grabnic în întâmpinare, însă Nobunaga înainta deja prin casă cu pași mari. — Domnia Voastră! exclamară preoții, surprinși. Aceea era școala care fusese construită lângă Biserica Înălțării. Nobunaga fusese unul dintre binefăcătorii școlii, dar toate materialele de construcție, de la cherestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descoperit un portic mare, cu multe coloane dărâmate, pe care le-au utilizat pentru lucrările de la San Pietro. În 1597 rămăseseră încă destule pietre ca să se poată reconstrui Navata Clementina de la San Giovanni in Laterano. Prin 1650, Athanasius Kircher, un iezuit originar din Fulda, cu o cultură enciclopedică, a studiat rămășițele templului și a rămas uluit de dimesiunile acestuia; a făcut câteva schițe reprezentând ceea ce mai rămăsese din el în acea vreme. După câteva secole mai supraviețuiau rămășițe ale unor arce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere, pe marginea afinităților dintre bizantinism și arta de avangardă - publica în nr. 79 un articol, „Allegria ortodoxă“, ferm pro-Gîndirea. Elogiind resurecția modernă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu, Groșan, Iova, Cușnarencu... sosiți, cu ore în urmă, pentru a-și depune și dânșii pachețelele cu temenele la picioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzătorul și strălucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilă, pe neașteptate, să cadă, ca un fulger, în mijlocul nostru, scăparea... Pentru că, între timp, cu vocea lui de tinichea, terchea-berchea se apucase să recite o nouă porțiune a poemului său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strălucire decât caracterul tău. Oricine te contrazicea se trezea considerat imbecil. I-ai batjocorit pe filosofi, spunând că au adormit în brațele lui Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i lingușești pe protectorii de care ai avut nevoie. Iezuiții nu-ți cereau prea mult. Te-ar fi lăsat să-ți susții ideile dacă ai fi făcut-o mai puțin zgomotos și provocator, punîndu-l și pe Papă într-o situație delicată. Ți-ai închipuit că nimeni nu va îndrăzni să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și posibilitățile mele și răbdarea Inchiziției. M-am bizuit prea mult pe steaua mea norocoasă și pe faima mea. Poate, și în oameni am avut o încredere exagerată. În orice caz, mi-am calculat rău mișcările. În polemica mea cu iezuiții, destul de lungă, eu am fost cel care a pus paie pe foc. Nu-mi închipuiam ce va ieși. Probabil, sunt un prost jucător și n-am înțeles asta mânat de o vanitate care m-a împins să nu las lucrurile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
celui care ucide. ― Uneori, mi se pare că diferența dintre Nero și destin e numai o problemă de termeni... de ce zîmbești? ― E a doua oară când pomenești numele lui Nero. ― Și de ce te surprinde? ― Credeam că-mi vei vorbi despre iezuiți, nu despre un nebun din Roma antică. ― Acest nebun e modelul celor care vor o înțelepciune a fricii. Și pot să-ți sporesc mirarea. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce, dar m-a interesat partea tulbure din istoria
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune în așa fel încît toată lumea să priceapă că-ți băteai joc de ei și că sub vorbele tale smerite se ascundea un hohot de râs. Polemica ta cu iezuiții a fost un spectacol extraordinar de inteligență și de vanitate. I-ai silit să-și muște buzele, încercînd să-ți facă fată. Probabil, au fost mulți, atunci, care au simțit ce am simțit și eu: o uriașă recunoștință că există
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un orgoliu sfidător, care să ne răzbune și să-i dea peste nas. Mult timp, tu ai jucat acest rol. ― De unealtă a voastră. ― De unealtă a disperărilor noastre, dacă vrei. Nu-ți imaginezi cum erau comentate polemicile tale cu iezuiții. Cu câtă satisfacție, cu câtă speranță. Te-am admirat și cum te-ai servit de Papa. ― S-a abținut să-mi sară în ajutor. ― Adevărul e că nici tu n-ai fost întrutotul corect cu el. L-ai jignit când
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc cu otravă și să trec prin tristeți crâncene, când îmi venea să le cer iertare iezuiților de care-mi bătusem joc. ― Îi condamni pe cei care se sinucid? ― Nu. Nu-i condamn și nu-i aprob. Pur și simplu, nu-i înțeleg. Tot ce pot să spun e că, probabil, și instinctul vital se uzează. Dar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care și-o alesese ca "regină de inimă". Că o schijă de obuz, care l-a nimerit într-o bătălie, i-a schimbat destinul; cu un picior mai scurt, și-a văzut spulberate visurile războinice. Și că a întemeiat ordinul iezuiților, mutîndu-și principiile militare în evlavie... Cam atât. Căutând documente, am aflat tot felul de amănunte interesante... În spital, ca să uite de suferință, a cerut o carte. I s-au dat singurele cărți existente în spital, o "viață a lui Iisus
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
începutul sfârșitului. Pombal a încercat să modernizeze Portugalia, încurajînd "luminile" secolului XVIII și lovind cu cruzime în instituțiile tradiționale. Genial adept al teoriei "regelui absolut" și al tiraniei iluminate, el a instaurat monarhia de drept divin, distrugând aristocrația, expulzând pe iezuiți, atacând catolicismul. În timpul sau au pătruns în Portugalia doctrinele anticatolice și tot el a promovat pretutindeni lojile masonice. Credința lui în absolutismul regal era atât de aprigă încît a visat până și ruperea legăturilor cu Vaticanul, numai pentru a face
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La 24 septembrie moare, fără să fie plâns de nimeni. Încă de când ajunsese stăpân în Lisabona, Don Pedro pusese în aplicare principiile lui demo-liberale. Expulzase pe iezuiți și pe nunțiul apostolic, rupsese legăturile cu Sf. Scaun. Medizabal ajunsese dictator și factotum: numea și schimba miniștri, crea legi, făcea împrumuturi în numele Statului. Cu moartea lui Don Pedro, însă, se dezlănțuiesc în întreaga țară masacre organizate împotriva "migueliștilor". În
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V este un intelectual care înțelege istoria prin dialectica profetismului demo-liberal; pentru el, istoria se reduce la conflictul dintre "poporul" dornic de libertatea cântată de Victor Hugo și "tirania" reacționarilor (iezuiți, regi, nobili). Herculano a jucat și el un însemnat rol politic dar pe neașteptate s-a retras din viața politică, a părăsit cu totul îndeletnicirile cărturărești, a întrerupt redactarea marii istorii a Portugaliei pe care o începuse și s-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
istoriei. Vasta lui operă o elaborează în douăzeci de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ușor de găsit: preoții catolici, călugării, seminariile, mănăstirile. Campania anticreștină dura, în Portugalia, de pe timpul Marchizului de Pombal. Și acum erau greu de convins mulțimile revoluționare, care străbăteau Capitala cântând Portuguesa, că mănăstirile nu sunt prevăzute cu subterane, că seminariile iezuiților nu au fost transformate în arsenale ale monarhiei, că preoții nu sunt înarmați și nu trag cu carabina asupra republicanilor. Oamenii cereau să se convingă ei înșiși de tot ce li se spusese, - mai ales în ultimii treizeci de ani
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe republicani!" La 5 octombrie, aniversarea instaurării Republicii, Granjo redă libertatea tuturor deținuților politici. Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor revoluției, mulțimea începe să-l huiduiască, strigând "Trăiască Republica și republicanii!" și "Moarte reacțiunii și iezuiților!". Nemulțumirea maselor comunizante împotriva lui Granjo crește necontenit. Acest om e vândut reacționarilor monarhiști și catolici. Din partea lui, Republica se poate aștepta la orice. "Ce guvern e acesta?!" se întreabă Impresa da Manha. "Republican? Doamne ferește!" Căci "Națiunea l-a condamnat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]