13,885 matches
-
nu lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul pe labe, ca niciodată an viața./ Dai târcoale flacoanelor cu iluzii./ Rostirea cu care rosteai mai de mult/ cuvântul curaj și cuvântul moarte/ chițcăie azi doar neputința și lehamite" (Capătul). Cuprinse de deznădejdea descompunerii, recipientele ași creează singure vidul ce le ucide. E un suicid la nivelul materiei anorganice: "Flacoanelor nu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
rîme dificile, încercarea de ritmuri dezagreabile, întrebuințarea de cuvinte științifice culese din dicționare, sărăcia această literară de astăzi, plină de atîtea pretenții, poate să servească în acest domeniu de învățătură, literatura aceasta nu o cetește nimeni, căci își fac o iluzie poeții cari cred că-i cetește cineva: numai fiindcă pretind că trebuie o revoluție literară pentru a exprima profundă mizerie a unor biete suflete sterpe, fără nici o legătură cu societatea și cu scopurile acelea înalte către care tinde omenirea". Îl
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
de catarg? Calypso e prea subtilă și sofisticată. Ulise o părăsește, evitînd să fie părăsit. Pentru a merge înainte, treci, de regulă, pește cadavre. Sau așa se spune îndeobște. Cînd revii la matcă, dimpotrivă, e mult mai înălțător să (ai iluzia de a) fi rezistat tentațiilor. Măcar de a nu le fi sucombat cu totul. Dido se sinucide tot cam pe atunci, insă Calypso - nu; nici Nausicaa. Și atunci ce-i mai rămîne lui Ulise decît - tot că și Enea, insă
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
mimând cu nerușinare competența au distrus și puținul care mai era de distrus după marea crimă comunistă. Mai întâi, sloganele de inspirație nationalist-fascistă agitate în primii ani post-Ceausescu de F.S.N.-P.D.S.R. și sateliții săi ne-au instalat în dulcea iluzie a originalității și inteligenței noastre politice: Stați, băieți, si nu faceți nimic, pentru că avem noi grijă de totul!" Câtă grijă au avut, se știe, dar nimeni nu mai vrea să-și amintească. De la conturile care ba apăreau, ba dispăreau ale
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
de fapt, al rătăcirii noastre pe pămînt într-o călătorie numită viața, drumul ca simbol al călătoriei inițiatice sub toate raporturile sub care este pus acest spectacol. Costumele devin semn pentru locuri, religii, întîlniri, întîmplări, iar lumină și muzica augmentează iluzia și misterul teatrului. Gîndul cromatic unitar și rafinat în care este realizată scenografia are mare forță vizuală (și prin machiaj, peruci etc.), alternînd imagini de o mare varietate, ca și cum s-ar succedă, una după alta, în rotirea unui caleidoscop. Un
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
moral să etichetezi numele unei respectabile scriitoare, Bianca Balotă, drept "pseudonim"? Este moral să-l denigrezi pe președintele comisiei de examinare, care s-a mai și nimerit să fie un strălucit literat, Marian Papahagi, numai pentru că nu ți-a confirmat iluziile pe care le ai în legătură cu propria-ti capacitate intelectuală? Dar nu aceste slăbiciuni omenești constituie, la urma urmelor, cauza lipsei de relevanță literară a cărții recent apărute. Laszlo Alexandru are altă "vină" și anume introduce în discutarea literaturii o gravitate
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
percepție în permanență stare de vibrație. Marian Dobre este pictor pur și simplu. Unul cu o privire interiorizata și reculeasă care, mai înainte de a-i dezvălui ochiului existența unui obiect, a unui reper, îi semnalează conștiinței faptul că miracolul și iluzia joacă, asemenea flacărilor deasupra comorii, dincolo de înfățișarea frusta a materiei. Și tot pictură, atunci cînd nu transcrie texte sacre sau cînd nu scrie altele nedescifrate încă, face și Ruxandra Grigorescu. În lumea ei mică, delimitata sever prin geometria suportului și
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
puternic înnoitor, în maniera Hlebnikov-Maiakovski, a fost înlocuit de "țăcănitul, exasperant, de metronom al lui Tvardovski, poetul oficial", în vreme ce prin Gorki, tiparele prozei naturaliste, de observație socială, deveneau obligatorii. Se instaură un "neoclasicism" cenușiu și cuminte, bineînțeles tendențios, închizînd "paranteză iluziilor". Stalinismul în curs de consolidare însemna nu doar instituirea unei cenzuri nemiloase, ci și distrugerea morală și chiar fizică a scriitorilor. Întreaga mare literatura rusă din jurul anilor ă20-ă30 s-a văzut decapitată. Gumiliov împușcat, Mandelstam ucis într-un lagăr de
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
tăcerea asurzitoare a autoproclamaților "naționaliști". Ce păzește dl Vadim, ce mai aștepta dl Funar, ce dovezi mai dorește cohorta de iubitori ai spiritualității românești pentru a-și face auzit glasul potestatar? În legătură cu ceilalți am ajuns să nu mai am nici o iluzie: fericiți că și-au făcut micile aranjamente, minusculele edituri, liliputanele fundații ori măruntele "engiouri", ies la atac doar atunci când propria persoană ori interesul direct e primejduit în vreun fel. Altminteri, sunt prea ocupați cu călătoriile la conferințe internaționale, cu simpozioanele
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
oceanului/ irișii mei/ plutesc/ Respiri încet? devin "în vocea lui/ rime/ plute/ epice". Poemul nou obținut nu e numai o simplă anagrama, ci un fel de rezumat fonetic; stilul celor două texte nu diferă prea mult a adevărata miză este iluzia unui raport cauză-efect. Poemele "din dreapta" lăsate singure ar fi semănat cu oricare poem al lui Călin Vlasie cel de la început. Poetul însuși își numește acest experiment "vlasilalie"; el încearcă să expună mecanismul aferezei, simulează un "laborator" de creație, un cuptor
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
o notă de subsol. Altă explicație a alegerii titlului ar putea fi și faptul că "Vindecările" au multe conotații care se regăsesc în toată poezia scrisă de Doina Uricariu. Vindecările așteptate, căutate de autoare au loc într-un spațiu al iluziei, al utopiilor unde se refugiază din fața realității. Refuzul de a exprima în cuvinte realul ține de oroarea poetei față de locul comun, iar rezultatul este o poezie complicată, prețioasă, cu imagini originale, căutate în care însă se pierde din vedere ideea
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
noi suntem demult o societate de consum nervos, ăn care se vorbește enorm, se flecărește la dimensiuni gigantice, dar nu se face nimic. E și acesta un stil. Atunci, ansa, ar trebui să punem punct minciunii și să renunțăm la iluzia că Europa trebuie să se ridice la nivelul nostru, si nu să ne coborâm noi la jalnică ei realitate consumistă! Iată că prin autostradă maghiară (ajunsă vară această pană la Szeged) Europa se apropie de România. O ăntămpinăm așa cum știm
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu această nouă conștiință, eroul spune că „ne umanizează doar iluziile și felul în care ne justificăm eșecul prematur”. Dobândind și un nou sentiment al timpului, narațiunea se concentrează în jurul acestuia, încetinit în apropierea tulburărilor decembriste. Jurnalul de campanie, cu inițierile de la Hațeg și infernul din Bărăgan, cu plictisul din Caracal
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
Radu Brateș, al cărui rol în salvarea a ceea ce s-a mai putut salva din tezaurul cultural al Blajului nu este încă suficient recunoscut. Mai timid după întoarcerea din recluziunea politică, mai îndrăzneț după ce „micul dezgheț” dejistoceauș ist a dat iluzia unei reveniri la normalitate, scriitorul Radu Brateș a bătut la poarta publicațiilor literare ale epocii, în care - cu mari reticențe din partea redacțiilor și, verosimil, a cenzurii - a reușit să publice puțină poezie originală și câteva studii și articole despre personalitățile
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
reluări inutile ale rețetei fericirii. De fiecare dată când Estera, sau Jana, sau Vera, sau studenta fără nume din Soi bun par să găsească o cale, realitățile mult mai simple ale vieții tuturor oamenilor sting cât ai clipi delicatele lor iluzii. Lumea asta - o și zice, la un moment dat, o (anti)eroină - parcă n-ar fi și pentru ele. Le lipsește ceea ce numim, de vreo două decenii încoace, inteligența emoțională. Sau, mă rog, măcar o inteligență practică, în stare să
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
a emisiei poeticești, Ion Cocora deplînge monotonia (Mereu același idol). Nu-l impresionează nici praful, simbolul universal al nimicniciei. După ce enumeră cîteva din efectele sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să te naști cu har pentru scris/ e ca și cînd te-ai naște alcoolic” ( Ce departe sînt de voi). Cu toate că amintirile nu
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Anca Murgoci Mircea Badea a vorbit, în emisiunea "În gura presei", despre Adrian Papahagi. Politicianul, după ce Elena Udrea a fost desemnată la conducerea PMP, a scris pe Facebook că își pierde iluziile și naivitățile. Mircea Badea a comentat, în stilu-i caracteristic, acest aspect. "Ăsta nu înțeleg cum supraviețuiește fiind atât de naiv. Văzându-l pe Papahagi cât este de naiv, mă întreb cum dracu' a supraviețuit și cum a reușit să fie
Badea: Când îl vezi pe ăsta, te înspăimânți by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25118_a_26443]
-
mediocri și cu moștenitorii marilor scriitori. 3. E foarte ușor să lucrezi cu marii scriitori. 4. Nu te aventura în tiraje mari. 5. Nu vinde cartea în chioșcuri și magazine, alege mai bine cîteva librării cu librari. 6. Nu avea iluzii că vei deveni bogat. 7. Dacă nu poți face bani, atunci fă, cel puțin, cultură. 8. Pune prețul la carte pe copertă. Fii corect cu cititorul și autorul tău. 9. Fă ebookul fără DRM. Respectă onestitatea cititorului tău. Pune DRM
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
mișcări populare și de simpatie față de «Rusia pravoslavnică». Mii de volintiri (n.r. - voluntari) din Moldova și Muntenia se angajaseră în armata rusă: la sfârșitul războiului, erau 12.000″, ceea ce înseamnă că peste 1% din populația bărbătească se înrolase la ruși". Iluziile românilor aveau să fie înșelate, deoarece eliberatorii" ruși nu erau apărătorii creștinătății, ci doar soldații unui alt imperiu, mai vorace chiar decât îngrozitorii turci, un episod de un tragism aparte petrecut în Moldova în iarna anului 1788 fiind împărtășit de
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
cumplite întâmplări”, sună una dintre concluziile naratorului. Starostele, Solomon, nu e contestat în lumea terorizată și pasivă, de nimeni, cu excepția ignorată a lui Floricel-Nebunul. Singur Mircea Butnaru, inginerul agronom, încearcă să introducă germenul revoltei în lumea „vegetală”. Când realitatea întrece iluziile crăsănenilor, reacția e tot de tăcere, de retragere, pentru că, după 1989, ei nu pot alege între trecut și prezent, ambele la fel de labirintice. Soluția lui Nicolae Stan e așteptarea ca deznodământ. Căci nimic nu resuscitează o lume fără memorie. Un singur
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
prezent, ambele la fel de labirintice. Soluția lui Nicolae Stan e așteptarea ca deznodământ. Căci nimic nu resuscitează o lume fără memorie. Un singur personaj rezistă în așteptare, cultivând, totodată, o memorie revendicativă: bătrâna Ilinca Bustea, care, la 80 de ani, hrănește iluziile ei de „la capătul lumii”. Cum ați observat, romanul nu se poate povesti. Pentru că Apă neagră este povestea unei istorii niciodată încheiate. Titlul cărții duce, pe căi diferite, la același sens unificator. Mai întâi, odată cu inundațiile, sătenii descoperă „casele lor
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
căreia alte ființe, alți bărbați și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și din motive asemănătoare, își vor opri vertiginoasa curgere a zilelor și vor simți și ei, fie și numai pentru câteva clipe, iluzia eternității. Georgina, a șoptit, mângâind grilajul ruginit și contemplând magnolia, ca și cum printre ruinele grădinii părăsite spiritul ei s-ar putea înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
mângâind grilajul ruginit și contemplând magnolia, ca și cum printre ruinele grădinii părăsite spiritul ei s-ar putea înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens are viața, ce înseamnă iluziile și frustrările existenței; însă ușor uimită, cu rezerva și modestia tuturor întrebărilor ei. Georgina, a șoptit iar înspre umbre. Printre rămășițele trupului tău, printre viermii flămânzi și febrili, chiar și acolo sufletul-mi va dăinui, străvechi locuitor de pe pământul devastat
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
la o scufundare în apele subconștientului, cât, mai ales, la „nebunia“ lucidă a ciudatului căpitan Nemo. Noul căpitan Nemo este însă Nanabozo, o figură mitologică de tip trickster, demiurg, personaj literar, dar și de B.D., iepurele magician din Yakari. Între iluzie și realitate nu mai există granițe. O. Nimigean este în Nanabozo un poet pe cât de virtuoz, pe atât de profund. Dar și unul îndrăzneț, încercând să facă din poezie un discurs total(izant), cu toate riscurile ce decurg de aici
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]