1,385 matches
-
a lumii în conștiința noastă. Am dori să precizam că sintagma propusă în titlu Reprezentarea romanesca a Parizienei nu ține doar de reprezentarea în sensul clasic de mimesis, ci și de construirea unui univers teatral al reprezentării, ce corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ipostaze ale Parizienei ca entitate complexă: geotip social, personaj mitic, personaj al "Comediei urbane" și personaj literar tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură a românului că piesa, o punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
c'est toute leur vie; avoir de l'importance, c'est tout leur rêve. L'amour n'est pour elles qu'un succès; être aimée, c'est seulement prouver que l'on est aimable" [Girardin, t.II, 1986, p.213]. Imanenta emotiva feminină a Parizienei este destul de relativă; fire rece și calculată, ea știe să-și urmărească scopul. Doamna Girardin constată că ceea ce înlocuiește pasiunile în Franța sunt pretențiile, capabile să conducă la revoluții [1986, I, p.564]. Capriciile sunt multiple
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.215-216]. Semnificative apar însă recomandările lui Duroy, dezgustat de sentimentele prea sincere și acaparatoare ale doamnei Walter, care dă sfaturi de tactică feminină, bazată pe sentimente și durere, mai mult simulate decât resimțite 324. Scenă așteptării Tradițional, așteptarea corespunde imanentei statice feminine: Penelopa așteptându-l pe Ulise, singurul autorizat de a călători. Așteptarea este, pentru tânăra față sau femeia în vârstă, o fericire în sine, o stare de disponibilitate față de lume și elementele sale. Scenă femeii care așteaptă la fereastra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică verbalului și nonverbalului, po(i)etică modei. Imanenta Parizienei-spectacol proiectează o lectură de tip teatral a românului, care aduce la suprafață multiplele roluri ale acestui personaj în Comedia urbană. Prin fuzionarea diferitor dimensionări de analiză, lucrarea este un model de interpretare poetica și interdisciplinara a unui personaj complex
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aici concepte precum cel de "mînă invizibilă" și de "ordine naturală". Această mînă invizibilă a jocului intereselor private este cea care ghidează sistemul capitalist, conceput ca realizare a ordinii naturale a societății. Astfel, plecînd de la presupunerea unui principiu de raționalitate imanentă naturii umane, se ajunge foarte curînd la deducția logică a unui sistem economic particular, economia de piață capitalistă, prezentată drept sistemul economic ideal. Sînt lămuritoare cuvintele lui Adam Smith: "Îndepărtîndu-se în întregime toate aceste sisteme fie de preferințe, fie de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
un microcosmos ordonat transpus social, un adevărat haos ordonat. Fie că vorbim de ordine naturală (liberali clasici), de mîna invizibilă care armonizează comportamentele eterogene ale indivizilor (Adam Smith) sau ordine spontană (Hayek), toate se subscriu ideii că o guvernare intrinsecă imanentă, care se camuflează într-un pseudo-haos, e superioară oricărei orînduiri sociale centralizate sau de comandă 7. Istoria continuă să o demonstreze. Economia de piață reprezintă acel mod de organizare a economiei care se întemeiază pe mecanisme obiective ce pun în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
distanțe aparent despărțitoare, e nevoie de o nouă gramatică, hrănită de metodologia transdisciplinară și de o pluralitate de discipline ce merg de la studiul Torei la literatura rusă și fizica cuantică. Trupul, ca și limbajul, devin un spațiu de frontieră între imanent și transcendent, un ne-loc în care se inserează discursul celuilalt. De fapt, cu ajutorul conceptelor și metodologiei transdisci plinare, Raluca Bădoi ne dezvăluie, în toată splendoarea ei complicată, țesătura integratoare a aspirației către totalitate. Pășind mai întîi pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în Convorbiri cu Cioran), el operează o distincție între un "conținut interior", perfect separat și chiar ostil inteligenței, care definește omul, și "marele conținut". Primul pare să fie un ecou al "scînteii" eckhartiene, în care Dumnezeu este în același timp imanent și transcendent, dar și al vidului plin oriental, ca stare a conștiinței unificate. Ar urma un salt către "marele conținut", în care Cioran acceptă să-l vadă pe Dumnezeu ca pe ultima limită a singurătății sale și prag al dialogului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de perspectivă asupra ei înseși. [...] În modul specific al consumului nu mai există transcendență, nici măcar cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
problema prin absorbția aparențelor sau prin lichidarea realului el construiește, în orice caz, o realitate fără imagine, fără ecou, fără oglindă, fără aparență. Nu mai este vorba de asamblare sau dezasamblare, de Dumnezeu sau de om, ci de o logică imanentă a principiului operațional"458. Simulacrul industrial (de ordinul al doilea) pierde astfel relaționarea cu originalul, el nu mai este nici analogul acestuia și nici reflectarea sa, ci un echivalent care introduce legea comercială ca posibilitate a producției. Realitatea, care în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a acestei lumi, iluzia materială, imanentă acestei lumi numite "reale" este o gândire noncritică, nondialectică"509. Pliindu-se gândirii radicale, discursul baudrillardian, la fel ca și tipul de teorie pe care o propune, trebuie imaginat ca deținând o forță autodistructivă (a se vedea aici aplicarea teoriei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distingerea a trei etape principale: prima, în care opera de artă are statutul de obiect ritual, implicat în forma ancestrală a cultului; a doua etapă corespunde unei faze culturale și estetice avansate care marchează o calitate singulară a operei, nu imanentă ca aceea aparținând obiectului ritual, ci transcendentă și individualizată; al treilea stadiu, considerat a fi contemporan nouă, este desemnat de forma sa politică, a dispariției operei de artă în procesul reproducerii mecanice. Dacă forma rituală nu cunoaște originalul, în etapa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vizibilă aura proprie mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Hofmannsthal („Was nie geschrieben wurde, lesen“, „A citi ceea ce nu a fost niciodată scris“) descrie tipul de lectură arhetipală la care se referă Benjamin: nu interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lumea urbană o mediație infinită între forme materiale, instituționale, istorice și forme subiective, interpersonale sau private. Prin urmare, datorită acestei mediații orașul devine o operă (œuvre), mai degrabă decât un obiect. El „se produce“ continuu, ca text și ca fantasmă imanentă, încorporată în piatră. Ordinea subiectivă și cea obiectivă ale orașului creează pentru Lefebvre o tensiune care se exprimă ca realitate culturală. Cititorul unui ziar, de exemplu, este pentru Benjamin în același timp un autor, în măsura în care „Ihr [der Zeitung] Inhalt, Stoff
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
centrul modernității europene, în inima metropolei, atotprezentă. Orașul este scena acestei lupte, el reproducând, la o scară redusă, societatea în ansamblul ei. Insuficiența acestei reprezentări asupra conflictului rezidă însă în faptul că istoria nu suportă, pentru Benjamin, o analiză strict imanentă. Conflictul între clase este de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1972 și 1989, diversificată surprinzător. Atât teoriile culturii, cât și teoria literaturii, studiile media și chiar studiile de gen găsesc în fragmentele autorului german un important punct de plecare al reflecției“. Dezbaterile sunt, de asemenea, intense atunci când vizează as pecte „imanente“ ale scrierilor lui Benjamin, precum cele privind înțelesurile și sursele teologiei istoriei și, implicit, sen surile mesianismului despre care este vorba în „tezele“ de filo zofie a istoriei“. Trecerea în revistă a acestor controverse nu poate fi realizată aici. Poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
figuri se reflectă doar în chipul lor, care poartă expresia unei fericiri și a unui calm extras oricărei contingențe, generată probabil de o reverie amniotică. Extracția din materie nu se face violent, iar himera poartă cu sine starea de echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau personajul ca pe un recipient deopotrivă al frumuseții și ororii, o femme fatale. Aerul de fatalitate imanentă al Salomeei, dublat de fascinul erotic, se resoarbe în reprezentările Ceciliei Cuțescu- Storck pe această temă într-un tragic omenesc din care dispare senzualitatea morbidă și crudă. În prima perioadă a activității sale artistice, Cecilia Cuțescu- Storck se arată interesată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un concept al divinității care se distanțează net de cel antropomorfic, caracteristic pentru reprezentările religioase populare. Küng respinge și înțelegerea deistă a lui Dumnezeu drept o realitate substanțială, așezată în afara lumii. Pentru el, Dumnezeu este pretutindeni, este omniprezent. Dumnezeu este imanent în sensul că pătrunde toate lucrurile și, totodată, transcendent în sensul că nu poate fi cunoscut prin experiență. Dumnezeu este real în sensul că există, dar nu este, totuși, o realitate de natură factuală, accesibilă cunoașterii prin experiență. Küng afirmă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
categorii. Esențialmente, se poate vorbi, din perspectiva mea, de o genuina diadă creativă, informată, pe de o parte, de facultatea imaginației, iar, pe de altă parte, de cea a inspirației. Imaginația este, precum voi arăta în continuare, o forță pur imanenta, avându-și originea în straturile psihologice intime ale eului, în timp ce inspirația este o putere transcendență, izvorând din elemente exterioare eului. Sunt două ipostaze ale inspirației: una în care furnizorul inspirației rămâne necunoscut sau nemenționat de recipient și alta în care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Blake constituie un aprins subiect de dezbatere atât în perioada contemporană lui, cât și mai tarziu, cam până la mijlocul secolului al XX-lea. Unii critici resping ideea că viziunile blakeene sunt inspirate de agenți transcendenți și reformulate de forță imanenta a imaginației proprii, înclinând să le considere doar fructul înspăimântătoarelor rătăciri ale unei minți bolnave. Această atitudine are ca efect respingerea universului sau vizionar, considerat drept cabinetul de obsesii al unui lunatic nefericit, căruia i s-ar recomandă tratament de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
din Aristotel și, mai mult, că mult admirată Evanghelie după Ioan are la bază o idee pur platoniciana, vizând preeminenta Logos-ului. Funcția primară a imaginației în contextul vieții unui individ este aceea de a stabili o conexiune empatica între imanent și transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tuturor componentelor realului: "For All Things Exist în the Human Imagination" (E: 223). De aceea întregul univers, în forma sa rafinată, incoruptibila, este localizat înăuntrul, nu în afară, ființei umane; conștientizarea acestui fenomen este scopul ultim al investigației intelectuale. Planurile imanent și transcendent fuzionează într-un moment de extaz metaforic: "[...] when you enter into their Bosoms you walk / În Heavens & Earths; aș în your own Bosom you bear your Heaven / And Earth, & all you behold, tho it appears Without it is
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]