1,810 matches
-
de substratul ei material (dublă existența a unei forme) a ceea ce spuneam mai sus, în lumea naturală formă obiectului are un mod de a fi natural și material, în subiectul cunoscător formă are un mod de a fi intențional și imaterial. De asemenea, trebuie spus că argumentul dublei existente este cel care garantează, în cadrele interpretării realiste, obiectivitatea și veridicitatea întregului proces al cunoașterii. Argumentele identității formale și dublei existente a unei forme sunt folosite pentru a clarifica și explică statutul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectul extramental, unde stau pentru trăsăturile accidentale ale obiectului și au, în consecință, un mod de a fi material și natural, cât și în simțurile în terne ale subiectului cunosca tor, unde au un mod de a fi intențional și imaterial, ceea ce înseamnă că, pe lângă cele trei caracteristici deja enunțate, imaginile o au și pe a patra, anume dublă existența. Dar imaginile nu se află într-o relație cognitivă doar cu intelectul agent, ci și cu imaginația. Aici raporturile se schimbă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
exemplu care să îmbrace scheletul argumentelor sus menționate. O structură chimică alcătuită din atomi de carbon, hidrogen, azot și oxigen poate sta la baza cunoașterii formulei chimice </formulă> , care stă pentru cafeină. Structura chimică are un mod de a fi imaterial și intențional în minte, iar în cafeaua din ceașcă are un mod de a fi natural și material. Ceea ce cunoaștem atunci cand de raportăm la cafea nu este structura chimică a cafelei, ci cafeaua propriu-zisă din ceașcă fierbinte (statutul de id
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
trebuie formată o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază înțelegerea universaliilor ca având un mod de a fi imaterial și intențional în mințile subiecților cunoscători și un mod de a fi corporal, material și natural în obiectele particulare din care le extragem. Un alt argument ce poate fi invocat în favoarea acestei interpretări hibride poate fi dedus din însăși structura
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
interpretări hibride poate fi dedus din însăși structura dublă a procesului de cunoaștere: mai întâi faptul că există două niveluri ale cunoașterii, cel intelectiv și cel senzorial, fiecare din ele cu obiectele lor proprii a particulare materiale și univer sale imateriale a, si, mai apoi, faptul că avem de-a face, din nou, cu două niveluri în cadrul nivelului intelectiv al cunoașterii a unul pre-conceptual, care pregătește materia nece sară celui de-al doilea nivel, și unul conceptual, cognitiv, unde se ajunge
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
transcendenței absolute a naturii divine. Întunericul nu se opune luminii, căci e un întuneric supraluminos. Astfel înțeles, nu e decât excesul orbitor de lumină divină. Am notat deja că Moise nu se oprește în întuneric, ci urcă chiar în cortul imaterial, iar acesta este Hristos. Fiecare etapă spirituală e o creștere în unirea cu Hristos. Peste tot, progresul duhovnicesc se face prin Hristos și în Hristos, și nu dincolo de Hristos. Din moment ce Dumnezeu nu are limite, sufletul nu poate epuiza niciodată bogăția
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
mai puțin ocolite la originea divină a omului. Pentru acest motiv este necesar să prezentăm și problema limbii unice primare care ar fi fost înlocuită, în mitologia creștină, de „limbile omenești” și a cărei existență continuă în formă pur spirituală, imaterială, dincolo de cuvânt, limbă care nu poate fi pătrunsă decât mistic de aleșii lui Dumnezeu. Iată două citate în acest sens: „Încurcarea mistică a limbilor prin coborârea lui D-zeu din cer denotă limbile spirituale după înălțarea cuvântului încarnat și semnifică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dă senzația că nimic nu trebuie scos sau adăugat. La ea, cea adevărată, nu lipsește nici unul din cele cinci elemente: armonie, naturalețe, rafinament și eleganță, dar mai ales unitate între fond și formă. La persoana umană ea este esența aromatizată, imaterială a sufletului ce se emană din interior. Găsindu-și forme de manifestare materiale și spirituale ce vrăjesc pe nesimțite, fascinați fără să ne dăm seama cum s-a întâmplat. Observând numai formele exterioare, am putea cădea în primitivism, lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dragostea pură, adevărată. Iubirea reprezintă o frântură din forța divină dăruită omului, ce aduce cu ea, pentru noi oamenii, vitalitate, putere, transformare. Ea este forța dăruită sufletelor ființelor umane, umplându-le de frumusețe și diversitate. Din perspectiva oamenilor, această zestre imaterială face să pară aproape incredibilă întreaga sa putere existențială. De multe ori, suntem chiar dependenți de iubire, de cea prin care de multe ori obținem sfințenia și tot prin ea suntem conectați cu divinul, aducându-ne numai beneficitate. Prezența ei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
apoi cea a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar conceput de scriitor, pentru a crea, în alteritatea sa, o formă pe care autorul nu o recunoaște totdeauna. Poetul trăiește adesea ca pe o trădare confruntarea între producția imaterială a imaginarului său și realizarea concretă, oferită de spectacol. "Adevărul scenei" nu constă deci în a arăta lucrurile, după părerea lui Diderot, "cum sunt în natură". Actorul nu reproduce niciodată o realitate brută. Pentru a marca în mod clar această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât în mărime naturală", marionetelor, pentru a se lipsi de prezența actorului. Ceea ce-i fascinează pe Simboliști în teatrul de umbre, este faptul că reprezentarea acțiunii este aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de umbre, față de Simbolism este imensă. Și el încearcă să se apropie de invizibil, dând formă, în apariții fugitive, unor umbre fantomatice. Umbra dublă din Pantoful de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o "estetică subiectivă și irațională a emoției religioase", și nicidecum o abordare lucidă a fenomenului religios, prin apelul la un procedeu retoric facil, și anume aplicarea unor atribute mistice ("sacru", "total", "divin", "cosmic") unor noțiuni dintre cele mai vagi, mai imateriale, pentru "a produce un efect surprinzător, o atmosferă misterioasă, atemporală, ireală".381 Într-un rechizitoriu devastator pentru un om de știință, fie aceasta și mai puțin rigidă decât a științelor naturii, Dubuisson susține că "sincretismul lui Eliade preia, deformează, simplifică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din adânc. Eram, da, în Cartea atâta visată, eram Prințul-Spermie gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mele cresc prin fluxul de energie și lumină care aleargă, sufletul materiei fiind adevărata viață, esența flexibilă a încremenirii iluzorii a aspectului exterior al lucrurilor... mișcarea, înnoirea, creația, revelația, inspirația, progresul, evoluția, înălțarea, acestea ar fi aspecte ale fluxului vieții imateriale, spirituale, invizibile dar atotputernice și definitorii pentru ceea ce este indefinibil și adevărat din noi: lumina... Atunci dacă eu învăț mereu înseamnă că mereu cresc, fiind parte din arborele universal, care crește pentru că eu înțeleg mai mult și acumulez conștiință pozitivă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mult ființe de lumină decât prezențe concrete, apropierea sufletească este mai accesibilă și mai importantă decât materia trecătoare... virtualul încă nu a ajuns să înlocuiască realul, concretul... însă poate aceasta e direcția înspre care ne îndreptăm, spre a deveni din ce în ce mai imateriali și liberi de obstacolele concrete ale acestei lumi. Dacă ne dezvoltăm percepțiile spre energiile invizibile, ajungem să simțim orice există chiar fără cuvinte sau internet... aceasta e adevărata capacitate a noastră de a ne conecta la fluxul universului și al
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci atât de surprinsă, În pulberea fină de corpusculi imateriali ce ne scălda dialogul nostru fără cuvinte, atât de evlavioasă și pătrunsă de stranietatea Întâmplării că existam amândoi pe aceeași lungime de undă, că parcă s-ar fi deschis o falie Între noi și ne-ar fi adus brusc unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii aceia ce mă așteptau ca să mă răpească, să mă transporte brusc În alt spațiu, Într-o falie a realului ce se deschidea Între noi și pe care o simțeam doar noi, unde corpurile noastre nu existau decât ca ceva imaterial, o stare de transparență prin care noi pluteam stângaci, În căutarea acelei forme care să ne reprezinte În entitatea pură a ceea ce se vedea Înăuntrul pupilelor larg deschise spre o lume interioară, interzisă și invizibilă pentru ceilalți. Acea impresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai ție. Timpul stă, soarele se topește În aer și curge galben la orizont, pulsul vieții Încremenește În tine, te cuprinde pe loc o durere subtilă a simțurilor și petreci un moment de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreodată să idealizez anii ’80, așa cum se-ntîmplă cu bătrînii care-și aduc aminte de armată cu bucurie umedă pe băncuțele din fața blocului. Ar fi imposibil să mai idealizez ceva. Nu mai am cu ce. Ne-au extirpat organul responsabil cu imaterialul Încă de pe vremea cînd ne legau la gît cravata roșie, cît se poate de strîns, mulți expiind sufocați lîngă stîlpii pe care se-nălța drapelul din curtea școlii. Mă gîndesc la chipurile lor lipite pe gazeta de perete, În coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
declarate prin dispoziții legale (militare, de vânătoare, de tir, arme cu gaz, arme ascunse potrivit Legii 17/96). Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.“) Atacurile imateriale realizate prin cuvinte, oral sau în scris, cum ar fi injuriile, calomniile, amenințările, nu pot crea starea de legitimă apărare. Reacția de apărare în fața unor atacuri prin violențe verbale poate constitui infracțiune, dar inculpatul este îndreptățit să ceară să i
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
blană, cu căciula de blană și fularul de mătase în culori vii, trecând dreaptă și îmbibată de parfum Yves Saint Laurent, tata cu palton negru gros. Eu așa i-am simțit că pleacă - impu nători și foarte pregnanți. (Pe cât de imaterială și imprecisă mă simt eu întotdeauna, pe atât de pregnanți și de materiali îmi par ei.) îmi adusese niște desene și era nerăbdător să mi le arate. Erau câteva portrete. (Nici unul al Andei, însă.) Dar ce portrete! Uluitoare, Edo! Absolut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adormire. — Ei, nici chiar așa, am dat eu înapoi, încurcată. Nu am pretenții la lumea întreagă. Mă gândeam să fie ceva neașteptat, care să-l trezească pe Edo din inerție și să-l formeze, cumva... Deocamdată îmi pare teribil de imaterial și impresia pe care mi-o dă de fiecare dată când îl văd e că-și dorește mai presus de orice să coboare cu picioarele pe pământ și să capete consistență. — Ccum adică, când îl vvezi? a întrebat Bobo, surprins
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mie îmi scăpa, nu mai puteam să-l văd și să-l aud pentru un timp. Săptămâni întregi. Poate chiar luni... Eduard dispăruse undeva, într-un neștiut sa lon de spital, operat la picior, invizibil și parcă din nou din ce în ce mai imaterial... Cum era posibil ca, dintr-odată, să se sfărâme totul, și realitatea, care mi se părea nu demult foarte mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
reacțiile ei tulburi, imprevizibile. De altfel, de câte ori o auzea, se lăsa cucerit de modul cum îi curgeau gândurile, ca șuvoaiele unei ape repezi de munte. O adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]