2,103 matches
-
a unei juisări la timpul prezent. Este de asemenea indiciul unui raport cu lumea și cu ceilalți mai puțin monovalent, mai complex. Este important, de aceea, să amintim că termenul însuși trimite desigur la luxură, cu caracterul său desfrânat și imoral, dar și, ceea ce se uită prea des, la luxație, adică ceea ce nu este sau nu mai este funcțional. "Ca adjectiv, luxus exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau se îndepărtează de obișnuință"39. Amintind
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este vorba aici de o tautologie), un demers comprehensiv trebuie să ne incite la a recunoaște că ambivalența figurilor arhetipale este de fapt un mod de a accepta complementaritatea fondatoare a binelui și a răului. Și atunci când vorbesc despre etică imorală o fac pentru a atrage atenția asupra acestei conjugări a contrariilor care este fundamentul însuși al miturilor și care se joacă din nou în mitologia cotidiană a triburilor contemporane. Punerea în scenă a perversiunilor lor sexuale, a efervescențelor sportive, a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
astfel fi considerate ca o formă de încercare sau de dovadă a solidității legăturii colective, a "jugului grupului" care permite parcurgerea drumului împreună. În opoziție cu legea morală exterioară și surplombantă, universală în esența sa, codurile etice, în particularitățile lor, imorale prin anumite aspecte, sunt deci ca niște "cifruri" ezoterice care reafirmă soliditatea tribului de-a lungul permanentei sale repuneri în discuție. Este interesant de observat, din acest punct de vedere, că dezvoltarea "situațiilor-limită" merge mâ-nă-n mână cu aceea a comunicării
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
68". Da, împotriva violenței totalitare a moralei se manifestă iruperea dreptului la nocturn. Lumină neagră care nu întârzie să ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o etică specifică având un iz ceva cam imoral. Eyes wide shut, așa cum îl filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ca și în jocurile de roluri pe Internet. În toate acestea, morala universală are o mică influență. De unde neliniștea elitelor, care nu mai știu pe unde să scoată cămașa. Dar putem vedea în acțiune o "deontologie" specifică. Particularistă. Localistă. Deontologie imorală care uneori nu se mai recunoaște în unidimensionalitatea sensului Istoriei, dar care privilegiază mai degrabă pluralismul relianței, și asta în cele două sensuri ale termenului: suntem legați de ceilalți, de natura înconjurătoare, avem încredere în ceilalți membri ai tribului și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și "Eticitatea perfectă se situează în contradicție cu virtutea". Ce clar sună! Sistemul statului moravurilor (System der Sittlichkeit) poate să se opună statului dreptului sau statului legii. Pentru a o spune cu alte cuvinte, pot exista etici care să fie imorale. Nu ne rămâne în această privință decât să constatăm anumite practici ale bandelor de tineri, ale triburilor moderne, care deși sunt anomice susțin soliditatea grupului. Chiar dacă nu vor să o admită, se întâmplă la fel cu clanurile intelectuale, cu bisericuțele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unei atitudini relative față de orice întâmplare, faptă sau trăire din existența omului. b) Tendința trăirii unei „mistici a păcatului”. Constă în faptul că omul, atunci când se află în momente dificile sau grele, când cade frecvent în păcat sau săvârșește fapte imorale, începe să creadă că, chiar dacă știe teoretic că Dumnezeu este milostiv și iartă, totuși omul oricum e păcătos și orice ar face, tot păcătos rămâne, pentru că aceasta ar fi condiția sa înaintea lui Dumnezeu, etc. De aceea, el trăiește sentimentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în plan public. Vedea în ea un mare pericol pentru biserică, fiindcă pretindea îndrumarea și ajutorul lui Dumnezeu. Dar și pentru regalitate, deoarece se folosea de ajutorul lui Dumnezeu dorind astfel să-l influențeze pe rege. Era categorisită eretică, vrăjitoare, imorală, supusă diavolului. Se ofereau și exemple: atunci când țăranca a devenit soldat, ea a încălecat pe un cal negru, foarte nărăvaș și era costumată în alb. Pe când toată lumea credea că va cădea de pe cal, Jeanne l-a orientat către crucea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Relații Internaționale și Istorie, cu profesorii și doctoranzii de la filologia craioveană ș.a., scepticismul meu s-a dezumflat irepresibil în fața amfiteatrelor pline cu tineri binevoitori, sănătoși, ambițioși, motivați. Adică hăt departe de prejudecățile mele, care-i vedeau exclusiv ca narcomani, misologi, imorali și orfani sufletește. Ajuns la întâlnirile cu ei resemnat, acrit și acuzator, am avut copleșitoarea surpriză să-i văd ahtiați de lectură, fermecător de familiari nu doar cu Salinger, Sarah Kane, Amălie Not homb, Veterany sau Houellebecque , dar și cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori obligate) să veștejească bogăția în numele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dintre ei a umblat cu minciuni și nu numai că i-a despărțit dar a săpat și o mare prăpastie între ei. Se împlinise anul și nici nu se salutau. Eu ce să fac? Dacă minciuna este, cum se știe, imorală, hai s-o ridicăm la rang de morală și încep: Măi Vladimire, am impresia că ai căzut din leagăn cu capul în jos când erai mic. De ce, zice el. Păi bine, măi băiete, eu nu l-am auzit pe Ștefan
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o oră ai putea fi milionar. Mai simplu e când îți fluieră vântul prin buzunare. Blandiana, care a câștigat câteva zeci de dolari la automate, nu se lasă până nu-i pierde, iar eu simt că n-am considerat jocul imoral decât după ce automatul mi-a înghițit ultimul dolar. Pe la trei noaptea, mă duc să mă culc, epuizat. 31 august Dimineață, văd pe fereastră că "Miraj" are o piscină uriașă, șerpuitoare. Nu voi putea să mă laud că am făcut o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nimic alta. Oricine, precum am zis, poate s-arunce în cutie o scrisoare la adresa noastră. Până și balamucul e servit de poștă. Între lucrurile ce ne pot veni pot fi unele stupide, altele foarte viteze... la distanță, pot fi lucruri imorale sau necuviincioase sau în genere lucruri ce nu ne convin. Asupra libertăței noastre de-a dispune sau nu publicarea: celor ce ni se trimit avem a decide noi înainte de toate și d. Christodorescu mai puțin decât oricari. În scrisoarea sa
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu făceau nazuri; se Întîmpla uneori să vină doar ca invitate; sărmanele, bineînțeles că aici era locul potrivit pentru ele, dar se ivea problema taxei de intrare; așadar, nu puteau să se uite prea de sus la cele vulgare sau imorale. Odată cu aperitivele se recupera echilibrul, sufrageria era ca o corabie pe valuri și, dacă te uitai pe ferestrele mari spre terenul de golf, parcă pluteai pe o mare verde, un voiaj de agrement pe un ocean care din păcate are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipe de frustrare sexuală și nicidecum nostalgia unei iubiri, pentru că toate scrisorile erau scrise mai mult din obligație și nicidecum de plăcere. După vreo câteva luni m-am dus la un bordel, undeva la marginea orașului. Mi se părea puțin imoral, dar n-am rezistat tentației. Acolo, mi-am amintit iarăși de ea, dar ea era acum departe, dispăruse, o eliminasem deja din viața mea. Mă îmbătasem puțin și mă simțeam îngrozitor de singur. A doua zi m-am dus iar la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Păsările erau spectaculoase, atrase el atenția, tocmai pentru că râul secase sub ele, concentrându-le în cele câteva refugii rămase. Să scoți fie și numai o cană de apă dintr-un biom aflat deja în curs de a se destrăma era imoral. Karin văzuse datele, ajutase chiar la cercetare. Tot ce spunea Daniel era purul adevăr. Dar vorbea cu atâta pasiune mesianică, încât simțea că sala îl desconsideră, crezându-l un nou Ieremia acuzator. Zâmbind ca un spectator nevinovat, Robert se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de păcat și de patimi, atunci când sufletul devine împietrit și nu se lasă dăltuit și curățit de harul lui Dumnezeu, de Hristos care vine și se face tuturor toate. Sfântul Ioan a fost victima beției și a dezmățului, a vieții imorale pe care o ducea Irod Antipa, guvernatorul provinciei Galileea. Acesta, a luat mai întâi de soție pe fiica lui Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Dar, aprinzându-se de patimă pentru soția fratelui său Filip, a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de fosta coaliție. Pe de altă parte este înduioșător cum unii oameni politici continuă să ia publicul spectator din nou de prost. Spre exemplu, iscusitul retor Crin Antonescu a găsit o motivație a refuzului de alianță întrucât pedeliștii ar fi imorali și oportuniști față de puritatea morală, civică și de atitudine a liberalismului. Oportunismul democrat-liberal mânjește, iar oportunismul liberal înnobilează. În ce mă privește, ca om apropiat de liberalism, încă din vremea când mi-am pus semnătura pe documentul Proclamației de la Timișoara
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
gravitatea este cel puțin la fel de mare ca prima zicere. Când afirmi că există un Secretariat permanent de afaceri externe care dublează Ministerul de externe, gravitatea atinge dimensiuni constituționale. Asemenea aceea după care președintele Camerei, colegul său liberal Bogdan Olteanu, este imoral și lacom datorită prezenței în Comisia de privatizare a CEC-ului. Doar lucruri definitiv grave, față de care criticile opoziției, prin prestația lui Mircea Geoană, par niște acute de domnișoară ofuscată. Așadar, ce vrea Crin Antonescu și pe cine reprezintă? Deocamdată
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să fie câteva din calitățile muzicii. Folosirea instrumentelor muzicale este contrară austerității creștine, deoarece amintesc de banchetele, teatrele, templele păgâne și de toată acea lume legată de cultul păgân (idolatria) sau de spectacolele și distracțiile imorale. „De aceea, este interzis în biserică acompaniamentul instrumentelor și al altor lucruri cu un caracter pueril”, spune Diodor din Tarsia. Instrumentele în cadrul liturgiei nu sunt indicate, pentru că ele dispun sufletul mai mult spre plăcere, decât să favorizeze buna dispoziție interioară
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
creștină inițială, Cristos este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
invadat pretutindeni riturile. Umanistul și teologul Erasmus din Rotterdam (1466-1536) descrie foarte bine această situație: Am introdus în biserici o muzică de teatru, complexă ... Corni, trombe și cornete se pun la întrecere cu vocile. Se ascultă melodii de dragoste și imorale care ar trebui să însoțească numai dansurile femeilor curtezane și a bufonilor. Lumea aleargă la biserică de parcă ar merge la teatru, numai pentru plăcerea senzuală a auzului. Acestea și alte abuzuri nu erau decât derivații și aspecte ale unei inconveniențe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
deschise regulate. Nici unul dintre aceste artifacte nu-l impresionează îștiu asta) prin frumusețea lor; îl mișcă, așa cum și noi am fi mișcați de o mașinărie complexă al cărei scop nu-l cunoaștem dar în al cărei plan intuim o inteligență imorală. Inteligență imorală, da. Acea inteligență nemuritoare locuiește în acea casă care este creierul orașului, prima casă a cunoașterii instituționale și administrației moderne. Peste cîteva secole se va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-auzi, i-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nici unul dintre aceste artifacte nu-l impresionează îștiu asta) prin frumusețea lor; îl mișcă, așa cum și noi am fi mișcați de o mașinărie complexă al cărei scop nu-l cunoaștem dar în al cărei plan intuim o inteligență imorală. Inteligență imorală, da. Acea inteligență nemuritoare locuiește în acea casă care este creierul orașului, prima casă a cunoașterii instituționale și administrației moderne. Peste cîteva secole se va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-auzi, i-auzi! strigă Weems
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]