3,653 matches
-
prin respectul tot mai sincer acordat imperativului energetic va corespunde unei civilizații noi ce va avea o unitate perfectă. Această stare edenică ce va cuprinde universul uman poate fi dobândită doar prin adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea spiritului de sacrificiu și a devotamentului întregii umanități devin o exigență a imperativului energetic, o necesitate imanentă a întregii noastre vieți reglată într-o formă monistă"278. Orientarea într-o astfel de desfășurare a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Această stare edenică ce va cuprinde universul uman poate fi dobândită doar prin adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea spiritului de sacrificiu și a devotamentului întregii umanități devin o exigență a imperativului energetic, o necesitate imanentă a întregii noastre vieți reglată într-o formă monistă"278. Orientarea într-o astfel de desfășurare a energiei, care are ca scop fericirea omului, o căpătăm prin știință, în general, prin știința culturii culturologie -, în special
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
postulat. Energetismului îi sunt proprii conceptul de realitate originară (aceasta fiind identificată cu energia; aici doar ar putea fi găsită o anume apropiere între modelul său explicativ și cel al personalismului energetic) și de finalitate (reprezentată de ordinea perfectă a imperativului energetic). Deși prezentă în scenariul energetist, evoluția nu are o semnificație suficient de "tare" pentru a fi reținută între elementele fundamentale ale acestui tip de explicație; ea nu consemnează momente care ar avea demnitate existențială și specific dincolo de "scopul final
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scenariul energetist, evoluția nu are o semnificație suficient de "tare" pentru a fi reținută între elementele fundamentale ale acestui tip de explicație; ea nu consemnează momente care ar avea demnitate existențială și specific dincolo de "scopul final" ca ordine desăvârșită a imperativului energetic. Iar personalitatea nu este, cum a remarcat Rădulescu-Motru, refe-rindu-se la energetism, decât o corelație energetică printre celelalte. Energetismul își joacă, desigur, un anume rost în construcția personalismului energetic, dar, după cum am văzut, nu energetismul ca "naturalism" construit de W
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la universalul uman aflat în afara omului însuși), ci de o recunoaștere de sine (adică o cunoaștere ce presupune întemeierea "poziției" omului în existență prin raportare la universalul uman identificat cu "umanitatea oamenilor", despre care Kant vorbește, de exemplu, atunci când formulează imperativul categoric). Cunoașterea cu sens antropologic este un act prezent, dintr-un punct de vedere istoric, încă în cel "de-al treilea început al filosofiei"305 la Socrate și ea exprimă atitudinea reflexivă, de întoarcere la sine, a omului în vederea autocunoașterii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existențiale, al unei ființe sensibile și inteligibile totodată), dar supusă legii per-fecțiunii morale. Conceptul kantian care funcționează ca un dat, ca un element precomprehensibil față de actul recunoașterii de sine a omului, prezent în unele reconstrucții filosofice contemporane, este cel al imperativului categoric. Umanitatea este universalul la care participă oricare om; ea poate fi recunoscută de fiecare în el însuși și la semeni. Nerecunoașterea sa la semeni înseamnă nerecunoașterea sa ca universal-dat-în-eul-propriu, înseamnă ratarea sa și, desigur, chiar pierderea "cunoștinței" despre om
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Cf. Corina Hrișcă, Op. cit. 262 Cf. Petre Vaida, Op. cit. 263 C. Rădulescu-Motru, Știință și energie, p. 18. 264 Ibidem, p. 62. 265 Ibidem, p. 61. 266 Ibidem. 267 Ibidem, p. 80 268 Energia (1908), Fundamentele energetice ale științei civilizației (1909), Imperativul energetic (1912), Monismul ca scop al civilizației (1913) ș.a. 269 W. Ostwald, Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, București, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", 1912, p. 15; Acest volum reproduce o parte a lucrării Energia (1908) . 270 Constantin Antoniade, Iluziunea realistă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
singură arie de cunoaștere; deoarece este un proces complex, necesită implicarea specialiștilor și cercetătorilor din diferite domenii, adică o abordare interdisciplinară. Duțu M., (1989) arăta că una din trăsăturile fundamentale ale educației relative la mediu este interdisciplinaritatea sa, generată de imperativul considerării mediului ca o totalitate complexă de elemente naturale și sociale în viața umanității. Educația relativă la mediu este o educație esențialmente activă. Educația ecologică se referă la acel tip de pregătire formativă și informativă ce asigură atât cunoștințe teoretice
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
ochii” celorlalți. În fond, ce este un model formativ? Acest tip de model este o zare ideatică, o chemare normativă ce ne spune cum trebuie să devenim, unde trebuie să ajungem. Modelul poate fi atât o construcție ideatică, abstractă, cuprinzând imperative și valori (uneori ușor utopice), dar poate fi identificat și În modul de a fi, de a gândi, de a deveni, al unui semen din preajmă. Modelele pot fi directe, identificabile imediat În realitatea proximă În care suntem integrați (profesorul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
probabil, ceilalți colegi au trecut deja în neființă; port vie încă, în memoria mea, amintiri despre ei și diversele momente (uneori de confruntare de opinii), precum și recunoștința pe care le-o datorez, ca oameni și ca reprezentanți ai României. 1. Imperativul stabilirii relațiilor diplomatice cu Republica Federală a Germaniei Constituind o necesitate pe care o resimțeau statele în cauză România și R.F. a Germaniei, dar în interesul general al statelor europene, stabilirea relațiilor diplomatice între România (Republica Socialistă România) și Republica
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
normalitate, de înțelepciune, chiar de responsabilitate și curaj, meșterit cu multă dibăcie, având un larg ecou și generând numeroase consecințe, care s-au transpus în evoluția pe care aceasta a declanșat-o. Stabilirea relațiilor diplomatice constituia, în același timp, un imperativ decurgând din evoluția care, încet, dar inevitabil, totuși, se contura de la anormal spre zonele firești constructive ale relațiilor dintre state. Saltul produs în raporturile dintre România și R.F. a Germaniei, prin stabilirea relațiilor diplomatice, a decurs și s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
acțiunea partidului dumneavoastră este folositoare. Nu trebuie să dezarmăm, trebuie să vedem ce putem face și ceea ce ați făcut dumneavoastră este tocmai aportul partidului dumneavoastră la cauza generală, pentru unitatea generală." Împărtășind viziunea delegației române despre consecințele polemicii publice și imperativele de a-i pune capăt, conducerea sovietică a refuzat sugestia ca P.C.U.S. să înceteze, pentru început unilateral, polemica publică. Nikita S. Hrușciov a spus: ,,De aceea eu aș fi vrut să vă propun dumneavoastră, întrucât ați dat dovadă de inițiativă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Turkmenistanul Încă din 1992-1993, a început un adevărat pelerinaj în țările din Bazinul Caspic și din Asia Centrală, cu deosebire în Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, în încercarea de a intra în grațiile liderilor acestor state. Au fost date uitării drepturile omului, alte imperative ale unei democrații autentice, în speranța obținerii unor promisiuni ferme sau chiar a semnării unor înțelegeri bilaterale reciproc avantajoase. Prin anii 1997-2003, am căutat să sensibilizez conducerea de la București, arătând, cu argumente, că ar fi în avantajul României să stabilească
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a normelor consacrate ale dreptului internațional concepute să guverneze relațiile dintre state, înscrise explicit în Carta Națiunilor Unite, dar sacrificate în numele solidarității de bloc. Organizația Națiunilor Unite a oferit cadrul propice pentru reafirmarea principiilor și regulilor de drept și a imperativului reinstaurării lor în viața internațională. Semnificative au fost, de asemenea, tentativele de depășire prin acțiuni concrete a politicii de bloc. În această direcție, s-au înscris inițiativele noastre de asociere, deși eram stat participant la un bloc politico-militar, la documente
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pentru tot felul de «experiențe»” (1990, p. 11). Conștiința unei generații apare tocmai ca reflectare a diferențelor comportamentale, de atitudine și de gândire, într-un context istoric, față de altă generație. Însăși denumirea „noua generație” subliniază diferența față de vechea generație. Virilitatea, imperativul sintezei, experiența totală, eroismul noii generații în contrast cu lipsa de credință și elan creator, de responsabilitate și exemplu educativ ale vechii generații, erau văzute de unii tineri ca fiind caracteristicile tinerei generații din perioada interbelică. Ce se întâmplă cu noua generație
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
una sau alta din școlile, tendințele și curentele existente” și nu refuză nici o experiență „în afara dogmatismului ultrasimplificator”. Dincolo de refugiul artistic - „întâlnire în parte întâmplătoare de tineri cărunți cu preocupări imaginar artistice, aparținând la diferite familii spirituale” -, A. caută să împlinească imperative culturale majore, cărora intelectualii români din exil nu au încetat niciodată să le răspundă. „Căci - declară autorul articolului - astăzi cinstirea patriei prin cultură nu mai poate fi numai o afirmație, ci trebuie să fie o afirmare [...] a scrie românește la
APOZIŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285409_a_286738]
-
pildă), pentru decadenții sfârșitului de secol XIX, narcisismul, cu Întreaga sa constelație de sensuri, avea o „dimensiune utopică, În timp ce astăzi evocă doar psihopatologia unei culturi și a unei estetici În criză”. „În narcisism, ca și În cercetarea mistică sau În imperativul de genialitate, este rezumată speranța unei radicalizări a individualismului modern, ca reacție și ca răspuns la procesul de individualizare de care civilizația părea a suferi. Pentru discipolii tânărului Maurice Barrès, moștenitori ai dandysmului baudelairian, «cultul eului» avea valoarea unei fecunde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-o vărul său, Werner Siemens, și pe care moștenitorul acesteia o adusese la un pas de faliment, amenințând cu sistarea creditelor acordate de banca sa, silindu-și astfel rudele să încredințeze conducerea firmei unor manageri profesioniști”<footnote Drucker, Peter F., „Imperativul restructurării firmelor economice”, Sinteza, nr. 78, revistă editată de Ambasada SUA în România, București, 1989, p. 7. footnote>. Putem, deci, defini managementul ca referindu-se la acea activitate de conducere a salariaților de un grup specializat profesional, care asigură coordonarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
civică a poeziei contemporane, Chișinău, 1976; Poezia sovietică moldovenească din anii ’20-’30, Chișinău, 1979; Creația lui L. Corneanu în școală, Chișinău, 1981; Crez și măiestrie artistică, Chișinău, 1982; Creația lui L. Deleanu în școală, Chișinău, 1989; Poezia militantă și imperativul vremii, Chișinău, 1983; Creația lui Grigore Vieru în școală, Chișinău, 1984; Literatura sovietică moldovenească în clasa 10 (în colaborare cu S. Bolduratu), Chișinău, 1985; Creația lui P. Cruceniuc în școală, Chișinău, 1986; Creația scriitorilor moldoveni în școală (în colaborare), Chișinău
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
de poziție mai explicite. Încă din 1920 C. se despărțea de Titu Maiorescu, considerat promotor la noi dacă nu al ateismului, măcar al unui indiferentism religios. Mai dificilă va fi ruptura de N. Iorga, al cărui sămănătorism a corespuns inițial imperativului epocii (realizarea idealului de unitate națională), dar a cărui perpetuare după război ar fi putut fi primejdioasă, necesară fiind acum „încreștinarea” culturii. Și întrucât, ca să existe, o cultură trebuie să fie originală, cu un caracter specific național, condiția suficientă e
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
eră de progres) și reluând studiul lui N. Bălcescu, Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri. Poezia publicată (Mihail Zamphirescu, C.D. Aricescu, Gr.H. Grandea, I.C. Fundescu, G.G. Meitani, Gr. Serrurie) e angajată, direct legată de imperativele epocii, dar adesea deficitară sub raport artistic. N. T. Orășanu și Gh. Sion cultivă fabula, D. Bolintineanu tipărește aici relatarea călătoriei în Bulgaria, câteva legende istorice (Dumbrava Roșie, Dragomir și cetatea lui Radu Negru), dialogul în versuri Apa Dâmboviței către
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
di Trento, acordat de Universitatea din Padova (Italia) pentru creația în domeniul basmului (1980) ș.a. Doi scriitori, aproape fără legătură unul cu celălalt, s-au succedat în biografia lui C. Dintre ei, activistul cultural, poet și prozator, care scria conform imperativelor anilor ’48-’55 este astăzi uitat. La începutul deceniului șase are loc o cotitură esențială în viața scriitorului: contactul cu basmul de pe toate meridianele, popular și cult. I se relevă astfel un spațiu al exercitării libere a imaginației și posibilitatea
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al secolului al XIX-lea, nu mai corespundea exigențelor spiritualității noastre etnice. Condamnând modernismul („disoluție dezastruoasă a tradiției”), revista militează pentru revoluția „naționalismului integral” și pentru „continuitatea firească a duhului românesc” (Septimiu Bucur, Pentru o tradiție dinamică). Comentariul lui Ion
CRAIUL MUNŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
piața, turiștii Și societatea. 3.2.4.1. Industria turistică Și instituțiile statului Există mai multe motive Și conjuncturi din cauza cărora industria turistică reacționează greu în aplicarea unor principii mai durabile în activitățile sale. În primul rând, lipsesc stimulentele Și imperativele din partea autorităților sau a cererii. Industria s-a opus cu succes tentativelor de reglementare, prin invocarea capacității de autoreglare a pieței. Mai ales în cazul țărilor emergente, unde accentul s-a pus pe privatizare, reglementarea nu era văzută cu ochi
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
1948, în pagina culturală a ziarului „Lupta poporului” din Suceava. Aproape întreaga activitate poetică a autoarei, transpusă în peste douăzeci de volume, se adresează celor mai tineri cititori. Versuri ritmate popular, motive și cadențe din imnografia ortodoxă sunt prelucrate conform imperativelor epocii. Cartea cea mai bună, Prispa cu statui (1969), cuprinde o poezie cu rezonanțe nostalgice, extrase din seva pământului nordic moldav. A tradus, de asemenea, cărți pentru copii din literatura rusă. SCRIERI: Din însemnările unei școlărițe, București, 1954; Fete în
BOICULESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]