2,209 matches
-
integrează unei concepții estetice deterministe și sociologice, continuând, prin unele principii, programul ideologilor pașoptiști. În privința moralității artei, opoziția sa față de Maiorescu a părut multă vreme ireductibilă, fără a fi în fapt. D.-G. nu a înțeles că, vorbind despre „înălțarea impersonală” (termen, totuși, ambiguu), Maiorescu se referea la ridicarea artistului deasupra accidentalului, pentru realizarea ficțiunii artistice, în afara oricărei preocupări de moralizare sau de propagare a unor idei (D.-G. a revenit asupra termenului în litigiu, definindu-l - în Leconte de Lisle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
dar este și joc imprevizibil, între liniște și neliniște, o luptă în care „autorul” provoacă, strategic, umanizarea prin sensibilizare a „interlocutorului”. Nu întâmplător textul se joacă, la propriu și la figurat, între persoana întâi și a doua: „tu” (un „tu” impersonal, reflexiv) îl desemnează pe „eu” pentru că eu și tu, autor și cititor, eu și celălalt eu, eul și lumea „se clădesc” unul prin celălalt, se amestecă, trăiesc acceași dramă a comunicării-comuniune: „Cine (care) pe cine (care) trebuie să salveze? eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
înlocuiau moneda metalică în circulație, dar care, așa cum vom mai discuta, nu puteau fi numite ca fiind bancnote. Bancnota ținând de un sistem instituțional și legal inexistent în epocă. Pe aceste înscrisuri se afla tipărit numele autorității emitente și erau impersonale. Am insistat asupra acestui moment, deoarece foarte multe surse îl indică pe Palmstruch drept inventatorul și fondatorul bancnotei, ceea ce considerăm a fi o exagerare. Pasul înainte făcut nu a însemnat apariția bancnotei, nu încă. Deși numele său ne poate duce
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
părții poporului ce vorbește prin Creangă. Zicerile tipice sunt la Creangă mijloacele unui artist individual. „Poveștile și Amintirile” sunt ale unui artist, care a voit să fie țăran. Prin el ne vorbește un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal și anonim. Mulțimea expresiilor tipice în scrisul lui Creangă zugrăvește o natură rustica și joviala, un stil abundent, folosind formele oralității. MOȘ ION ROATĂ ȘI UNIREA -dramatizare Prof. înv.peșc. Casapu Maria Școala Gimnazială Nr. 1 Cordun Povestitorul: Au chemat
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cu o Înfățișare nu tocmai convingătoare, a aspirat să devină stea de cinema și a interpretat roluri principale În numeroase filme a fost doar o abatere măruntă și oarecum anecdotică de la regula comunistă a unei puteri personale manifestate cât mai impersonal. Oficial, instanța supremă rămânea partidul. Odată cu Ceaușescu, instanța supremă a devenit familia, pusă, chiar oficial, Înaintea partidului. Inițial, Ceaușescu a moștenit doar funcția de lider de partid. I-a adăugat-o În 1967 și pe cea de președinte al Consiliului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Vl. Străinu, Nichifor Crainic, Marietta Sadova, I. Omescu, Crin Teodorescu etc. etc.), condamnate, de cele mai multe ori, în baza acuzațiilor de "agitație", "instigare", "uneltire" de fapt, pentru ceea ce am numi acum "delict de opinie". E-un tabel sec, redactat în stilul impersonal al grefierilor, care, acum, se citește cu o anume detașare: după scurgerea atâtor ani și prin invocarea a sute și sute de nume, tragediile umane par a se de-personaliza, tinzând să devină simple statistici. Însă fiecare literă ori cifră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu mi-e dor de mirosul fumului de cărbune, de țăcănitul pompei de aer, de "bătaia" sănătoasă a pistoanelor, de vagoanele pe două osii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
greșite. Pe de altă parte aș fi considerat o trădare să nu particip la această luptă, mai ales că aș putea spune că activitatea mea politică a rezultat în chip organic din însăși firea mea, nepotrivită cu o contemplare aproape impersonală a lucrurilor și a oamenilor. Am fost întotdeauna un neîmpăcat adversar al ideii exprimate în celebrele versuri ale lui Baudelaire : „Je hais le mouvement qui déplace les ligne[s] Et jamais je ne pleurs et jamais je ne ris”, Pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
imens păcat Împotriva naturii; adică le-a lipsit abilitatea de a se adapta. Toți cei incapabili să se adapteze - tu și cu mine, de exemplu - vor muri blestemînd puterea a cărei creație au sprijinit-o cu mari eforturi. Revoluția e impersonală; le va curma viețile, folosind chiar amintirea lor ca exemplu sau ca instrument pentru a domestici tinerii care le vor urma. Păcatul meu este mai mare, fiindcă eu, mai viclean și cu mai multă experiență, spune-i cum vrei, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de asemenea simbolurile ortodoxiei: „semnele crucii”, „moaște cinstite” „potirul”, „jertfă pe cruce”, „must sângeros”. Tot în această poezie observăm o caracteristică specifică credinței românești, și anume familiaritatea în relația cu persoanele divine. Această familiaritate face dintrun Dumnezeu îndepărtat, intangibil și impersonal un membru al familiei, fără de care românul nu poate concepe existența. Și iată potirul la gură te-aduce, Iisuse Hristoase, Tu, Jertfă pe cruce; Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice și mustu-n ciorchine Ești totul în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de curent nu prea a prins În deceniile care au urmat (cel puțin În Învățământul românesc). Au avut câștig de cauză mai degrabă topicile clădite pe asumpțiile tehnice și metodice, pe strategiile de predare „inginerești” și, mai nou, pe proceduri impersonale, pe formule manageriale sau administrative de asigurare a educației. Cu alte cuvinte, pe aspecte mai degrabă formale, decât de esență sau de conținut (a se Înțelege, prin neglijarea raporturilor instituite În Învățare, prin diminuarea ponderii umanului În relația educativă). Diluarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
deprindere a unor calități necesare pentru a intra... În afară. Din această perspectivă, casa e o „Închidere ce se deschide”, o lume mică ce ne proiectează Înspre lumea cea mare. Locuința nu se confundă cu căminul, fiind un concept rece, impersonal, distant, administrativ; e o simplă locație, un reper spațial, un apartament, o vilă sau o adresă. Căminul În schimb are o Încărcătură concretă, caldă, presupune apropiere, Întâlnire, asociere; e cuibul odihnei și al regăsirii, fundamentul stabil și identificator al fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
dacă te nimerești cu el în concediu la mare și stai într-o seară pe plaja nu prea animată să privești valurile, să discuți despre toate celea, dacă îl vezi foindu-se în biroul lui de la redacție spunându-ți ceva impersonal și simți că de fapt nu-i convine nimic, dacă te întâlnești cu el în centrul târgului și bați străzile să găsești o terasă unde să-ți potolești setea de vorbit în fața unei halbe pline... Dacă vrei să știi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
s-ar putea produce o adevărată revigorare a aptitudinilor de comunicare umană, aptitudini care au fost atrofiate de era industrială și de Internet. Accentul reînnoit care se pune pe serviciile livrate personal, de oameni În carne și oase, În detrimentul serviciilor impersonale livrate de voci generate de calculator sau de voci necunoscute din India, scrie Blinder, „ar putea duce la opusul fenomenului pe care Charlie Chaplin Îl parodia atât de bine În filmul său Timpuri noi. Oamenii sunt animale sociale cărora le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Chat sau Voice over IP (VoIP), cât și navigarea colaborativă și serviciul Call Me Now. Tendința de a crea noi și noi mijloace de interacțiune cu clientul prezintă riscul creșterii semnificative a cheltuielilor postvânzare. În plus, este vorba despre metode impersonale de interacțiune cu clienții. Dar, dacă mulțumirea cli enților contează destul, iar creșterea bugetului nu este o problemă pentru firmă, implementarea aplicațiilor e-CRM este oportună. 4) CRM social - adăugarea unei strategii de mass media pentru socializare la inițiativele unui
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
demenței proprii întreținută de ceilalți, ci este simultan un coșmar în regie proprie. De aceea, preluând libertatea celorlalți în sistemul libertății sale, tiranul nu este, cum credea de pildă Hegel, singurul om liber. Platon pune tiranul în robie față de principiul impersonal și omogen al vidului din el însuși. Iar dacă, pentru Hegel, opoziția greacă față de tiranie marchează începutul istoriei, pentru Platon, grecul, poziția tiraniei înseamnă sfârșitul ei ca morfologie a politicului. Aspectul sufletului aflat la conducere Clasa socială conducătoare Omul reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Socrate nici nu ar fi fost condamnat, viața lui nefiind nici măcar posibilă. Dar acest raport simbolic al filosofului cu cetatea poate fi citit, chiar în Apărarea lui Socrate, din perspectiva unei substituții intenționate a lui Socrate față de tradiția și educația impersonală a cetății. Într-un scurt fragment al dialogului lui Socrate cu Meletos, când Socrate îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perspectiva unei substituții intenționate a lui Socrate față de tradiția și educația impersonală a cetății. Într-un scurt fragment al dialogului lui Socrate cu Meletos, când Socrate îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile, impersonalul, tradiția. Deturnând oarecum ilegitim discursul, Socrate întreabă: „Dar nu asta te întreb, o preabunule, ci care om îi face mai buni ...”. Cu această schimbare a subiectului, Socrate a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a cetății. Într-un scurt fragment al dialogului lui Socrate cu Meletos, când Socrate îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile, impersonalul, tradiția. Deturnând oarecum ilegitim discursul, Socrate întreabă: „Dar nu asta te întreb, o preabunule, ci care om îi face mai buni ...”. Cu această schimbare a subiectului, Socrate a introdus o presupoziție neargumentată în text, și anume faptul că cineva determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
modern a dobândit o conștiință a persoanei pe care omul antic nu o avea decât în maniere mult mai relative. Cu toate acestea, principiul reflexivității incomplete pare ilustrabil în domeniul psihologiei sociale la fel de limpede, poate, ca și pentru Platon. Problema impersonalului și a maselor care gândesc prin delegație este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds își construiește ultimul capitol al celebrei sale analize Grecii și iraționalul pe conceptul fricii de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
distins cu premiul editurii, împreună cu Becket, în 1961. Astăzi, în această articulație a creației literare cu știința critică, esențial pare a fi la Borges actul poetic. Și astfel, cu toate opozițiile, amândoi poeții, printr-un țesut comun al existenței, aproape "impersonal", au atins (fiecare în spațiul respectiv) o dimensiune ecumenică în care se verifică, atemporal, valorile spiritului. Aceste valori sunt o prezență, o interferență infinită, proprie literaturii. Și ca atare, această literatură nu poate fi decât universală...". (Eminescu și Borges, Poesis
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și tradiției", utilizând efectele discriminării judecăților de valoare făcute pe baza unor lucrări de artă realizate prin demonstrarea unor aptitudini artistice. În ceea ce privește eseul filosofic, acesta ar presupune, de pildă, pentru Thomas Crow abordarea unui ton adecvat elevat și o precizie impersonală a limbajului, iar pentru Arthur Danto o exemplificare a problemelor logice și filosofice prin intermediul unor lucrări de artă care s-ar manifesta dincolo de sfârșitul istoriei artei. Pentru Elkins, critica de artă descriptivă ar sta la baza celui mai fascinant paradox
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
acceptarea echivalentelor simbolice pe care le preluăm [de-a gata] prin intermediul unui cod specific al diferitelor percepții 181. Potrivit lui Max Kozloff, prioritățile "artei-ca-idee" nu ar fi lucrarea manufacturată, ci gândul din spatele acestei lucrări, și nici sensibilitatea, ci premisa generală și impersonală cu privire la sensibilitate. Preluând o afirmație a lui Bernar Venet, potrivit căruia de vreme ce nu ar mai fi interesat de probleme legate de formă, culoare și materiale, evoluția sa nu ar mai fi una estetică, Kozloff sesizează faptul că dialogul dintre intențiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în care se raportează direct unul la celălalt. Scopul interacțiunilor la acest nivel este deopotrivă cunoașterea de sine și cunoașterea celuilalt. Comunicarea interpersonală este, în fapt, un proces ce evoluează de-a lungul unui continuum având la un capăt comunicarea impersonală, iar la celălalt, comunicarea intimă (foarte personală). Comunicarea impersonală are ca input identitatea socială a individului, datele sociale care îl caracterizează (apartenența la o anumită etnie, la un anumit grup social etc.); adeseori, aceste date sociale se reduc la stereotipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interacțiunilor la acest nivel este deopotrivă cunoașterea de sine și cunoașterea celuilalt. Comunicarea interpersonală este, în fapt, un proces ce evoluează de-a lungul unui continuum având la un capăt comunicarea impersonală, iar la celălalt, comunicarea intimă (foarte personală). Comunicarea impersonală are ca input identitatea socială a individului, datele sociale care îl caracterizează (apartenența la o anumită etnie, la un anumit grup social etc.); adeseori, aceste date sociale se reduc la stereotipuri. Puterea explicativă a comportamentelor este scăzută, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]