1,250 matches
-
conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei Îi face pe unii să mă urască, iar pe alții - mai puțin proști - să mă ocolească, de teamă să nu-i blagoslovesc cu acest blazon ce stigmatizează impostura și ignoranța. Unele colege inocente, căzute victime Întâmplătoare diagnosticului meu brutal, i-au spus aproape plângând lui A. că ele țin enorm la mine, că mă respectă și mă stimează ca pe nimeni altul și nu Înțeleg de ce le Întâmpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pornografia, cît și pe cea cu tîrfe. S-a Întîlnit cu Davey față În față, dar nimeni din afara Închisorii nu-l văzuse vreodată. S-a prins că seamănă cu Cathcart și i-a furat identitatea, introducîndu-se singur În schemă. CÎnd impostura avea să se descopere, relațiile sale cu oamenii din afară vor fi avansat prea mult pentru ca lui Davey să-i mai pese de ceea ce făcuse. Așa că Van Gelder se mută la San Berdoo, ca să fie mai aproape de frații Englekling. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o asemenea stare nu i-ar trebui decât un singur pas pentru a se sinucide, n-ar ști nimeni și n-ar interveni nimeni, dar refuzând chiar să admită acea posibilitate, pentru că n-ar fi decât lașitate și minciună și impostură și aruncarea calvarului pe umerii altuia, iar oricine altcineva n-ar putea spune decât că s-a înșelat cu adevărat în privința lui și aurul sau ceea ce era asemănător și luat drept aur nu fusese decât tină mult prea obișnuită. Gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
biologiei, teoria lui Darwin), Manualito de imposturología física, (Mic manual de imposturologie fizică), 2005 (în care demontează teoriile lui Newton, Einstein, Maxwell etc., și-i numește pe toți acești clasici, printre care și un laureat al Premiului Nobel, "genii ale imposturii") și, recent, La puta de Babilonia (Tîrfa din Babilon), 2007 (eseu istoric foarte documentat, în ciuda tonului incendiar și blasfemator tipic autorului, care demască crimele Bisericii Catolice timp de șapte secole și propune proscrierea acestei instituții pentru genocid). Prima carte a
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
Facultății de Litere. Din întâmplare? Asta rămânea de demonstrat, și chiar și partea din mine care amesteca tot ce trebuia inventat cu tot ce argumenta păcăleala, până când nimeni nu mă mai putea recunoaște, avea dificultăți să creadă așa ceva. Jucam cartea imposturii cu dexteritatea teoreticianului virtual, inspirat de trei tomuri de cibernetică. Le scrisesem academic, cu citate și note de subsol; nimeni nu le băga în seamă. Știam foarte bine ce fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la unii și-alții. Greci, sârbi și-otomani se pierdeau prin farfurii și castroane. Intrai să mănânci în „La Mama“, și-ți încărcai bateriile cu materia robustă din care fusesem alcătuiți de secole. Soliditatea culinară, stropită din belșug cu aromele imposturii, nu mă făcea să-mi reneg principiile: puține, ascunse, dar încă necesare. Spre deosebire de ceilalți participanți la carnagiu, mâncam frumos, cu coatele strânse și spatele drept. Încheieturile se sprijineau discret de tăblia mesei, iar degetele rupeau pâinea cu o singură mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să furi cu nesimțire o teorie întreagă, pentru a face din ea reper de viață și subiect de roman epistolar, ei bine, aici frizam scandalul și premiera absolută. Nici securistul de serviciu, altfel atât de drastic și riguros, nu remarcase impostura. De nervi, mi-am scos hanoracul și l-am azvârlit pe fotoliul decanului. Să-ți arunci haina pe scaunul șefului părea o realizare, chiar o performanță. Sfidai tot sistemul, laș, fără complexe. Și, mai ales, fără urmări. Cu starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jumătate (jumătatea îi aparținea lui Cezar, care putea oricând interveni, chiar dacă acum își rodea unghiile date cu maioneză). „Povestește-mi întâi ce-ai prins tu. Varianta Robe.“ „În câteva cuvinte?“ „Da.“ I-am pomenit tot ce-mi trecuse prin minte: impostura, dublajul, contradicțiile scrisorilor. Mihnea a pufnit, cu superioritatea matematicianului care știe mai bine. I-aș fi șters-o de pe față, îmbrâncindu-l prietenește. „Acum e rândul meu. Unu: cine și cui îi scrie? Un fraier din facultate, unei pipițe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici din cauza romanului tău.“, i-am explicat, căutând să par binevoitor. Mă enerva teribil că fusesem transformat în personaj, dar nu trebuia s-o arăt. Oricum, tipul nu vedea nimic prin sac. „Vrem să aflăm cum ai pus la cale impostura asta? Și cine e-n spatele ei?“ Aceeași tăcere. Nu reușeam să găsim căi de comunicare. „Poate suntem prea blânzi.“, a presupus Mihnea. „Cel mai mare scriitor român în viață ne ignoră, iar noi îi zâmbim și ne purtăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să trișezi un întreg popor, pe care-l reprezinți în țară și peste hotare prin instituția prezidențială, să-i tot tragi cacealmale cu nemiluita. Căci asta e realitatea care devoalează caracterul celui ce a ajuns în funcția de președinte prin impostură. Dar, pentru acest exercițiu îndelung de păcălire națională Băsescu a început pregătirea încă de pe vremea când a fost ministru al Transporturilor și când i-a păcălit pe cederiști, a săpat adânc la rădăcina CDR, pentru ca mai apoi să arunce acea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Chapman, ucigașul lui John Lennon. Chapman era un fan al lui Holden Caulfield, protagonistul romanului The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) al lui J.D. Salinger (vezi). Luând foarte în serios declarațiile lui Holden despre phoniness (impostură, falsitate, inautenticitate) și despre dorința acestuia de a-i feri pe inocenți, mai ales pe copii, de ea, tânărul fan al lui Holden și al lui Lennon l-a omorât pe cel din urmă (ar fi fost mai greu să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
rezistenți contra regimului Cezar Ivănescu). Conformismul oricărui refugiu s-a pomenit acum oficializat, iar ofensiva s-a dirijat spre impunerea grupului în instituțiile statului, ca singurul livrator de valori pe măsura noii paradigme culturale și civilizaționale într-o Europă Unită. Impostura noului maniheism, evocând pe cel din anii '50, în contradicție evidentă cu ideologia postmodernismului vestic, pluralist, nu a scăpat observației lucide și necruțătoare a singurului disident român veritabil de mare notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
despărțit de <<fracturiștii>> bucureșteni, de <<golăneala>> lor afișată". Despărțirea lui Liviu Ioan Stoiciu e și de gălăgioasa modă a "demitizărilor" valorilor naționale. Iată cum evocă o expoziție bucureșteană deschisă în zilele Crăciunu-lui 2004: "o expoziție <<de artă>> de o rară impostură, plină de falusuri în formă de cruce, cu sodomizarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt și batjocorirea lui Hristos aceeași obsesie, a desacralizării simbolurilor românești prin pângărire (întâlnită oriunde în creația tinerilor, a noilor veniți, fie ei autori de piese
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Astfel, formidabilii savanți de la Princeton au ratat deschiderea drumului către filosofia și teologia mileniului al III-lea, meritul, dinspre știință, revenindu-i europeanului Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut cum gnosticii de la Princeton au reclamat, pe bună dreptate, impostura feminismului. Dar, surprinzător, există câteva puncte comune între neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți laici, visând la întemeierea unei noi religii în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să-i stârpească pe cei mai mulți. De atunci ar fi rămas ziua de 13 "cu ghinion". Unii, însă, au scăpat, fiind cunoscuți ca Sangreal (Sfântul sânge). Ei vor duce mai departe secretul până în Ziua de Apoi, când vor putea dezvălui marea impostură a Bisericii creștine, spre a o dărâma și a o înlocui cu adevărata Biserică proiectată de Hristos, cea feministă. După Marii Maeștri ai Stăreției din Sion, Ziua de Apoi nu e cea a venirii pentru a doua oară a Mântuitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde să apuci "prada", vorba lui Marin Preda. Îl poți chiar bănui pe autor de impostură, dar vitalitatea delirului verbal nu-ți permite a fi nedrept cu acest stil. Conștient de risc, scriitorul pare a ceda cenzurii stilistice în ultimele pagini și se străduiește să descurce ițele a ceea ce a realizat: "Mi-am umplut caietele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Poezie și psihic (2003), o adunare de încercări teoretice fără mare consistență. SCRIERI: Laborator spațial, București, 1984; Întoarcerea în viitor, București, 1990; Un timp de vis, București, 1993; Acțiunea interioară, postfață Gheorghe Crăciun, Pitești, 1999; Literatura română postbelică între impostură și adevăr (în colaborare cu Nicolae Oprea), Pitești, 2000; Neuronia-Neuronie, ed. bilingvă, tr. Jean-Louis Courriol, postfață Gheorghe Crăciun, Pitești, 2003; Poezie și psihic, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Oprea, „Laborator spațial”, ARG, 1985, 1; Liviu Antonesei, Inventatorul de nume, AFT
VLASIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
istoric de valoare. Totuși, este limpede că refuzul deschiderii epistemologice, pe care Îl presupune aderența la istoriografia tradițională, te Împiedică să Înțelegi În mod nuanțat trecutul, chiar dacă istoricul În cauză poate avea alte calități profesionale, reale. Pe de altă parte, impostura, absența cunoștințelor de specialitate, a lecturilor, a inteligenței sau a imaginației se pot ascunde mult mai ușor În spatele metodelor rudimentare ale istoriografiei tradiționale, decât În perimetrul conceptelor sofisticate ale științelor sociale contemporane. Dacă vi se pare că am simplificat lucrurile
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dificil de obținut sprijinul de către cei care, cel puțin formal, dovedesc că dețin competențele necesare rezolvării unei probleme. „Las’ că știm noi cum...” reprezintă formula care evidențiază cangrenarea mecanismelor sociale care ar fi trebuit să promoveze meritocrația, să se opună imposturii, să stăvilească oportunismul, să sprijine profesionalismul, configurând astfel fundalul necesar leadership-ului. Mișcările sociale au fost practic absente mai bine de două decenii în România postdecembristă, iar asta ține în foarte mare măsură și de faptul că potențialii lideri nu pot
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
știe că, în acest caz, pentru copil el nu este ceva-cineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja trecut. Cum distanța dintre virtute și ridicol este numai de-un pas, aceeași distanță se găsește și între simbol și impostură. În acest sens, cu adevărat înțelept-autoironic știu să se smerească dascălii care dau curaj, șansa de bun început cu bună dispoziție elevilor lor. Totodată, un astfel de mentor sieși își acordă aceeași șansă; nu uită că și el are mereu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
unui medic talentat, atât ca internist cât și ca psihiatru, al unui conferențiar interesant și al unui gânditor de instrucție desăvârșită. Era unul dintre puținii intelectuali ieșeni de cultură deopotrivă franceză și anglosaxonă. Moralitatea lui era ireproșabilă, oroarea față de incorectitudine, impostură și lene era fără pereche. În anul 1984, pictorul Gheorghe Spiridon, consătean și rudă cu doctorul Brăescu, a reconstituit pe pânză chipul marelui înaintaș, iar tabloul a fost remis direcției Spitalului Socola, care în ziua de 27 februarie 1984, exact
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
libertate? Am devenit „cel mai liber“? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care „mi-am jucat“ viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu adevărat realiza - evaluarea posibilităților proprii - e greu de făcut și ratarea este de aceea mereu negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sunt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întârzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
treacă prin poarta destinului. Am socotit că e frumos să închei gândurile mele cu două strofe sublime din Boris Pasternak: Creația-i o dăruire Și nu scandal și împrumuturi. E rușinos, o nulitate, Pe buzele oricui să fluturi. Trăiește fără impostură Încât, când n-o să mai ai vreme, Să te-ndrăgească depărtarea Și viitorul să te cheme.
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
unor oameni înțelepți și nebuni deopotrivă. Cunoștințele astronomice existau; ele doar trebuiau respectate de către înțelepții care le-au descoperit. Credințele și interpretările acestor fenomene erau false; ele au dus la defăimarea fără alegere a întregului. Întotdeauna, înțelepciunea a stat alături de impostură și nebunie; iar în astrologie mai mult decât oriunde, știința s-a împreunat cu ignoranța, adevărul cu superstiția, seriozitatea cu ridicolul. Căci, lucru ciudat, adevărul nu poate trăi fără minciună, după cum minciuna nu poate trăi fără existența faptelor reale. Pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]