1,111 matches
-
ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În jos. În fața lui, la distanță de o palmă, se afla ceva ce semăna cu un picior (mai degrabă de bărbat decât de femeie) care avea o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de genunchi și stătea neclintit În fața lui Noimann, ținându-și mâinile la spate. Privindu-l, lui Noimann Îi reveniră În minte versurile unui cunoscut poet austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața mea ca un coșmar”, gândi el. Și adăugă: „Și se acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le transformați În cărți de joc?” „Deocamdată”, spuse Satanovski, „nimeni nu joacă pocher cu icoanele. Pur și simplu aș vrea să am ceva pictat de dumneavoastră...” „Poate ați dori să vă fac și un portret?” „De ce nu”, spuse inginerul, stând impozant pe scaunul său. „Am să vă pictez În chip de Iuda”, Își ieși din țâțâni pictorul. „V-aș fi profund recunoscător”, spuse cu o voce calmă Satanovski. „Dar, parcă”, remarcă inginerul, „cândva aveați o altă opinie...” „Atunci a fost atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aruncă o privire nedumerită spre conductor și abia atunci Își dădu seama că are În fața sa o veche cunoștință: piciorul buclucaș... „Aha”, făcu el. „Va să zică, ne Întîlnim din nou...” Conductorul nu se pierdu Însă cu firea, ci, luând o figură impozantă, i se adresă lui Noimann pe un glas nazal, ușor cântat: „Ne Întâlnim, de ce să nu ne Întâlnim...” „Se pare că ne-am cunoscut și În alte Împrejurări...” „Sigur că ne-am mai cunoscut”, Îl Îngână piciorul, continuând: „Dar chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adolescent, un atare camuflaj ar fi Înșelat pînă și mințile cele mai Întortocheate. Am extras cîteva și am cercetat al doilea șir, ascuns Înapoia acelori ziduri de proză granitică. Printre norișori de praf, mai multe comedii de Moratín și un impozant Curial e Güelfa alternau cu Tractatus Logico Politicus al lui Spinoza. Ca lovitură de grație, am optat pentru a-l introduce pe Carax Între un anuar de sentințe judecătorești ale tribunalelor civile din Gerona din anul 1901 și o colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul sălii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii din secolul trecut, rămas nedemolat sub protecția noii destinații, de Muzeu al Moldovei Socialiste. Intui în direcția lui, dincolo de meterezul clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care lărmuiseră cândva discuțiile pentru Unirea Principatelor Române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe: -Măi, fa-tă, un-de te trezești? Ia vezi, că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice criticul. Max e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
subsol, În spatele clădirii. Curgeau apele pe mine În timp ce căutam Ferrari-ul GTO cu număr de Yokohama. Pe mănunchiul de chei pe care mi-l dăduse pendulau și cheile unui Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și imaginație, care doresc să creeze un sistem trebuind să elibereze omenirea de război, sărăcie și încordare. Pentru aceasta, va fi nevoie să fie eliminați de la putere cei care se confundă cu ea. Secoh se hotărî să facă o ceremonie impozantă. Trei ore mai târziu, rânduri de avioane încărcate de trupe și preoți veniți din capitală brăzdau cerul deasupra drumului de munte care ducea la Templul Zeului Adormit. Gosseyn-Ashargin spera să facă acest drum cu ajutorul distorsorului din apartamentul lui Crang și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
semn de iubire veșnică. -Acum, numai a patra soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici și eu, cu voi! Care mă găsiți mai repede? - întreba petala cea mică, ascunsă în mulțimea de flori portocalii, de pe pomul impozant. Cele trei surori se uitau în jur nedumerite, pe pământ, apoi în apă și mai la urmă pe copaci. -Tu ești Floarea din copac?! -Sigur că da și am venit și eu, ca și voi, la întâlnirea noastră! -Tu ești
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am dus mâna la borul pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire ca și o față rasă -, ci pentru că își închipuie că o să-i facă să pară demni de luat în serios. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pahar cu apă. Și o să întreb dacă nu există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid, și pornesc pe pietrișul scârțâindu-mi sub pași către ușa masivă din stejar de la intrare. E o casă destul de impozantă, din piatră de culoarea mierii, cu frontoane ascuțite și două Porsche pe alee. Ridic o mână și trag de mâner. Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca prin farmec. Era o astronavă. Relativ intactă, radical străină în privința concepției. Nu aducea nici cu cele mai trăsnite extrapolări de care ar fi fost în stare. Liniile navei naufragiate erau vizibile dar nefirești, dând ansamblului o tulburătoare diformitate. Masa impozantă, halucinantă, sfida împrejurimile. După cum zăcea pe stânci, trebuie să fi aterizat ca Nostromo, pe burtă. Forma ei aducea în general cu un imens "U" metalic, cele două brațe fiind ușor curbate spre interior, unul mai scurt decât celălalt și mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doar o iluzie? Poate imaginația îi juca vreo festă. Închise ochii, îi deschise iar. Nu, visase. Frica și izolarea totală erau de vină. Luă containerul, făcu un pas și înlemni. Umbra se mișcă din nou. Era vorba de o masă impozantă și greoaie. Parker se uită cu disperare în jur. Localiză repede unul din numeroasele intercomuri murale, Ripley și Lambret se mai găseau, neapărat, pe pasarelă. Apăsă pe butonul de apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
observă asta. Uneori, tu - creator te faci că nu observi, dar umilința pe care o trăiești este incomensurabilă... Sau, cînd Începuse să monteze Lear, la care a lucrat doi ani, spunea despre traducere : ”Traducerea remarcabilă a lui Boris Pasternak este impozantă și frumoasă, dar sună mai mult a Pasternak, decît a Shakespeare. Există la Shakespeare un stil fără Înconjur, o brutalitate, o cruzime care pentru versul rusesc sunt greu de redat” (p.65). Și o altă observație de regizor matur :” Au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu Graham Hillingdon. Aproape Îmi sare inima din piept și mă prind repede de balustradă, ca să nu cad. Shit. Dacă s-ar uita acum În jos, m-ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar aici ? N-are un birou impozant care-l așteaptă ? Oricum. Nu contează. Am să... schimb traseul. Cobor Încet cele câteva trepte, mergând cu spatele, Încercând să nu fac zgomot cu călcâiele pe marmură și să nu fac mișcări bruște, ca să nu-i atrag atenția. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de 1990 se făceau cursuri pentru primari.Astăzi,candidații la funcția de primar ar trebui testați psihic și moral înainte de înscrierea în cursa electorală. “Orice om este țăcănit în ochii cuiva”. (Dykstra) Vot de iunie Domnul Voiosu este un bărbat impozant, între două vârste și petrecăreț. Are o activitate electorală laborioasă.S-a plimbat prin mai multe partide contemporane. Acum candidează la un fotoliu de primar. A plecat de dis-de-dimineața de acasă la întâlnirea cu alegătorii veseli. Anul acesta candidează pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc.In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi!... „Tăcerea este unul dintre lucrurile cel mai greu de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
duiosul vis să-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu etaj,izolată într-o parcare. Pe fațadă domnește o firma impozantă cu neon roz și albastru.Textul : ”La Mulți Ani 2005 ! «Agenția conjugală Eros»”. In sediu se găsesc doua persoane.Un bărbat cu ochi albaștri și barbă albă și o femeie tânără cu ochii verzi și părul vopsit blond. Pe un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
introduse CD-ul în unitatea unui laptop. La început imaginea era neclară.Se filmase casa din Ardeal.După o pauză,în cadru apăru o tânără cu ochii verzi și păr negru,scurt și lucios. Lângă ea se afla un bărbat impozant. -E...Bruce... Bruce Lee!Liteanu s-a înșelat. Nu-i Bruce Willis,remarcă Gina. Ușa biroului se deschise brusc. Intră o damă elegantă,gen top-model. -Bonjour!Domnu’ Durău? Gina o cercetă cu un aer critic.Avea o rochie de colecție
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
De...Banca-Mondială! MORALĂ: Leneșul fără valoare, Dacă și pe șef..îl sapă, Rămâne fără...mâncare; Și adesea...fără apă! FABULA BICIULUI Într-un simulacru de piață, Pe la orele opt...dimineață, Rezemat în căruță de capră, C-o figură emfatică, acră, Impozant, Și-mbrăcat elegant, Numai în piele de bou, O biciușcă, un...bici Spunea celor mulți-dar...mici Că el este ...mare erou : -Sunteți niste netoți pitici, Dar vă spun tuturor, Ca unor pigmei, Sunt marele Conducător Al Istoriei! Eu mânam carele-n
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Ca și când ar fi fost pus cu de-a sila În Înaltele lui funcții! În fapt, dacă am Înțeles bine, el a făcut o mare carieră politică, fiind vorba de un om cât se poate de abil. Funcțiile administrative sunt foarte impozante, dar lucrările lui, chiar tu ai spus, reiau ce a făcut În tinerețe, lucruri de mult depășite În profesiunea noastră. Pentru că i-ai acordat prietenia ta, Îți pare rău că el s-a irosit În viața publică și nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]