2,489 matches
-
fața de masă din bumbac avea culoarea untului și garnitură de culoarea fisticului, șervețelele erau identice, vesela era în aceleași nuanțe asortată perfect. În jurul farfuriilor erau dispuse tacâmurile din argint și paharele din cristal de Sèvres, iar în mijlocul mesei, un impunător aranjament floral de la care, cu greu reușeam să-mi mut privirea. Băuturile erau toate strânse pe o tavă rotundă lucrată în filigran, dispusă în capătul opus al mesei, mai aproape de Ovidiu. - Ovidiu, dă-mi te rog un pahar cu vișinată
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
lăsând-o pe trotuar cu valiza alături. ,, Mare e grădina Domnului!” bombăni el mirat, după care își văzu de drum. Lea privi în jur debusolată. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Nu știa. Se îndepărtă încet de gara impunătoare, târând după sine valiza greoaie, ca pe propriul destin. Merse astfel fără țintă, până descoperi o bancă ascunsă în umbra unui platan semeț, pe care se așeză cu un oftat adânc. Locul îi era străin, deși apropierea de gară îi
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
la topit . Fiind unul dintre cele mai frumoase dealuri din partea locului , așa cum am arăta mai înainte , poate din tot Podișul Someșan , deși ca înălțime e întrecută de multe dealuri chiar din apropiere , Cetățaua Vadului rămâne totuși unul dintre cele mai impunătoare înălțimi datorită aspectului său cu mult mai simetric și mai maestuos care i s-a dat de la origine , ea însăși ridicându-și fruntea cu un zâmbet parcă atât de suav spre cerul ardelean, mângâind cu privirea ei norii ce fug
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
trecerea-i milenară, ceasurile neoprite ale timpului curg izvorând unul din sfârșirea celuilalt, revărsându-se în valuri neîngrădite de limitele lumii, din cronologia Universului, a cărei fântână nesecată a clipelor stă neclintită, în centru-i măreț, asemeni unui tron sfânt, impunător, așteptând în tăcere absolută ca, ființele muritoare, în pașii lor spre nemurirea eternului, să se umple de seninul acesteia, cu bucuria simțită, ca o divină fericire, a unei sărbătoriri supreme, cea a existenței desăvârșite prin albastrul purității celești, ce inundă
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
să nu fie auzită. L-a privit pe judecător și, după ce și el și-a ascuns fața după câteva hârtii, i-a șoptit numărul dosarului. Au mai schimbat câteva priviri și câteva cuvinte în șoaptă, după care, mai sobru și impunător decât era și așa în roba sa neagră ce cădea elegant pe trupu-i uriaș, de la înălțimea fotoliului fixat pe piedestal, judecătorul s-a adresat sălii: - Avem acolo o bătrână bolnavă, nu se vede? Oferiți-i un scaun, vă rog! Nu
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
arhitectural, se vede că acest oraș e capitala unui fost imperiu, așa cum și Viena și Budapesta te face să vezi același lucru. Sunt cetăți ale unor imperii care au avut perioadă lor de dominație în lume și descoperi clădiri uriașe, impunătoare, care au o sobrietate a lor și cred că după clădiri îți poți da seama de trecutul unei țări. Clădirile transmit mult. Interesant e că Madridul are monumente impunătoare, caracteristice oricărei capitale, dar și numeroase statui umane, care transmit multă
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
avut perioadă lor de dominație în lume și descoperi clădiri uriașe, impunătoare, care au o sobrietate a lor și cred că după clădiri îți poți da seama de trecutul unei țări. Clădirile transmit mult. Interesant e că Madridul are monumente impunătoare, caracteristice oricărei capitale, dar și numeroase statui umane, care transmit multă căldură. Toreadorul din Plaza, Monumental de Las Ventas salută mulțimea că la corida. Am ajuns în parc și m-am așezat pe o bancă. La celălalt capăt al băncii
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
2014 Toate Articolele Autorului VIAȚA ÎN CARTIERUL NOSTRU Am plecat din lumea satului și oriunde mergeam prin mediul urban totul mi se părea inedit. Când am văzut prima dată clădirile orașului Fălticeni mi s-au părut grozave, mai ales edificiul impunător al primăriei din acest oraș care este și azi la fel de impunător. După ce m-am căsătorit și am locuit o vreme în comuna Coronini, în anul 1969 m-am mutat la un bloc din carterul Orașul Nou. Apartamentul cu toate că era construit
VIAŢA ÎN CARTIERUL NOSTRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362228_a_363557]
-
lumea satului și oriunde mergeam prin mediul urban totul mi se părea inedit. Când am văzut prima dată clădirile orașului Fălticeni mi s-au părut grozave, mai ales edificiul impunător al primăriei din acest oraș care este și azi la fel de impunător. După ce m-am căsătorit și am locuit o vreme în comuna Coronini, în anul 1969 m-am mutat la un bloc din carterul Orașul Nou. Apartamentul cu toate că era construit cu doar doi ani în urma adică în 1967, era cum nu
VIAŢA ÎN CARTIERUL NOSTRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362228_a_363557]
-
exact cât pe față să-i cadă lumina celei mai de aproape lămpi din rețeaua electrică stradală. Era o femeie frumoasă, cât am putut să văd și să remarc, cu tristețe evidentă pe chipul său parcă sculptat în marmoră albă, impunătoare ca aspect general, suplă, chiar subțirică, deși cred că adunase în jur de 40 ani. Arăta foarte bine. Atâta doar că se citea cu ușurință amarul din sufletul său, din întreaga sa ființă; în atitudine, în voce și felul de
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
admirații care declanșează un efort susținut. Țara a trecut de la starea de societate agrară la starea de societate mixtă, agrar-industrială. Rata de creștere ridicată a fost menținută o perioadă considerabilă. Realizările românești sînt impresionante. Investițiile de care beneficiază industria sînt impunătoare: industria grea a beneficiat de aproape 50% din investiții din 1950, iar în 1969 procentul atinge 53%. Prezentînd, în 1971, planul pentru anii 1971-1975, Maurer anunță că 60% din investițiile de stat vor fi destinate industriei. Partea cea mai importantă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sânt cuprinse protecții premeditate, când vedem atâtea măsuri cari par a garanta dreptatea și adevărul și nu sânt în fond decât forme inventate pentru a le încunjura și zădarnici, atunci ne convingem că îndărătul aparatului mai mult ori mai puțin impunător al statului român nu e decât meschin bizantinism, un spirit inextirpabil de hatâr, de prietinii și protecții, o adevărată mizerie. {EminescuOpXI 358} Acestea ne-a venit în minte când văzurăm în "Monitor" concursurile publicate pentru diferitele catedre ale școalelor comerciale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
naște un "curent vrăjmaș" dăunător bisericii catolice: "cari culminează în ipotese și sunt tot atât de deosebite ca și scriitorii lor, ca unele ce bat câmpii erorilor superlative și practice nici odată nu se vor putea uni într-un sistem de adeveruri impunătoare spiritului omenesc". Dacă Eminescu vede progresul în luptă, în schimbare ("E o istorie veche aceasta că orice formă nouă de cultură e dușmana formei din care s-a născut, că fiica e dușmana mamei, și povestea biblică a lui Cain
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de sub donjon, aprins și el, doar să sosească invitații, invitații încep să sosească, castanii au înflorit, cele două personaje de onoare sînt conduse de madam Chiriță la fotoliile lor; sub marea arcadă cu stucaturi aurite, casa, una din cele mai impunătoare din oraș, i-a revenit după război lui madam Chiriță în urma unor zbateri neobosite o adevărată campanie fusese casa celei mai avute familii din oraș, îl montase și pe Chiriță, pardon, ea spune pardon?, cu acea nuanță vag interogativă numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lîngă apa Siretului, într-o lume plată turnurile orgolios înalte și străine. Străine? La capătul lanului, biserica se arată întreagă, satul se resfiră. Totul pare o alcătuire bizară. Din miezul unei așezări joase, irumpe colosul gotic, relativ nou, relativ gotic, impunător și străin, o, mi se pare mie străin, celor de-aici însă... Copii blonzi, în drum, pe la porți, printre vacile care se întorc puzderie de pe islaz. Praful e polenul asfințitului, prin care se strecoară femei negre. Îmbrobodite. Se strecoară, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea sta pe un culoar, fie el și al unei onorabile școli. Morbul scepticismului se convertește în morbul curiozității și mă îndrept spre școală. Informație exactă! Nu pe un culoar, ci pe casa scărilor se află, într-adevăr, o lucrare impunătoare, de aproximativ doi metri pe unu jumătate, semnată Ressu și reprezentîndu-l pe Mihail Kogălniceanu. N-am, la o primă constatare, dubii în privința autenticității semnăturii, sintetismul, vagul cubism, practicate de pictor în buna tradiție a modernismului românesc interbelic arătîndu-mi-se în mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ortodox. Sustrasă întrucîtva canonului, pictura aceasta e o mostră rarisimă de interpretare nouă a imagisticii tradiționale, ingeniozitatea sintezei formelor și culorilor asigurîndu-i o spiritualitate aparte. Cu bine asimilate sugestii din curentele moderne ale secolului, cu o paletă de o sobrietate impunătoare, în care verdele, brunul, roșul, ocrul cîntă într-o surdină umbroasă, fresca impune ca o rugă adîncă și demnă. Dar cum să te închini acestor sfinți eterni, ieșiți de sub mîna unui meșter care a păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jumătate de secol, ocupant ce, ajutat de slugile autohtone, l-a alungat mișelește, adolescentul, apoi omul matur trăind între străini atîta amar de ani, dar neîncetînd, o clipă, să se gîndească la pămîntul natal, omul matur, apoi bătrînul frumos și impunător. Acest om, coborînd scara avionului și întîlnind mulțimea care-l ovaționa, a derulat fulgerător filmul vieții lui dramatice, ajunsă, iată, la ora ei astrală: reprimirea în sînul patriei. Cum să nu i se umezească ochii acestui bărbat autentic? Cum să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cazimir) pe capul unei obscure secretare. Vase comunicante în timp. Nu-l mai văzusem/nu-l mai auzisem de-un veac pe mult prea delicatul și nu mai puțin politicosul poet, cînd, ivindu-se cu ocazia unei serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat la un moment absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să li se aplice oricum o nucă-n nas), dar parcă, vorba lui Fișel al meu din Dorohoi, mai bine ar fi și fără bestii și fără nuci de cocos, nu? 25 octombrie Un NU hotărît actualității! În librării, un impunător tratat, Paraliziile nervului facial. Titlul e plasat pe un detaliu din Hieronymus Bosch (1450-1516), fețe dintre cele mai grotești: "un burlesc sinistru" (Pierre du Colombier). Pe cît de ingenioasă pare soluția tipografică, pe atît de problematică alăturarea faciesurilor pictate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se retrag în aplauzele noastre frenetice, urmînd ca olimpianul Valentin să revină pentru a-l interpreta pe Weber cum numai el știe să o facă. Stupoare! În manevra micii pauze, omul abilitat cu rezolvarea detaliilor scenice uitase să ridice capacul impunătorului Steinway: pianistul își iese din fire, gesticulează, oferindu-ne un rictus în care ne e greu să-l regăsim pe seniorul senin. Din momentul acela, totul se consumă jenant: abia dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să fim serioși! trebuia să aibă loc la Washington, capitală ce, de fapt, cîștigase războiul (și-i mai și salvase pe ruși), oferind civilizației postbelice șansa revigorării. Cum însă America dirijînd acum hegemonic lumea spre orizonturile ei visate are statura impunătoare a liderului, i-a oferit din nou cu generozitate seniorială satisfacție unei Rusii devitalizate, dar mereu periculoase prin înseși carențele ei democratice. Și mai ales, oho, prin butonul atomic. Așa că Bush a fost într-adevăr în Piața (Roșie), dar... dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie și așa, prin intermediar, În culisele sau avanscena lumii bune. Când o Întâlnește În casa lui Bulwer-Lytton, Disraëli o remarcă alături de notabilitățile londoneze, de marele dandy francez contele d’Orsay și de alte doamne ale scrisului. Simte că e impunătoare, plină de vitalitate, dominând peisajul. Dar tocmai pentru că aparține simultan și lumii de jos, și celei Înalte, Catherine Gore vede ca nimeni alta, cu ochi scrutător, cum sub luciul (plesnit pe alocuri) al dandysmului se pot citi semnele unei societăți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
valet al ducelui de Hamilton, care, În 1765, are o idee genială. Socotind că singurul lucru care lipsește lumii bune din Londra este o sală de bal fastuoasă, cumpără un hotel pe King Street și Îl amenajează: sală de bal impunătoare, salon de ceai, Încăperi speciale pentru concerte și conferințe. „Almack”, anagrama Întreprinzătorului din Scoția, ajunge la Începutul veacului al XIX-lea unul dintre cele mai râvnite locuri din Londra, pentru că oferă tot ce Înseamnă distincție și rafinament. Acolo e văzut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Disraëli și Bulwer, le sunt mereu aproape. Pe bogatul evreu contele d’Orsay Îl introduce În cele mai selecte medii, căci figura sa bonomă, trupul de uriaș, purtat Însă cu atâta grație și eleganță sunt primite pretutindeni cu venerație. Ținuta impunătoare, celebrele mănuși albe, de cele mai multe ori parfumate cu iasomie, gesturile seducătoare Îi cuceresc pe toți. Soții Carlyle sunt pur și simplu vrăjiți de prezența lui. Un „Phebus Apollon al dandysmului”, spune Thomas Carlyle, privindu-l sever, dar cu admirație, pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]