1,010 matches
-
desi legile și morală sunt creații morale care variaz] de la o societate la alta, ele sunt totuși obligatorii pentru ființele umane. Pentru Platon ins], chiar si convenționalismul nesceptic al lui Protagoras este nepotrivit. El afirm] c] exist] o realitate moral] imuabil], dar pe care societ]țile umane și practicile lor variate o ignor]. Că orice alt tip de cunoaștere, cunoașterea a ceea ce este bine depinde de capacitatea de a trece de v]lul aparentelor și de a descoperi realitatea imuabli] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înainte de toate, unei „legi nescrise” fie impus] de zei, așa cum ar]ta Sofocle în tragedia să Antigona, fie o lege c]reia pan] și zeii i se supun. Teoria dreptului natural este uneori descris] că acceptând existența unei ordini normative imuabile ca parte a lumii naturale. Dac] împ]rt]sim aceast] viziune, atunci trebuie s] recunoaștem c] Platon a elaborat o teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi este atribuit] în mod obișnuit lui Aristotel, iar o analiz] a perspectivei aristoteliene demonstreaz] c] naturalul nu este echivalat cu imuabilul. În Etică nicomahic], Aristotel distinge între dou] tipuri de dreptate: cea legal] sau convențional] și dreptatea natural] „...care își p]streaz] pretutindeni valabilitatea, indiferent de opiniile pe care le suscit]”. Dreptatea natural] nu depinde, deci, de legi pozitive particulare și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pretutindeni. În ciuda aștept]rilor, Aristotel nu distinge între cele dou] tipuri de dreptate pe baza imuabilit]ții. El nu face acest lucru deoarece legile pozitive (dreptatea legal]) se modific] în timp. Aceasta nu înseamn] ins] c] naturalul este complet imuabil. Acest aspect este prezentat oarecum stângaci: Dup] opinia unora, toate normele juridice aparțin drept]ții convenționale, pentru c], spun ei, ceea ce este natural este și imuabil și are pretutindeni aceeași forță (de pild], focul arde la fel și aici și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dreptatea legal]) se modific] în timp. Aceasta nu înseamn] ins] c] naturalul este complet imuabil. Acest aspect este prezentat oarecum stângaci: Dup] opinia unora, toate normele juridice aparțin drept]ții convenționale, pentru c], spun ei, ceea ce este natural este și imuabil și are pretutindeni aceeași forță (de pild], focul arde la fel și aici și în Persia), pe când dreptul are un caracter evident variabil. Aceast] opinie nu este ins] decât parțial valabil], în sensul c] dac] la zei ea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de alte schimb]ri care sunt rezultatul acțiunii unor factori externi, fie ei benefici sau d]un]tori - de exemplu, efectele posibile ale intervenției umane. În contrast clar cu viziunea lui Platon, Aristotel nu susține c] naturalul (sau realul) este imuabil, dar pretinde că schimb]rile s] aib] loc ca rezultat al acțiunii principiului natural interior al ființei. Că și alte ființe biologice, și oamenii cresc și se maturizeaz] în timp; mai important decât aceasta, ei sunt și ființe active care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care teoria dreptului natural a fost elaborat] în scrierile eclecticului avocat român Cicero. Iat] probabil cea mai frumoas] redare a esenței teoriei dreptului natural din Republică: Adev]rata lege este rațiune dreapt] în acord cu natura; este universal aplicabil], imuabil] și etern]; ne cheam] c]tre îndatoriri prin ordinele sale și împiedic] f]r]delegea prin interdicții. Și nu își aplic] în van ordinele și interdicțiile asupra oamenilor drepți, desi nici unele dintre acestea nu au efect asupra celor nedrepți - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau de c]tre oameni, si nu trebuie s] c]ut]m în afara noastr] un interpret pentru ea. Și nu vor exista legi diferite în Romă și Atena sau legi diferite acum și în viitor, ci o lege etern] și imuabil] va guverna toate națiunile în toate timpurile, si va exista un singur st]pan și conduc]tor peste noi toți, adic] Dumnezeu, pentru c] el este autor, promulgator și judec]tor pentru aceast] lege. Cel care nu se supune legii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe de alt] parte. Preocuparea lui major] este de a ar]ta c], desi forme diferite de drept, ele nu într] în conflict. Toma din Aquino împ]rt]șea credință medieval] potrivit c]reia exist] un drept divin care este imuabil spre deosebire de legile umane: de aceea, încercarea lui de armonizare pare condamnat] eșecului din start. Soluția să este de a diviza dreptul natural în principiile primar și secundar, dintre care numai ultimul se poate modifica în timp. Aceast] formulare abstract] pare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în Europa Evului Mediu Târziu a semnalat acceptarea capacit]ții dreptului natural de a fi supus schimb]rii. În ciuda unei credințe moderne care susține contrariul, în acele vremuri dreptul natural nu era înțeles că un set de reguli fixe și imuabile care guvernau pur și simplu comportamentul uman sau societatea neținând cont de circumstanțe. Flexibilitatea astfel câștigat] nu reprezint] totuși în întregime un avantaj pentru c] evit] o problem] exagerând o alta. O problem] comun] a teoriilor dreptului natural este de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
măi grijulii, măi binevoitoare decât b]rbații. Asemenea percepții esențialiste despre natura b]rbatului și a femeii sunt, bineînțeles, o problem], în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau imuabil, fiind mai degrab] un construct social și istoric. Iar o mare parte a gândirii feministe a respins orice form] de esențialism. Dar dac] cineva respinge ideea c] orice diferențe dintre valorile și priorit]țile masculine și feminine pot fi atribuite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contemporani ai lui El Greco (1541-1614) la pînzele acestuia (dacă or fi avut cheful/posibilitatea s-o facă). Pictura unor Ribera, Murillo, Zurbaran, Velazquez, Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck (mai ales), deși de o noutate frapantă în epocă, rămînea, cuminte, în imuabilul canon, înfiripat încă în fresca pompeiană și consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-ai afla brusc în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea are nevoie de legitimare, fie ca să o modeleze. El nu primește însă din partea ei nimic neinterpretat, netransformat în forme specifice de discurs - simbol, imagine, complex de idei, mentalitate, structură sau cod cultural. Nu doar granița este unduitoare și nu imuabilă, dar și cele două "bazine" care redau perceptibilul și non-perceptibilul/imaginarul. Dacă e să recurg la o sumă de metafore plastice pentru a sugera mișcarea în cadrul și între aceste lumi, atunci aș invoca imaginea a două fluvii uriașe, alăturate, care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
însele la o matrice unică. Dată fiind universalitatea lui, dat fiind că este punctul de joncțiune între imaginar și rațiune (Durand 53), arhetipul este precum un "modul" al acestor paradigme (este valoarea absolută a unui model real), cu o identitate imuabilă, dar generator al unei întregi linii descendente. Lui îi atribuim rolul major pentru arhitectura imaginarului: este reperul suprem, nonfigurativ, aflat însă "pe calea ideii și a substantificării" (Durand 54). Sub denumirea generică de "determinanți", includ astfel la acest nivel ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
trăire, de reactivitate și de senzorial. Semnul declanșează sau intră în schema acțiunii, în timp ce simbolul apare - în această teorie - ca un garant al relației cu sacrul sau cu lumea ideilor. Simbolul asigură accesul către o semnificație care codifică transcendentul sau imuabilul, în timp ce semnul intensifică raportul cu i-mediatul și cu realitatea. Simbolul mai curând recuperează și sedimentează un sens, este retroproiectiv (prin analepsă), în timp ce semnul este prevestitor sau prospectiv (prolepsă). Imaginile literare sau ansamblurile plastice complexe care oglindesc structurile imaginarului conțin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
l'époque de Saint-Louis. Paris: Gallimard, 2001. 8 Pentru modelul nomologic, acțiunea este unică, dar în două condiții, necesare și suficiente: nu se repetă niciodată și nu cunoaște decât o singură interpretare posibilă. Ea e văzută ca "lege" în istorie, imuabilă și incontestabilă. Modelul nomologic se organizează după o logică de tip cauzal și determinist, ca în științele naturii. 9 Vezi comentarii de referință asupra relației temporalitate-narațiune, atât pentru pozitiviști, cât și pentru anti-pozitiviști, în Ricœur, Temps et récit. 10 Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aplicare, este o astfel de determinare. Substanța se leagă de schema imaginativă (schemă temporală) a permanenței timpului. Kant susține că timpului, care nu se schimbă, fiindcă se schimbă, de fapt, existența care se află în el, "îi corespunde în fenomen imuabilul din existență, adică substanța."148 Ens imaginarium este lipsită de substanță, adică de timp luat după schema imaginativ-transcendentală a permanenței. Dar dacă îi lipsește substanța, îi poate lipsi orice altă determinare de timp, în așa fel încât să putem vorbi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
afective ale cunoștințelor morale). Acestea stau la baza dezvoltării convingerilor și atitudinilor morale (manifestate față de semeni, față de sine, față de întâmplări și de evenimente etc.). Trăirea învățăturilor creștine cuprinse în Sfânta Scriptură constituie garanția formării unei conștiințe fundamentate pe valori eterne, imuabile, date de Dumnezeu Binele suprem: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece( Mt.24, 35). 3.1.2. Formarea conștiinței moral religioase a copiilor Din punct de vedere psihilogie, formarea conștiinței morale include două componente : cognitivă
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
a legaliza și consolida poziții și relații. Dacă acceptă ritualurile și simbolismul vânătorii, dacă empatizează cu protagoniștii acestor ritualuri discriminatorii, reprezentanții claselor populare - gonacii, publicul naiv - se resemnează În poziții de dominați, recunosc inegalitatea de șanse ca pe un fapt imuabil, sunt complici ai acestei perverse puneri În scenă. Este motivul pentru care aceste practici sunt contestate de către militanții ecologiști și de către reprezentanții organizațiilor pentru protecția animalelor. Poziția sociologului e și ea dificilă: dacă acceptă să participe - chiar ca observator - Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
necesitate, mutabilitatea celui care o posedă. Pentru Origen, pentru Grigore de Nyssa, pentru Augustin, mutabilitatea (tropé) face diferența între Creator și creatură, suscită distanța dintre ei, lasă să apară pentru ființa creată cîmpul opțiunilor posibile. Grigore de Nyssa : Dumnezeu este imuabil, dar noi, oamenii, sîntem statorniciți în schimbare și mutație [subl. n.] și devenim mai buni sau mai răi ; mai răi, cînd ieșim din participarea la bine ; mai buni, cînd, din nou, ne schimbăm [subl. n.] în sensul binelui suprem. Redusă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
conștiente. Modelele teoretice tind să explice fenomenele studiate, pornind de la un ansamblu de legi generale care presupun indivizi (parțial) comparabili. Aceste legi nu pretind să explice individul în întregime, în unicitatea și globalitatea sa. Ele nu sunt „adevăruri” intangibile și imuabile, ci sunt susceptibile de a fi schimbate sau infirmate (criteriu de falsifiabilitate) în funcție de evoluția cunoștințelor în domeniu. Raționamentul hermeneutic Abordarea psihodinamică se bazează pe postulatul conform căruia, persoana fiind o istorie, „certitudinea științifică în cazul respectiv nu se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o valență imuabilă a acestei rețete. Lui Păstorel nici acest obicei nu i se pare acceptabil, el recomandând fierberea „à l ’étouffée [înăbușită, n.n.], în zeamă de carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii. Varianta sa este, indiscutabil
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără nici un pic de inventivitate din partea bucătarului, meritul său fiind doar fidelitatea față de rețeta tradițională, considerată imuabilă. Un român care ia masa la Gagnaire se va întoarce la restaurantul lui pentru că știe sigur că nici în douăzeci, nici în două sute de experiențe culinare nu va epuiza creațiile acestui maestru al bucătăriei franceze. De ce nu o poate face
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură pentru nihilismul cât și pentru scepticismul său. El contesta doctrina nemuririi lui Ătman, a Sinelui, așa cum era aceasta expusă în Upanișade. De asemenea, evita să se lase antrenat în dispute metafizice
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
învârte în jurul durerii; restul e secundar și aproape inexistent. Suferința este provocată de impermananța tuturor lucrurilor. Ființele și lucrurile sunt produse de cauze diverse și sunt hărăzite schimbărilor și distrugerii. Totul este fenomen; nu există nicăieri substanță, principiu personal și imuabil. Râul curge fără întrerupere și pare neschimbat, și totuși apele se schimbă mereu. La fel și focul. Flacăra arde, își menține chiar conturul și forma, și totuși nu e niciodată la fel și se schimbă în fiecare clipă. Tot astfel
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]