2,424 matches
-
charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Unii soți preferă să-l omoare pe celălalt, decât săl scape liber, atât de mult l-a subjugat pe celălalt, definitiv. Câștigul realizat în România, prin muncă cinstită este prea mic, în comparație cu prețurile produselor și al serviciilor. Astfel încât acestea devin inaccesibile. De exemplu: mâncarea care trebuie zilnic. Românilor nu le ajung banii să servească masa la restaurante. Atunci sunt nevoiți să și-o prepare singuri. Să cumpere alimente aflate la prețurile accesibile lor, să le prepare etc. Într-un cuvânt, să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
zile, obligatoriu, povestitorul trebuie să extrapoleze sau să-și „imagineze” ceea ce nici un martor uman nu a putut să vadă cu propriii ochi. În limbajul tehnic al analizei literare, naratorul Gn 1 este „omniscient”, adică dispune de toate cunoștințele și informațiile inaccesibile unei persoane obișnuite. De exemplu, acest narator știe ce gândește și ce spune Dumnezeu. Îl informează pe cititorul său fără să caute să se justifice în niciun fel. Lucrul „merge de la sine” pentru că e vorba de un mod de a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un lucru care mă fascinase dintotdeauna, de când îl văzusem prima oară din vârful cireșului amar. La vreo sută cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș și trompa ridicată spre frunte dădeau elefantului o înfățișare războinică și regală. Adunate una într-alta, ținîndu-ne de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un fel sau altul, accentuă Maitreyi și repetă cuvintele, râzând, când am rămas singuri. Așadar, și ea știe?... De altfel, mi-a mărturisit că ar vrea să dea într-o nebunie, ntoxicată de dragoste sau de patos. Aflu sincerități inaccesibile celorlalți, pe care nu le-aș fi bănuit în cele dintâi zile ale prieteniei noastre, ( Notă. Adevărul era că Maitreyi se juca pur și simplu și, chiar după ce Lilu îi destăinuise în ce constă dragostea de soție, ea nu înțelegea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantații. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atît mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. A vorbit tot ea întîi. (Rămăsesem cu o mână pe genunchi și cu cealaltă apăsată palmă pe pământ, parcă mă legasem și eu, printr-o magie a gestului.) ― Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o întreagă mitologie, superbă și inaccesibilă, pe care o nutrea necontenit, ca s-o ridice cât mai sus, în plin ireal. Îmi scria: "Cum te-aș putea eu pierde pe tine, când tu ești soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prestigiu, și influență, avea tot. Dar, din nefericire pentru el, exista Adrian. Cineva, un necunoscut, despre care Leana afirma că e poet, deși nu-l întîlnise încă. Dar se purta, și față de doctor, și față de ceilalți, ca și cum într-adevăr acest inaccesibil poet, Adrian, ar fi existat în carne și oase... - Și poate că într-adevăr exista... - Așa se pare că ar fi crezut și doctorul. Probabil că a pus s-o urmărească, fără știrea ei, bineînțeles, să afle ce făcea, unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe celalt, pe cel care se află înapoia mesagerului. Înțelegeți la ce fac aluzie, adăugă, întorcîndu-se către vecinele lui. Ca să folosesc limbajul teologic - și precizez că-l folosesc numai ca limbaj, căci altminteri teologia mi-e indiferentă și poate chiar inaccesibilă - ca să folosesc limbajul teologic, nici mesajul, nici purtătorul lui, mesagerul, nu te pot mântui. Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă... În acea clipă ușa se deschise și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
contradictorii..." Darie tresări și o privi zâmbind, cu o secretă fervoare. - Cred că a fost cea mai profundă, dar și mai nemiloasă autoanaliză din toate câte am încercat în viața mea. Simțeam atunci că intuisem ceva care îmi rămăsese întotdeauna inaccesibil, că ghicisem, cum să spun? însuși principiul existenței mele - poate nu numai al existenței mele, adăugă coborând glasul. Simțeam că ghicisem misterul însuși al oricărei existențe umane. Și expresia aceea aproximativă - "o serie de evidențe mutual contradictorii" - era o primă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă așteptam la observația asta, începu zâmbind. Într-un anumit fel, dumneata ești încă obsedat de taina lui Ivan și, conștient sau inconștient, încerci prin orice mijloace să-i pătrunzi secretul, să-i descifrezi mesajul. Dar cum Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și acele puține cuvinte pe care le-a rostit îți erau pecetluite cu șapte peceți, pentru că nu știai rusește - cum Ivan îți este inaccesibil, încerci să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și acele puține cuvinte pe care le-a rostit îți erau pecetluite cu șapte peceți, pentru că nu știai rusește - cum Ivan îți este inaccesibil, încerci să-l regăsești în fiecare necunoscut pe care-l întîlnești. Ultimul necunoscut pe care l-ai întîlnit, de foarte curând, acum cinci-șase ceasuri sunt eu. Așa că înțeleg foarte bine: erai gata să mă întrebi ce cred eu că s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-am fost încă identificat (și eventual capturat), ar putea părea de neînțeles. Eventualul cititor se va întreba cum de am putut trece neobservat atâția ani, deși constituiam un caz excepțional: eram un mutant, dispuneam de mijloace de cunoaștere încă inaccesibile omului. Întrebarea mi-am pus-o și eu, de câteva ori, prin anii 1938-39. Dar am înțeles repede că nu riscam să mă trădez - și, deci, să fiu identificat - pentru simplul motiv că, față de ceilalți, mă comportam ca un intelectual
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascultase zâmbind tot timpul și, spre mirarea lui, nu părea surprins. În fond, asta se întîmplă cu noi toți, cu toți artiștii, îi spusese. Pe de o parte, trădăm, trădăm un ideal, căci orice ideal, în cele din urmă, este inaccesibil. Dar pe de altă parte..." Fata se oprise brusc și ridicase, speriată, privirile spre tavan. - Iertați-mă, Maestre, dar nu mai pot... Mi-e frică! Mi se pare că umblă cineva prin pod... Antim începu să râdă, fără să reușească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care o faci tu între idealul tău artistic și Ea, femeia aceea care te-a părăsit acum câteva sute de ani... - Asta se întîmplă în nuvelă, încercase Antim s-o întrerupă. - Totuna e. Este vorba de logodnica aceea necunoscută și inaccesibilă, pe care o tot aștepți, dar pe care n-ai încercat niciodată s-o cauți. Asta nu înțeleg, adăugă gânditoare. Nu înțeleg de ce nu-ți cauți ursita, dacă știi că există undeva pe lume și te așteaptă. Nu trebuie s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin cap de ce să-ți fi spus Sophie vino mai devreme mâine ? Te-ai putea aștepta la imprudențe din partea ei, exaltări nesănătoase și chiar penibile, ceea ce nu ți-ai fi închipuit acum doar câțiva ani, când ea părea însăși întruchiparea inaccesibilului pe lumea asta ! Ce însemnează și să vezi omul, și femeia chiar, mai de aproape ! Există o maximă franțuzească, poate a lui La Rochefoucauld, ce spune cam așa : că nici măcar un geniu nu arată a fi ceea ce este în ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare lucru. Femeile erau niște străine: Gabriel cu părul ei pleoștit peste ochi și cu batistele-i de hârtie; Stella, atât de inteligentă, atât de dură, atât de nefastă pentru George. Adam era un obiect supărător, din sângele ei, însă inaccesibil. Dar mai era și o altă persoană individuală care stăpânea în seara asta mintea neliniștită a lui Alex. John Robert Rozanov (Alex pretinsese numai că numele lui nu-i spunea nimic când fusese menționat de Gabriel). Îl cunoscuse pe John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o perioadă a tinereții când se plămădesc impresiile adânci, cele care dăinuie. Oare John Robert, vremelnic atras de Linda, o iubise de fapt pe ea, pe Alex? E posibil să-și fi spus că fiica lui Geoffrey Stillowen îi era inaccesibilă. Și o păstrase dureros de vie în amintirea lui în toți acești ani? O clipă mai târziu, Alex își răspundea singură: „Dar cum s-ar fi putut altfel?“ Totuși, își înfrână speculațiile. Cu o viclenie autoprotectoare, se calmă deliberat. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desigur, mecanicii, când coborau acolo, purtau îmbrăcăminte de protecție și măști împotriva căldurii. Se întoarse, cu pași lenți, spre ușa ferecată și o încercă din nou, fără nici un rezultat, apoi se rezemă de ea și o izbi cu piciorul. Era inaccesibilă, construită dintr-un metal solid, ca de altfel toate structurile care-l înconjurau, și extrem de fierbinte la atingere. Începuse să simtă că treptele încinse îi ardeau încălțămintea. Până cu câteva minute înainte avusese senzația că e un intrus care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plajă. Iau lucrurile așa cum sunt, mă rog și mă bucur că pot să fiu pe acest drum al pelerinajului încă din Evul Mediu (am spus deja că drumul clasic este puțin mai sus, pe crestele dealurilor și prin păduri, acum inaccesibile în bună parte). Port cu mine nu numai problemele mele, dar mă rog pentru atâția alții, inclusiv pentru odihna veșnică a părintelui Ioan Gabor, care a suferit atâția ani cu atâta demnitate și ne-a fost un exemplu de purtare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu un fiu nelegitim. În apocaliptică, mesajul este secret și trebuie revelat doar în timpurile stabilite, care sunt întotdeauna „timpurile de pe urmă”; profetul este mereu vestitorul Cuvântului dumnezeiesc; alegerea este stabilită dintr-o epocă imemorabilă, chemarea fiind un dar personal, inaccesibil celor mulți; ba mai mult, în Apocalipsa canonică a Noului Testament (7,4) găsim chiar un fel de numerus clausus al celor aleși: 144000, nici unul în plus, limitat doar la poporul lui Israel. d) În cadrul său apare și doctrina păcatului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în competiție. Semnificațiile mișcării artistice din perspectiva sportului spectacol cuprind mai multe sensuri, țintă: -sensul literal (ceea ce se spune în regulamentele probelor), -sensul alegoric (de la concret, mișcare, spre abstract, valoarea estetică a probelor: duritate, competență, forță, eleganță...), -sensul mistic, secret, inaccesibil (relația cu ființele supranaturale, care se manifestă în forma hazardului). Practic, spațiul de joc presupune: -baza sportivă, totalitatea terenurilor și spațiilor, instalațiilor și construcțiilor special amenajate, în vederea organizării și desfășurării activității de educație fizică și sport, delimitată în spațiu de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pe terenul unor dispute legate de necesitatea optimizării fluxului de obiecte între spațiul de depozitare și spațiul de expunere. Criticile cele mai puternice au venit din partea acelor specialiști care acreditau existența depozitului muzeal ca spațiu rezervat specialiștilor și personalului autorizat, inaccesibil pentru vizitatori. La acea dată intervenția lui Guy Rachet, exprimată și în lucrarea sa Universul arheologiei, identifica situația vînzării unor cantități uriașe de ceramică pictată, de factură elenistică, neexpusă vreodată și care zăcea în depozitele muzeale. Astăzi, alți specialiști atrag
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]