2,252 matches
-
În tăcere. Ce puteau face? Ce se putea face În fața unei asemenea grozăvii? Simțeau că sentimentul lor de compasiune era absolut inutil. E ciudat totuși că Bibi a inclus vizita asta În itinerar, spuse Wyatt. Îmi venea să urlu de indignare, noroc cu Vera: —Bibi nu a inclus-o În itinerarul inițial. Lacul Inle a fost o improvizație ulterioară - vă amintiți? Au existat niște persoane care au votat pentru a pleca mai devreme din China. Heidi oftă. Ar fi fost bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era extraordinar: se infiltraseră În sistem, Îi păcăliseră pe idioții ăia făcându-i să vorbească deschis despre tot felul de probleme. Iar camerele ascunse Înregistrau totul, Înregistrări incredibile prezentând scene groaznice, șocante. Fusese un succes răsunător care ridicase valuri de indignare și de condamnare a Chinei la nivel internațional. Trăiască ziariștii! Plouase cu premii. Bineînțeles, se găsiseră unii care să trâmbițeze „consecințele negative“ și să facă mare caz de ele. Dar În orice subiect controversat există și așa ceva. Prin urmare China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și indignare, de parcă le-au fost furate cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de toate simțeau că li s-a luat dreptul la legendă. Casa Feliciei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o astup, că mi se pare că se vede. îl cercetă doctorul cu atenție, studiindu-i capul pe toate părțile, ridicându-i firele de păr, cercetându-i urechile, ochii, nasul și nedescoperind nici măcar o fisură, abia își mai putea stăpâni indignarea: - Domnule, dumneata îți bați joc de mine? Văd că nu ai nici o gaură! - Poate se vede mai bine cu vreun aparat de-al dumneavoastră, că eu simt golul din cap, sau gaură, că nu știu ce e, dar o simt domnule doctor
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe celălalt. Și atunci numai ce vedeai că apare în Scânteia lui Silviu Brucan sau Octavian Paler (doi cameleoni deveniți mari democrați după 1990), câte-un articol semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut în Scânteia, un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o împiedecase odată să mă întrebe fără de nici o îndoială: "Prietena mea Florica (o prietenă oarecare, pe care abia o suportam) e amenințată la profesorul X, camaradul tău de școală. Insistă tu s-o treacă!" Si, în momentul când îmi arătam indignarea și mâhnirea adâncă, văzând că atâtea discuții fuseseră zadarnice și atâtea momente de înțelegere între noi, o farsă - căci ea nu făcuse decât să mă aprobe și să mă repete fără vreo convingere proprie, că mai ales mă lăsasem prins
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se facă aci comodă, cum mereu voia, și multă vreme după sosire Ioana avea pălăria pe cap), deodată i s-a ridicat în obraz tot sângele. Fără o vorbă, a plecat trântind ușa după ea. Am avut un moment de indignare, de încercare de a fi energic și am zis: "N-are decît!" Dar curând am fu-git pe scări să o caut. Am strigat-o zadarnic. Am încuiat camera, ca nu cumva să-și ia geamantanul lăsat aici, și cu prima
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista de sânge. E silit să fugă pe un coridor de serviciu împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La 24 septembrie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Carlos și Joîo Franco - nu erau iubiți; nu erau, cum se spune, populari. Îndeosebi Don Carlos nu era iubit de portughezi; un rege care nu fusese niciodată aclamat de mulțime, pe care oamenii îl priveau cu indiferență, ciudă sau indignare. Nu le plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi, o viață imorală; vânătoarea și aventurile galante erau singurele lui îndeletniciri. Seriozitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în memoriile sale: "Avea defecte. Dar cu toate aceste defecte, a fost omul politic cel mai inteligent al timpului său și singurul, dintre toți, care avea caracter" (Homen Cristo). Proclamarea dictaturii provoacă în toate cercurile politice și straturile sociale o indignare fără margini. Șeful progresiștilor, José Luciano, începe cel dintâi să protesteze. Hintze Ribeiro președintele partidului regenerator, declară regimului un "război fără odihnă, intransigent". Și profetizează: Această dictatura va sfârși ori printr-o revoluție, ori printr-o crimă!". Președintele republicanilor, Bernardino
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de 31 ianuarie și ministrul de justiție ia trenul spre Vila Viçosa ca să-l supună Regelui. Don Carlos îl semnează, murmurând "Mi-am semnat sentința de moarte!". E probabil că singur el își dădea într-adevăr seama de gravitatea situației. Indignarea populară împotriva lui Joîo Franco nu mai cunoaște margini. Toată lumea așteaptă asasinarea dictatorului: din ceas în ceas. Don Carlos se hotărăște să se întoarcă în Capitală, a doua zi după semnarea decretului, la 1 februarie. Sosește, împreună cu Principele moștenitor, pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și retorică revoluționară, crease o stare de spirit pe care nici un regim nu o putea mulțumi. Oamenii, învățați de șefii insurecției să se opună cu orice preț, își continuau opoziția și după cucerirea puterii. În primele zile ale Republicii victimele indignării revoluționare erau ușor de găsit: preoții catolici, călugării, seminariile, mănăstirile. Campania anticreștină dura, în Portugalia, de pe timpul Marchizului de Pombal. Și acum erau greu de convins mulțimile revoluționare, care străbăteau Capitala cântând Portuguesa, că mănăstirile nu sunt prevăzute cu subterane
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asasinării lui Sidonio. Aveau 50 de deputați în Cameră, erau deci o forță politică de luat în seamă. Câștigaseră, prin activitatea desfășurată de Sardinha și de integraliști, adeziunea unei bune părți din tineret. Un număr important dintre militari erau monarhiști. Indignarea populară împotriva masoneriei și a demagogiei era atât de mare încît, în noaptea aceea sau în dimineața următoare, restaurarea monarhiei, ar fi fost primită cu un oftat de ușurare de întreaga țară, chiar și pentru motivul că "furnica albă" nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mare, dar mulți dintre cei însemnați acolo au timp să se ascundă, anunțați fiind chiar de către ofițerii din Junta Revoluționară. "Camioneta fantomă" străbate totuși Capitala, fără ca cineva să aibă curajul s-o oprească, și alți câțiva nevinovați își găsesc moartea. Indignarea populației a doua zi e fără margini Generalul Gomes da Costa împreună cu alți ofițeri își înaintează demisiile în semn de protest, însuși Președintele Republicii, Antonio José de Almeida, vrea să renunțe la Președinție și numai impunătoarea manifestație care are loc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primejdioși cunoscând acest secret. Fapt este că, de atunci, agitația comunistă a crescut simțitor în Portugalia. Grevele, actele de sabotaj și comploturile pe care până atunci le organizau societățile secrete și "formiga branca", încep să fie controlate de către nucleele comuniste. Indignarea țării a fost totuși atât de mare încît Guvernul revoluționar, prezidat de colonelul Manuel Maria Coelho, e silit să demisioneze la 5 noiembrie; nu apucase să guverneze trei săptămâni. Urmează un minister Maia Pinto de șase săptămâni și altul Cunha
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin Parlament legea Regiilor tutunului, ca să-și creeze câteva mii de posturi pentru clientela politică. Un formidabil scandal izbucnește în Cameră și în presă pe această chestiune. Dar Antonio Maria da Silva credea în puterea banului. Nu-i păsa de indignarea publică, dacă izbutea să dobândească două mii de posturi la dispoziția lui. Corupția, ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De aceea, ca să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
16 iulie 1925 un deputat anunțase de la tribună ca va vorbi fără întrerupere până a doua zi după amiaza - deși abandonează puțin înainte de prânz după ce vorbise nouă ceasuri în șir... Dar, după discursul deputatului Camoezas, Lisabona nu-și mai stăvilește indignarea. La 1 mai 1926 mulțimea atacă Parlamentul și ar fi intrat în sala de ședințe dacă poliția nu intervenea la timp. Legea, totuși, e votată la 4 mai. Presa reîncepe atacul împotriva Guvernului și Antonio Maria da Silva e acuzat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uită la el pentru a doua oară: privirea, încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși plini de lumină - ochii unei zeițe ultragiate. în ei putu citi o indignare neputincioasă, dar - surprinzător - și un mut, aproape poruncitor strigăt de ajutor. Totul dură doar un moment, căci privirea aceea, disperată acum, se îndreptă în altă parte; însă acel moment fu de ajuns pentru ca în sufletul lui să se miște ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe amândoi cu o nerăbdare prost ascunsă. Regele făcu semn către cele două trupuri neînsuflețite. — îmi închipui că ai fost deja pus la curent cu ultimele evenimente. — Da. Și nu pot decât să-mi exprim cele mai profunde condoleanțe și indignarea unui roman pentru această crimă oribilă. Sunt sigur că acum, mai mult ca oricând, vorbesc în numele lui Magister militum și al lui Augustus însuși, care vor fi neîndoielnic îndurerați la aflarea acestei vești. Oricum - adăugă, coborând vocea - trebuie să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rândul său. A părăsit cetatea a doua zi după adunare. — Știi unde e valea aceea? Descoperirea interesului pe care teribilul Shudian-gun îl avea pentru fiica bărbatului căruia îi pusese la cale asasinarea stârnea în Sebastianus un sentiment ce oscila între indignare și amuzament. în orice caz, știind că, foarte probabil, Frediana se afla în siguranță, se simțea liniștit. — Știu doar că, spre norocul ei, e departe de aici! răspunse pe un ton ostil. Fără a înceta să-l fixeze, Balamber scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altul, făceau în continuare parte din viața ei, insistând, deci, ca prizonierul să fie supus la un supliciu mai rapid, cu mai puțină cruzime, dar vehemența ei îi arăta că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte și tăcu. Prizonierul, acum cu cea mai mare parte a corpului jupuită de piele, fu iute castrat și apoi ridicat cu capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după toate ororile la care asistase în acea zi, se simțise îndemnat să caute în compania ei un moment de viață adevărat, un pic de căldură? O scurtă pauză, nimic mai mult. Era suficient de onest pentru a recunoaște că indignarea Lidaniei avea un fundament, însă în reacția ei simțise un accent polemic amar, care îl surprindea. La urma urmei, ce-i păsa ei de Frediana? Era posibil să fie geloasă? Ori era doar disprețul femeii fiindcă nu i se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și indignare, de parcă le-au fost furate cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de toate simțeau că li s-a luat dreptul la legendă. Casa Feliciei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu puțin, ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabil pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc "plăcerea" lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni "balneare" și "climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]