2,142 matches
-
și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau cea marxistă, care propunea o alternativă holistă ce valoriza totalitatea socială și urmărea să subordoneze individul uman corpului social. Pe de altă parte, este adevărat că individualismului, ca proiecție ideologică asupra spațiului social, i se pot aduce anumite reproșuri, dintre care cel mai important este acela că insistă în mod exagerat asupra ideii existenței individului complet "desprins" de legăturile sale sociale. Se subliniază, de aceea, că "acest
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologică asupra spațiului social, i se pot aduce anumite reproșuri, dintre care cel mai important este acela că insistă în mod exagerat asupra ideii existenței individului complet "desprins" de legăturile sale sociale. Se subliniază, de aceea, că "acest tip de individualism are un caracter destul de radical, și apare drept greu de conciliat cu experiența socială recunoscută, care indică faptul că însuși individul este un produs social [subl. m. D.Ș.]: nu numai caracteristicile indivizilor marchează societatea, ci și caracteristicile societății îi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de conciliat cu experiența socială recunoscută, care indică faptul că însuși individul este un produs social [subl. m. D.Ș.]: nu numai caracteristicile indivizilor marchează societatea, ci și caracteristicile societății îi marchează pe indivizi"309. Un alt reproș care vizează individualismul este permanenta sa trimitere spre drepturile individului, o trimitere care plasează în plan secundar sau chiar evită problema obligațiilor pe care acesta din urmă le are față de comunitate 310. Cu privire la această problemă, putem accepta că dezvoltarea individualității și respectarea drepturilor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atitudinile și îi influențează în mod decisiv identitatea. Dincolo de aceste puncte critice pe care le implică proiecția individualistă asupra socialului, o problemă majoră pare să se configureze din perspectiva originării acestui tipar cognitiv în zorii modernității. Mai exact, însăși înțelegerea individualismului ca formă de progres istoric în sfera socio-politică (dar și în alte zone ale umanului, precum cea religioasă ori aceea cognitivă) este supusă, din acest punct de vedere, chestionării. Odată cu aceasta, este pus sub semnul întrebării și "triumfalismul" implicat de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
formă de progres istoric în sfera socio-politică (dar și în alte zone ale umanului, precum cea religioasă ori aceea cognitivă) este supusă, din acest punct de vedere, chestionării. Odată cu aceasta, este pus sub semnul întrebării și "triumfalismul" implicat de un individualism care, insistând asupra autonomiei și libertății, părea să anunțe, prin reflecția sa în operele filosofilor moderni, victoria sferei de decizie individuală în fața subordonării sociale 313. Este devoalat astfel un discurs care, deși aparent se anunță ca unul emancipator, evidențiază conștientizarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
conștientizarea unei crize de către gândirea modernă, o criză cauzată de înlocuirea ordinii lumii medievale, fundamentată pe ierarhie colectivă și identitate publică, cu una în care predominante sunt diversitatea și incompatibilitățile dintre indivizi. Acest discurs reprezintă un indiciu pentru faptul că individualismul nu reprezintă decât un aspect al solitudinii pe care o caută omul modern, ca formă de adaptare la criza generată de dispariția vechii ordini a lumii: "(...) confruntați cu un nou tip de dezordine, după moartea "minunatei lumi", ei [oamenii moderni
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de dispariția vechii ordini a lumii: "(...) confruntați cu un nou tip de dezordine, după moartea "minunatei lumi", ei [oamenii moderni] au trebuit să facă față unei crize de adaptare și, consecvent, au căutat refugiu în existența solitară, autonomă, care includea individualismul ca pe elementul său de bază sau ca pe o consecință a sa"314. Modernitatea nu mai apare, din această perspectivă, așa cum era concepută în manieră convențională, ca "o poveste de succes a individualismului"315, ci, mai curând, ca un
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în existența solitară, autonomă, care includea individualismul ca pe elementul său de bază sau ca pe o consecință a sa"314. Modernitatea nu mai apare, din această perspectivă, așa cum era concepută în manieră convențională, ca "o poveste de succes a individualismului"315, ci, mai curând, ca un moment de criză căruia, în primă instanță, indivizii au căutat să-i răspundă prin disocierea de alteritatea implicată de comuniunea socială. În aceste condiții, solitudinea primează, iar individualismul urmează, fiind posibil ca solitudinea să
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca "o poveste de succes a individualismului"315, ci, mai curând, ca un moment de criză căruia, în primă instanță, indivizii au căutat să-i răspundă prin disocierea de alteritatea implicată de comuniunea socială. În aceste condiții, solitudinea primează, iar individualismul urmează, fiind posibil ca solitudinea să fi crescut gradul de autonomie individuală, iar izolarea să fi deschis calea individualismului emancipator. Fundamentală în această distincție este ideea că, în vreme ce tendința spre solitudine este "autoprotectoare", cea spre individualism este "auto-asertivă"316. Situația
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
instanță, indivizii au căutat să-i răspundă prin disocierea de alteritatea implicată de comuniunea socială. În aceste condiții, solitudinea primează, iar individualismul urmează, fiind posibil ca solitudinea să fi crescut gradul de autonomie individuală, iar izolarea să fi deschis calea individualismului emancipator. Fundamentală în această distincție este ideea că, în vreme ce tendința spre solitudine este "autoprotectoare", cea spre individualism este "auto-asertivă"316. Situația descrisă aici, a primatului solitudinii, este regăsită la nivelul mai multor tipuri de individualism: cel religios, cel existențial, cel
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
condiții, solitudinea primează, iar individualismul urmează, fiind posibil ca solitudinea să fi crescut gradul de autonomie individuală, iar izolarea să fi deschis calea individualismului emancipator. Fundamentală în această distincție este ideea că, în vreme ce tendința spre solitudine este "autoprotectoare", cea spre individualism este "auto-asertivă"316. Situația descrisă aici, a primatului solitudinii, este regăsită la nivelul mai multor tipuri de individualism: cel religios, cel existențial, cel cognitiv și cel politic. Ca formă primară de manifestare, individualismul religios apare ca solitudine în sensul izolării
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
izolarea să fi deschis calea individualismului emancipator. Fundamentală în această distincție este ideea că, în vreme ce tendința spre solitudine este "autoprotectoare", cea spre individualism este "auto-asertivă"316. Situația descrisă aici, a primatului solitudinii, este regăsită la nivelul mai multor tipuri de individualism: cel religios, cel existențial, cel cognitiv și cel politic. Ca formă primară de manifestare, individualismul religios apare ca solitudine în sensul izolării individului într-o relație personală cu Dumnezeu. Altfel spus, odată cu modernitatea, "religia, care fusese un "univers comunitarian", devine
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tendința spre solitudine este "autoprotectoare", cea spre individualism este "auto-asertivă"316. Situația descrisă aici, a primatului solitudinii, este regăsită la nivelul mai multor tipuri de individualism: cel religios, cel existențial, cel cognitiv și cel politic. Ca formă primară de manifestare, individualismul religios apare ca solitudine în sensul izolării individului într-o relație personală cu Dumnezeu. Altfel spus, odată cu modernitatea, "religia, care fusese un "univers comunitarian", devine un instrument personal de salvare, dar acest nou individualism religios nu este rezultatul unui succes
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
politic. Ca formă primară de manifestare, individualismul religios apare ca solitudine în sensul izolării individului într-o relație personală cu Dumnezeu. Altfel spus, odată cu modernitatea, "religia, care fusese un "univers comunitarian", devine un instrument personal de salvare, dar acest nou individualism religios nu este rezultatul unui succes în încercarea de "optimizare" a relației omului cu Dumnezeu; el este, mai curând, consecința eșecului individului de a se adapta recent emergentelor dezordini din lume. Omul modern caută refugiu în solitudinea spirituală, iar individualismul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
individualism religios nu este rezultatul unui succes în încercarea de "optimizare" a relației omului cu Dumnezeu; el este, mai curând, consecința eșecului individului de a se adapta recent emergentelor dezordini din lume. Omul modern caută refugiu în solitudinea spirituală, iar individualismul religios apare ca fiind nimic mai mult decât un instrument folosit în acest scop"317. Identificat în opera lui Montaigne, individualismul existențial este interpretat, în aceeași manieră, ca izolare de ceilalți, ideea de bază fiind aici aceea că "(...) nevoia unei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
eșecului individului de a se adapta recent emergentelor dezordini din lume. Omul modern caută refugiu în solitudinea spirituală, iar individualismul religios apare ca fiind nimic mai mult decât un instrument folosit în acest scop"317. Identificat în opera lui Montaigne, individualismul existențial este interpretat, în aceeași manieră, ca izolare de ceilalți, ideea de bază fiind aici aceea că "(...) nevoia unei schimbări emancipatoare reiese în mod evident dintr-un nou tip de solitudine experimentat de sufletul modern, o solitudine ce inspiră încercarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca pe un efort de adaptare. Ce pare a fi fundamental este noul sentiment de a nu fi capabil să suporți prezența celorlalți, presiunea preocupărilor lor, haosul și zgomotul vieții publice și incompatibilitățile dintre Sine și Celălalt"318. Cât privește individualismul cognitiv, așa cum apare în scrierile lui Descartes, acesta este interpretat ca o expresie a solitudinii intelectuale, din moment ce gânditorul își exprimă credința de a nu-și putea împărtăși convingerile cu ceilalți și refuză, ca atare, orice formă de cooperare 319. În
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apare în scrierile lui Descartes, acesta este interpretat ca o expresie a solitudinii intelectuale, din moment ce gânditorul își exprimă credința de a nu-și putea împărtăși convingerile cu ceilalți și refuză, ca atare, orice formă de cooperare 319. În fine, și individualismul politic, așa cum apare în gândirea contractualistă, și mai ales în gândirea lui Hobbes, nu este altceva decât o expresie a solitudinii naturale a omului, întrucât fiecare individ este, din natură, izolat 320. O asemenea imagine asupra individualismului ne arată că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
În fine, și individualismul politic, așa cum apare în gândirea contractualistă, și mai ales în gândirea lui Hobbes, nu este altceva decât o expresie a solitudinii naturale a omului, întrucât fiecare individ este, din natură, izolat 320. O asemenea imagine asupra individualismului ne arată că acesta este un produs secundar al gândirii moderne și nu, în mod necesar, așa cum promovează abordarea convențională, marca fundamentală a acesteia. Cu privire la subiectul pe care îl chestionez aici, interesează modul în care individualismul poate fi conceput drept
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
O asemenea imagine asupra individualismului ne arată că acesta este un produs secundar al gândirii moderne și nu, în mod necesar, așa cum promovează abordarea convențională, marca fundamentală a acesteia. Cu privire la subiectul pe care îl chestionez aici, interesează modul în care individualismul poate fi conceput drept o formă de legitimare ideologică a unui tip de societate ai cărei membri erau interesați să se adapteze schimbărilor prin izolarea de restul comunității. Proiectând o lume socială în care individul apare pe poziții solitare, gândirea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]