2,126 matches
-
și Triandis (1995) corelează dimensiunea colectivism/individualism cu dimensiunea distanța față de putere (vezi infra) și fac distincție între individualismul pe orizontală (bazat pe egalitate) și colectivismul pe verticală (bazat pe ierarhie), respectiv între individualismul pe orizontală (bazat pe egalitate) și individualismul pe verticală (bazat pe ierarhie). Astfel, Coreea și Filipine prezintă un colectivism pe orizontală, în timp ce națiunile din sudul Europei (vezi proverbul românesc „Capul plecat sabia nu-l taie”) și Japonia (vezi proverbul „Ciocanul bate cuiul care iese în afară”), un
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pe ierarhie). Astfel, Coreea și Filipine prezintă un colectivism pe orizontală, în timp ce națiunile din sudul Europei (vezi proverbul românesc „Capul plecat sabia nu-l taie”) și Japonia (vezi proverbul „Ciocanul bate cuiul care iese în afară”), un colectivism pe verticală. Individualismul din Statele Unite este structurat pe orizontală, valorizând creativitatea și ieșirea din șablon, în timp ce individualismul din Suedia și Norvegia e structurat pe verticală, valorizând egalitatea membrilor societății. O modalitate diferită de conceptualizare a acestei dimensiuni a fost propusă de Gudykunst și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sudul Europei (vezi proverbul românesc „Capul plecat sabia nu-l taie”) și Japonia (vezi proverbul „Ciocanul bate cuiul care iese în afară”), un colectivism pe verticală. Individualismul din Statele Unite este structurat pe orizontală, valorizând creativitatea și ieșirea din șablon, în timp ce individualismul din Suedia și Norvegia e structurat pe verticală, valorizând egalitatea membrilor societății. O modalitate diferită de conceptualizare a acestei dimensiuni a fost propusă de Gudykunst și Ting-Toomey (1988): universalism/particularism; membrii culturilor universaliste tind să aplice aceleași standarde de evaluare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
El crede că totul e posibil, e optimist în încrederea pe care o acordă forțelor sale, crede în libertate, mai mult, în liber-arbitru, pentru că rezistența determinismului orb o învinge cu puterea înțelepciunii sale; forțează evenimentele prin voința sa de triumf. Individualismul e, fără îndoială, idealul său ultim. Psihologia orientalului e exact contrară. Ea se reduce, de obicei, la o resemnare pasivă. Dacă occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Forța naturii îl zăpăcește, îl zdrobește, îl apasă. Recunoaște într-însa cine știe ce
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
moment dat exponentul unui anume stil de viață ce presupune implicit un anumit tip de consum (un anumit nivel și o anumita structurăă. Astfel de valori pot fi legate de realizare, succes, activitate, implicare, eficiența, spirit practic, progres, confort material, individualism, libertate, tinerețe, sănătate. Dincolo de acești factori, schimbările culturale intervin și în modelarea comportamentelor, cum ar fi, de exemplu, preocuparea tot mai mare pentru sănătate, orientarea spre informalitate, dorința de a avea mai mult timp liber. Cultură secundară - sau subcultura - face
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
vezi Beard și Gunn, 2002, pentru discutarea lui Virilio în aceste direcțiiă. Subliniind nu doar criza spațiului și a timpului, a realității fizice, filosoful ține să accentueze și criza individului, astfel că teoria sa este, în general, una marcată de individualismul liberal, focalizat pe problemele subiectului și ajungând la granița anarhismului liberal. Astfel, deplânge abolirea subiectivității active pe măsura dispariției realității, imobilizarea spectatorului uman în fața vitezei tehnologiilor și motorizarea inertă a trupului. Scrierile sale îl afișează drept un profet al rezistenței
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
două sau mai multe sisteme afectează toate subsistemele componente. În acest caz, stările conflictuale generate de comportamentul managerial dictatorial afectează atât sistemul de valori al birocrației (ierarhia, specializarea și impersonalitatea), cât și sistemul de valori al democrației (egalitatea, participarea și individualismul). Surse de creștere dimensională a birocrației Există o evidență clară referitoare la creșterea dimensiunilor birocrației ca efect al „voinței publicului”. Cu alte cuvinte, există o majoritate largă care susține extinderea implicării birocrației în diferite domenii. Chiar dacă susținerea pentru introducerea de
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
ne simțim bine, dar rezultatele ne aduc bani. Concentrați-vă asupra a ceea ce este important, și anume să aveți clienți care vor cumpăra mereu. +++ Ideea 144. Încă o dată: Eu versus Noi Compania dumneavoastră este afectată de un virus grav de individualism? Există o competiție internă pentru a vedea ce persoană poate face mai mult și cum poate fiecare să îl întreacă pe celălalt? Dacă da, acestea sunt caracteristici foarte distructive, deoarece știm că succesul este un sport de echipă. Armata Statelor Unite
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
măștilor pentru a-i provoca pe ceilalți. (Imbăruș Patricia) Nu trebuie să mergi la carnaval ca să porți mască. (Liliana Negrilă) Astăzi am aflat că o mască poate fi folosită pentru a influența alți oameni și că o mască poate sublinia individualismul. (Frenț Simon) De cele mai multe ori, masca este invizibilă. (Ciocan Andra) Că o avem toți, o folosim, ne ajută sau nu, dispunem de ea și o avem din naștere toată viața. (Andreea) Că doar ascunde ceva ce nu are așa de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
decât își puteau imagina cinicii clasici, sunt perfect acordate la un sens, mai degrabă psihologic, al indiferenței și detașării și nu la unul moral. Într-un fel, cauzele profunde ale cinismului actual nu sunt deloc străine nici de excesul de individualism promovat de ideologia obtuză "a pieței libere care reglează tot", în care singura responsabilitate, în afaceri și în viață, văzută tot ca o afacere, ar fi doar obținerea profitului; nici de lăcomia dezlănțuită după ieșirea din epoca penuriei; nici de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Edgar Morin și Henri Atlan. În cursul acelei seri însă și-a expus teoria catastrofelor, care a fost o relevație pentru noi. René Thom și-a manifestat interesul pentru grup, dar noi am simțit numaidecît nu principiul de individuație, ci individualismul: omul își avea propria traiectorie, propriile idei. Nu a fost niciodată membru al grupului. B.C. Începînd cu 1975, au loc întîlniri centrate mai mult pe critica manuscriselor: pe 2 decembrie 1975 au fost discutate cel al lui Attali, La parole
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
știință generală a omului sau antropologie, nu spun că s-ar putea deduce din ea o politică sau o morală [...], dar măcar alegerile și deciziile ar putea fi clarificate". Edgar Morin, pentru care "omul" înseamnă "individ, societate, specie", evocă deficiențele individualismului epocii. După el, evoluția civilizațiilor e martoră la promovarea individului, "slăbirea vechilor solidarități de grup care îl subordonau unei instanțe colective sau unei ierarhii...". El observă două tendințe contrare: tendința spre individualizare, care "nu ajunge la o înflorire fericită dezvoltîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
deviate spre "imaginar". Edgar Morin descrie o lume de obiecte, simboluri ale "puterilor rangului și prestigiului (...). Aceste obiecte devin ele însele baterii magice în care ne fixăm sentimentele, prestigiul în raport cu vecinii". Amprenta lui '68 marchează expresiile pe care le folosește. "Individualismul burghez devine astfel prizonierul obiectelor; în timp ce le folosește, le conferă o putere extraordinară". Morin evocă apoi neliniștea unei civilizații în care dezvoltarea tehnică și economică, departe de a determina dezvoltarea multilaterală a personalității umane, întreține și provoacă carențe și boli
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Ecou), o simulare pe calculator a proceselor evoluției. Procesele nu sînt "informații", iar lumea este un loc ostil în care domnește competiția. Aceste sisteme de simulare prezintă logicile culturale asociate lumii în care lucrează cercetătorii, o lume invadată de "un individualism posesiv, masculin și competitiv" și de "un capitalism de tipul pieței "libere""61. Cercetătorii utilizează termenii de "people" și "guys" pentru a desemna "agenții" din Echo, demonstrînd că metaforele dau sens simulării. Cînd un "agent" a adunat suficiente resurse, își
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în aceeași măsură în care stimulează. Există grupuri sterile în care individul e complet diminuat. În acest caz, totalul e mai mic decît suma părților. Grupul e un cuvînt, nu o realitate. Există doar indivizi. Din punctul de vedere al individualismului metodologic, care este totuși concepția sociologică cea mai avansată în momentul de față și care se află în strînsă legătură cu teoria sistemelor, nu există grup, ci doar indivizi aflați în interacțiune. Cum ar putea persoane care nu sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
teoria sistemelor, nu există grup, ci doar indivizi aflați în interacțiune. Cum ar putea persoane care nu sînt de acord să constituie un grup? De aceea am "divorțat" de Grupul celor Zece. Am publicat un "Que sais-je?" ("Ce știu?") despre individualismul metodologic, în care îl citez pe Jean-Pierre Dupuy, care era de acord cu concepția mea că ideea de grup e lipsită de fundament. Bertalanffy o spune de asemenea: grupul nu există. E doar o altă problemă de exprimare. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
structura formală a modelelor de "criză" (echilibre cu prețuri fixe, curentul anticipărilor raționale, relectura lui Keynes de către neoclasici); despre emergența categoriei de raritate; despre autonomia socialului. André Boyer coordo-na o reflecție despre supozițiile epistemologice, precum principiul de raționalitate și de individualism metodologic. Membrii CREA au înmulțit de asemenea numărul traducerilor din autorii americani: Pascal Engel i-a introdus și tradus în Franța pe Donald Davidson și pe Daniel Dennett (1983, 1993), doi reprezentanți ai filosofiei analitice, care își are sursele în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mai tîrziu, Julian Huxley imaginează o societate în care relațiile umane ar avea o importanța crescută și ar înlocui forțele impersonale și reci ale profitului și competiției economice. Pro-iectul de societate prezentat de Jacques Robin tin-de și el să înlocuiască individualismul prin spiritul comunitar, întrecerea prin cooperare, pentru a constitui o utopie fără clase, care să permită evoluția programată spre o umanitate în progres. Pro-iectul său face apel la o strategie la scara planetară: conceperea de raporturi sociale care respectă comportamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în contradicție cu orice percepție sănătoasă, cufundând toate valorile vieții într-o unitate metafizică care se desfășoară în istorie." Situația nu se schimbă nici "dacă acestei rațiuni universale i se substituie, ca unitate, societatea"115. Cea de-a doua este "individualismul", unde "metafizica luptă deja cu conștiința critică a limitelor cunoașterii istorice"116. În mod evident, Dilthey se consideră un continuator al celei de-a doua orientări (vezi în nota precedentă aprecierile lui la adresa reprezentanților acesteia). El este interesat cu precădere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
blocaj financiar generat de scăderea numărului contribuabililor și la creșterea numărului beneficiarilor. Individualizarea unor categorii de riscuri sociale a ridicat problema legitimității solidarității la nivelul întregii societăți. De asemenea, nu credem că ar trebui atît de ușor trecut peste aspectul individualismului 18, întrucît anii '80 au fost un exemplu elocvent al capacităților acestuia de a atrage și de a oferi o alternativă viabilă. Ultimii ani au adus o ascensiune a socialismului în forma sa democratică. Guvernele de dreapta care au patronat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu și-a epuizat resursele. Transformarea mișcării socialiste într-o mișcare cu valențe mondiale a avut un impact pozitiv asupra acesteia, mesajul oferit devenind tot mai atractiv. Regîndirea mesajului politic sub impulsul fenomenului globarizării și al corectării carențelor la capitolul individualism (fenomene care au putut fi sesizate în anii '80-'90) au contribuit la cristalizarea unui socialism pragmatic. Drumul parcurs pînă acum a oferit o lecție de care această mișcare a știut să profite într-un final, element care se află
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mult de un secol componentele gîndirii progresiste. Totuși, în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor sociale și umane are loc o reconsiderare a raționalismului, individualismului și liberalismului. Darwinismul, filosofia bergsoniană care privilegiază intuiția și evoluția în detrimentul rațiunii, și studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în îngemănarea caracterului latin cu creștinismul ortodox. Prin urmare, este o punte între luciditatea rațională a latinității personaliste cu sentimentul de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele noastre, culturii apusene, panteiste sau individualiste. Este judecata de valoare a unui lider al bisericii ortodoxe, părtinitoare, în ciuda faptului că își ia drept aliați
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a comuniunii finale între cei temporar despărțiți, inclusiv prin moarte. Dorul este pentru români un remediu al urâtului sau al singurătății, o putere de transfigurare reciprocă a persoanelor umane și de biruire a morții; la rândul ei, omenia este contrariul individualismului, este mândria românilor de a cunoaște și recunoaște valoarea celuilalt, și totodată angajamentul de a o respecta și promova. Sufletul românesc a îmbrățișat din cele mai vechi timpuri universalul, creațiile spiritului uman de pretutindeni, fie că a fost vorba de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
gândirii și sentimentelor" fiind atinsă de Nietzsche, precursorul decadentismului, sintetizatorul apollinicului cu dionisiacul, al cultului violenței (figura arhetipală a războinicului, heroic fantasy) cu raționalitatea frumuseții geometrice (conștiința propriei tragedii). Caius Dobrescu se desparte succesiv de spiritul fin de siécle, de individualismul inflamat estetic, de avangarda corporatistă legată de mișcările totalitare, de cultura politică a anilor '60 indusă de avangardă, pentru a chema la rampă opere și artiști care au creat sub auspiciile unui impact liberal-conservator, asistat eventual de un monarh luminat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]