3,556 matches
-
posthegelian." Acest fapt se explică în felul următor: o dată cu separarea produsă între filozofie și știință, aceasta din urmă, lipsită acum de "mijloacele conceptuale pentru o integrare obișnuită a faptelor istorice într-un întreg ideal", se vede nevoită să apeleze la inducție, și ca atare metodele istoricilor "nu mai pot admite decât ca acea totalitate să funcționeze ca ipoteză de lucru, ca idee regulativă, ca țel ideal al istoriografiei științifice"66. Că unitatea istoriei nu mai înseamnă "totalitate" în sens hegelian, "ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
177 (Mai jos vom explica pe larg în legătură cu ideea de "progres" sensul atribuit de către Dilthey termenului de fortgebildet.) g) Tipuri de viziuni despre lume Această continuitate este reflectată și de tipurile de Weltanschauung pe care delimitează Dilthey, apelând la "metoda inducției istorice (historische Induktion), care pleacă de la caracteristicile empirice" ale sistemelor metafizice. Printre "caracteristicile empirice", autorul enumeră: înrudirea strânsă a sistemelor, remodelarea unui sistem în funcție de altul, conștiința gânditorilor despre coapartenența lor la întregul filozofiei și despre contradicțiile dintre ei, "dar mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de valoare, reguli de conduită, desemnări de scopuri și bunuri". Ea oferă mai multe certitudini decât experiența personală de viață, întrucât la nivelul experienței colective "punctele de vedere individuale se compensează reciproc, iar numărul de cazuri care stau la baza inducțiilor crește"10. Trebuie să subliniem însă că din punctul de vedere al lui Dilthey experiența colectivă este mult mai "incontrolabilă" în raport cu cea individuală 11, de unde desprindem concluzia că, pe măsură ce încercăm să recompunem întregul, ne îndepărtăm de părți, în așa fel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al filozofiei, precum și despre precaritatea acesteia în raport cu idealul unei cunoașteri obiective atotcuprinzătoare. Propunând o Weltanschauungs-philosophie bazată pe modelul pluralității, Dilthey afirmă însă, deopotrivă, forța filozofiei de a regenera odată cu fiecare creator al unei autentice viziuni despre lume. 1. Presupoziție și inducție Am afirmat că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate pe calea inducției (vezi III, 5). Pentru înțelegerea categoriilor trebuie să ținem seama de "istoricitatea" lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria filozofiei și fundamentul cunoașterii în istoria cunoașterii, pentru că, potrivit opiniei sale, există configurații spirituale specifice fiecărei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
două abordări, putem anticipa discuția privitoare la dualismul funciar care caracterizează filozofia ca Weltanschauung. Totodată, prin aceasta evidențiem și natura filozofiei ca viziune despre lume în raport cu o cunoaștere obiectivă, de tip științific. O metafizică ce recurge deopotrivă la presupoziție și inducție își vădește o dublă aplecare metodologică: atât spre demersul speculativ, cât și spre cel științific. Căutând să satisfacă exigențele universaliste promovate de tradiția filozofică, pe care și le asumă de fiecare dată în aspirația spre o cunoaștere atotcuprinzătoare, ea se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
e lipsită de premise". Dar adaugă el "fiind știință, ea are un sens propriu și o sarcină proprie, ce pot acoperi ca o boltă diversitatea premiselor"12. 2. Filozofia și/sau știința Așa cum am arătat deja, considerațiile despre presupoziție și inducție au avut menirea de a sublinia o dată în plus deosebirile dintre o viziune transcendentală și una empiristă. Am recurs la această cale pentru că distincțiile menționate trădează, în fond, tensiunea dintre aspirațiile divergente ale filozofiei înțelese ca Weltanschauung. Lăsându-se în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un turn de fildeș. Această percepție colectivă este și un document al absurdului românesc. Toată această serie antinomică de concepte introdusă în plan teoretic nu există în viața reală. Falsul se interpune printre adevăruri; obiectul practic descrie un model teoretic; inducția ne-a condus (istoric vorbind) spre deducție; iar, la rândul ei, deducția se poate "descompune" într-o serie de inducții și de experiențe personale cu lucrurile, oamenii și cunoașterile existente; utilul se produce printr-o regândire a inutilului; abstractul se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
introdusă în plan teoretic nu există în viața reală. Falsul se interpune printre adevăruri; obiectul practic descrie un model teoretic; inducția ne-a condus (istoric vorbind) spre deducție; iar, la rândul ei, deducția se poate "descompune" într-o serie de inducții și de experiențe personale cu lucrurile, oamenii și cunoașterile existente; utilul se produce printr-o regândire a inutilului; abstractul se întemeiază pe condiții istorice concrete; negativul se fundamentează pe o contestare a pozitivului, iar acesta devine posibil printr-o depășire
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
inclasabilă; ea nu poate fi nici deductivă, nici inductivă, cum spunea, foarte pertinent I. Berlin 212, gânditor pentru care "textura generală a experienței constituie fundamentul cunoașterii"213, urmând linia empirismului britanic. De asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția și deducția. Istoria nu se situează nici aici, nici acolo, nici la stânga, nici la dreapta, nici aproape, nici departe de științele umane și de cele fizico-matematice. Din aceste considerente de ordin epistemic, fiecare secol și fiecare epocă se înscriu într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
presupun un comportament și un răspuns competitiv, creșterea motivației duce la ameliorarea performanțelor; 9 în sarcinile care solicită un răspuns competitiv și acesta este mai puternic decât cel așteptat, motivația indusă duce la o scădere a realizărilor datorită forței de inducție negativă a răspunsului competitiv; 82 9 climatul școlar scade sub raport tensional, iar calitatea și omogenitatea rezultatelor sunt superioare situațiilor contrare. Cele trei enunțuri se corelează pentru că elevul se poate afla concomitent într-o stare competitivă cât și într-una
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
artă a ordonării 14. Cea mai recenta și mai bine motivată diviziune a logicii pe firul operațiilor spiritului și al stilurilor culturii o realizează Constantin Noica în lucrarea "Scrisori despre logica lui Hermes". După gânditorul român, logica este artă a inducției, artă a deducției, artă a invenției, artă a integrării, artă a simbolizării sau formalizării și artă a aplicației sau sistematizării 15. Mai recent, avansul logicii spre nivelul structurilor corespunde unei aspirații a științelor în general. Pedagogii înșiși vorbesc despre „mișcarea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]