2,415 matches
-
al eficienței producției de ATP. În acest caz, în absența UCP2 în celulele β secreția de insulină va fi amplificată, fapt demonstrat la șoarecii knockout pentru UCP2 (-/-), care în plus prezintă și o producție crescută a radicalilor liberi (ROS). Dimpotrivă, inducerea expresiei UCP2 de către dietele bogate în lipide ori prin expunerea la AGL se asociază cu scăderea răspunsului insulinosecretor, fenomen de bază implicat în mecanismul „lipotoxicității”. S-a avansat și ipoteza că o creștere a expresiei UCP2 ca și a CPT1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
altă cale independentă de ele. Aceasta poate fi activată de creșterea AGL plasmatici și metabolizarea lor. Aceasta presupune concentrații crescute de Acetil-CoA, Malonil-CoA și, evident, a lanțurilor lungi de Acetil-CoA. Acestea din urmă vor produce acilarea unor proteine intracelulare și inducerea insulinosecreției pe o cale metabolică separată de cea a glucozei. 3.6.6. Depolarizarea membranei β-celulare În 1968, Dean și Matthews (45) au publicat primele date privind activitatea electrică în celulele β pancreatice, folosind tehnica de „patch-clamp” descrisă de Sakmann
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
jucat de proteinele motorii intracelulare. Principala funcție a acestor proteine citoskeletice este aceea a transportului și a poziționării în celulă a diferitelor organite stabile (mitocondrii, lizozomi etc.) sau tranzitorii (vezicule secretorii). Kinezina a fost prima proteină motorie celulară implicată în inducerea deplasărilor mitocondriale rapide sau a fluxului axonal rapid, a precursorilor diferitelor vezicule secretorii și a unor proteine sinaptice deplasate de-a lungul nervilor. Transportul de acest tip se face prin microtubuli dispuși radial în raport cu centromerul. Mișcările centripete (către centrul celulei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la pacienții obezi la care se înregistrează o producție crescută de amilină (ca și de insulină, de altfel), depozitele de amiloid nu sunt prezente. Prezența hiperglicemiei (alături de sinteza crescută de amilină și insulină) poate juca un rol aditiv important în inducerea amiloidului pancreatic (204). Deși imunoreactivitatea pentru amilină este prezentă în granulele secretorii, cea mai mare densitate a IAPP se înregistrează în lizozomii secundari (unde se acumulează prin procesul crinofagiei). Amilina plasmatică are un profil diurn asemănător celui al insulinei, secreția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
70). Figura 22. Căile apoptotice posibile operante în celula β pancreatică În fapt, ambele mecanisme de distrucție β-celulară (necroza și apoptoza) pot fi implicate în distrucția celulelor β caracteristică T1DM. Pornind de aici s-au imaginat diferite strategii terapeutice pentru inducerea toleranței față de antigenele β-celulare la persoanele aflate în stadiul de „prediabet”. Acestea includ rudele de gradul I, HLA identice, care au prezent în ser cel puțin două tipuri de anticorpi anti-insulari în titru semnificativ, precum și o disfuncție secretorie insulinică subclinică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
dispariția lui completă după câteva luni. Se poate considera că, în aceste cazuri, diabetul apare în perioada predominării apoptozei β-celulare față de neogeneză, în timp ce dispariția lui, în perioada predominării neogenezei asupra apoptozei. O mențiune în plus merită intervenția stresului oxidativ în inducerea sau întreținerea procesului autoimun anti-β-celular. Rolul speciilor reactive de oxigen (ROS) și a monoxidului de azot (NO●) contribuie la inducerea sau la accentuarea reacției inflamatorii insulare implicate în distrucția β pancreatică, cel puțin în unele modele animale. Speciile reactive de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
față de neogeneză, în timp ce dispariția lui, în perioada predominării neogenezei asupra apoptozei. O mențiune în plus merită intervenția stresului oxidativ în inducerea sau întreținerea procesului autoimun anti-β-celular. Rolul speciilor reactive de oxigen (ROS) și a monoxidului de azot (NO●) contribuie la inducerea sau la accentuarea reacției inflamatorii insulare implicate în distrucția β pancreatică, cel puțin în unele modele animale. Speciile reactive de oxigen sunt produse continuu în lanțul respirator mitocondrial. Unele mecanisme antioxidante au rol protector: SOD (Superoxid Dismutaza) împotriva radicalului superoxid
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de către stimulii neglucozici, reglarea sintezei de proinsulină și stimularea creșterii β-celulare. Teoria glucotoxicității a avut la bază constatarea că hiperglicemia cronică se asociază cu disfuncția β-celulară. Scăderea capacității insulinosecretorii este mult mai mare decât cea sugerată de scăderea masei β-celulare. Inducerea hiperglicemiei cronice prin perfuzie prelungită de glucoză la animal, trebuie să fie suficient de mare (efect de „prag” glicemic) pentru a induce disfuncția insulinosecretorie. Pancreatectomia subtotală (50-84%) la animal nu produce diabet decât după perfuzarea timp de două săptămâni cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în transcrierea unor gene implicate în metabolismul lipidic, în special în cel legat de β-oxidarea acizilor grași în peroxizomi și mitocondrii (104). S-a sugerat că o scădere a expresiei PPAR?, împreună cu o creștere inadecvată a malonil-CoA, pot participa în inducerea reacțiilor lipo/glucidice β-celulare mediate de hiperglicemie ca substrat al glucolipotoxicității (104, 174, 194). Recent, Winzell și col. (209) aduce argumente solide pentru implicarea în lipotoxicitatea β-celulară a lipazei hormonsensibile. Hiperexpresia acestei enzime la sușe speciale de șoareci transgenici conduce
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
inițială a apoptozei în ADPKD de către Woo (1995) a fost confirmată recent de alți autori (10), care au arătat că interesează nefronii chistici și nonchistici. Mai mult, se consideră că una din consecințele majore ale mutației genei PKD1 ar fi inducerea apoptozei. Procesul de apoptoză este controlat genetic, fiind stimulat sau inhibat prin acțiunea anumitor gene. Gena bcl-2 inhibă în mod normal apoptoza. Experimental, s-au realizat șoareci transgenici la care gena bcl-2 este deletată; aceste animale fac o boală polichistică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu ocazia ruperii altui anevrism în contextul unei HSA; această categorie de anevrisme va trebui să concentreze atenția studiilor viitoare. Tratamentul curativ al anevrismelor se realizează în echipe mixte, utilizând: tehnici endovasculare neuroradiologice; cliparea anevrismelor; tehnici de microchirurgie vasculară cu ajutorul inducerii hipotermiei și a protecției cerebrale cu barbiturice. 11.2 TERAPIA DE SUPLEERE îN IRC TERMINALĂ DETERMINATĂ DE ADPKD A) PONDEREA ADPKD îN PROGRAMELE DE SUPLEERE RENALĂ ADPKD constituie una dintre cele mai frecvente cauze de IRC, ocupând a treia poziție
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
i de a men ine somnul. Factorii favorizanți sunt:psihologici: stres postraumatic, izolare socială;medicali: afectare musculo-scheletală (de exemplu, durere în timpul nop ii), cardiovasculară- (dispnee cu ortopnee), pulmonară (tuse chinuitoare, dispnee), gastrointestinală (durere ulceroasă), renală (uremie, nicturie), metabolică (hipotiroidie cu inducerea somnului în timpul zilei), neurologică (boala Parkinson); psihiatrici: anxietate, demență, depresie; iatrogeni: antipsihotice, betablocante, diuretice, benzodiazepine, bronhodilatatoare sim- patomimetice. Insomnia este tulburarea de somn cel mai des întâlnită și se manifestă prin dificultăți în adormire, în menținerea somnului sau printr un
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
creșterea mortalității în Im severă (44,59). În evaluarea hemodinamică a Im organice, trebuie ținut cont și de faptul că un istoric de lungă durată al bolii determină creșterea cu 5-7 ml/an a VR. Mecanismul este creșterea AOR prin inducerea de noi leziuni sau a dilatării de inel, care întreține agravarea Im (14). Evaluarea funcției sistolice a VS trebuie interpretată cu atenție, deoarece disfuncția poate coexista cu fracție de ejecție normală sau crescută. De aceea, o fracție de ejecție de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
amplitudine crescută au fost observate experimental la nivelul venei pulmonare și AS în asociere cu creșterea expresiei unei proteine specifice NCX care facilitează activitatea trigger. Hiperfosforilarea altor molecule (protein-kinaza A, fosfolamban) afectează homeostazia ionului Ca2+ în atriu, mecanism potențial de inducere a FA. Remodelarea electrică atrială este dublată de disfuncție mitocondrială indusă de stresul oxidativ, urmată de remodelare structurală. Creșterea depozitelor de colagen, amiloid, atrofia și degenerarea miocitului, degenerescența fibro-adipoasă sunt modificări comune vârstnicului. Dilatarea atrială și a venelor pulmonare la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
a insulinei la nivelul celulelor stromale timice în cursul dezvoltării fetale. Concentrațiile crescute de proinsulină la nivel timic ar putea contribui la o selecție negativă eficientă a clonelor de limfocite T potențial autoreactive împotriva insulinei. Astfel s-ar putea explica inducerea toleranței imune pentru acest autoantigen cheie în patogenia diabetului și ar putea fi explicat efectul protector al alelelor de clasa a III-a. Dimpotrivă, la subiecții homozigoți pentru alelele de clasa I INS-VNTR, expresia scăzută a insulinei la nivelul celulelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
UW). Criteriul suprem pentru indicația chirurgicală îl constituie aspectul angiografic, identificând arterele lobare și segmentare cele mai afectate. Anestezia pentru embolectomia pulmonară va avea în vedere că poate exista preoperator o insuficiență ventriculară dreaptă, cu limitarea funcției hepatice și renale. Inducerea anesteziei, prin reducerea nivelului catecolaminelor, poate produce hipotensiune și fenomene de insuficiență ventriculară dreaptă. Rezistența vasculară pulmonară poate fi slab influențată prin substanțe vasdilatatoare (Prostanoide), mai importantă este stabilizarea circulatorie cu vasopresoare. INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ Intervenția chirurgicală (tromendarterectomia pulmonară) are loc
Tratat de chirurgie vol. VII by MIHAIL LIEBHART () [Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582]
-
UK (Parslow et al., 1997). Rolul zincului. Căutarea unei asociații între deficitul alimentar de zinc și apariția DZ tip 1 a pornit de la rolul cunoscut al zincului în toxicitatea β-celulară indusă de alloxan. Astfel, alloxanul, agent diabetogen folosit curent pentru inducerea diabetului experimental la animale, este un agent chelator care își exercită efectul toxic prin reducerea nivelului de zinc liber. Niveluri reduse de zinc au fost puse în evidență în serul copiilor cu DZ tip 1 nou descoperit, comparativ cu subiecții
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
om (Wicker et al., 1997). Printre epitopii GAD recunoscuți de limfocitele Ț CD4(+) la șoarecii NOD se numără secvențele de aminoacizi 509-528 și 524-543 (Kaufman et al., 1993), cea mai importantă fiind se pare secvență 206-220 (Zechel et al., 1998). Inducerea toleranței Ț celulare față de acești epitopi duce la blocarea apariției bolii la acest model animal de DZ tip 1 (Kaufman et al., 1993). Studii efectuate asupra limfocitelor Ț CD4(+) de la pacienții DZ tip 1 au arătat ca și acestea recunosc
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a fost crescută în vivo (animale transgenice) este faptul că în aceste modele citokinele prezintă o concentrație excesivă, nefiziologică, care nu se suprapune peste rolul lor real în patogeneza DZ tip 1. De aceea, unii cercetători s-au axat pe inducerea unei deficiențe a diferitelor citokine, fie prin deletarea genei respective și crearea unor modele animale knockout, fie prin administrarea unor anticorpi monoclonali specifici care să blocheze acțiunea diferitelor citokine. Aceste studii au arătat că deficitul de ÎL-1, ÎL-2, ÎL-6, ÎL-12
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
stabilirea unei strategii optime de protecție miocardică, este utilă cunoașterea evoluției acumulate până în prezent. Oprirea ischemică normotermică a pus bazele managementului miocardic înainte de acceptarea utilizării soluțiilor cardioplegice. Înainte de apariția oxigenatoarelor, câțiva cercetători au început să lucreze cu diverse mijloace de inducere a hipotermiei pentru protecția miocardică. Bigelow și colab. în Canada [1], Lewis și colab. în Chicago [2], Swan și colab. în Denver [3], precum și Brock și Ross la Londra [4], au câștigat o semnificativă experiență clinică începând din 1950 și
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
perfuzia locală cu soluție salină rece. Utilizarea agenților farmacologici ca mijloc de protecție miocardică a început în 1970. La sfârșitul anilor 1970, Clark și colab. au demonstrat efectele favorabile ale Nifedipinei și blocanților de calciu. Conceptul reducerii ischemiei miocardice prin inducerea opririi imediate a activității electromecanice, cardioplegice, a fost studiat la Clinica Mayo unde se punea la punct soluția rece Melrose. Lipsa unui avantaj evident a dus la abandonarea ei. Timp de mai mulți ani, în SUA, a rămas neutilizată dar
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
Kirsch [20] au continuat investigațiile asupra cardioplegiei induse. În 1967, Sondergaard a raportat utilizarea clinică a soluției Bretschneider, iar în 1972, Kirsch și Rodewald au raportat utilizarea clinică a soluției Kirsch. În acest timp, la Londra, Hearse și Braim-bridge explorau inducerea stopului cardiac reversibil, iar Gay și Ebert au studiat - în 1973 - cardioplegia indusă de potasiu, ca și Roe și colab., în 1977 [21]. Studii randomizate au demonstrat eficiența cardioplegiei, iar Buckberg a identificat sângele ca fiind un vehicul optim pentru
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
la disfuncție endotelială prin vasoconstricția prelungită determinată de producerea excesivă de endotelină 1, de creșterea expresiei genei enzimei de conversie a angiotensinogenului, de scăderea producției de NO, de alterarea sistemului intracelular de semnalizare dependent de AMPc și GMPc precum și de inducerea expresiei moleculelor de adeziune leucocitară (99). Reacția proinflamatorie este indusă de răspunsul citokinic (secretor) al celulelor endoteliale prin producerea de IL1, IL6, IL8 și TNF?. Producția acestora poate fi mediată de generarea excesivă a speciilor reactive de oxigen. Acestea pot
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
și/sau un dezechilibru între forțele vasoconstrictorii/vasodilatatorii. În diabetul zaharat, factori metabolici multipli (generatori de radicali liberi) și factori hemodinamici (HTA generalizată sau localizată în anumite sectoare vasculare strategice precum glomerulul renal sau retina), contribuie în mod constant la inducerea leziunilor macro și microvasculare, diseminate și precoce (21). Această asociere este regăsită aproape constant în nefropatia sau în retinopatia diabetică, caracterizând deopotrivă atât leziunile micro cât și macrovasculare din această boală. Disfuncția endotelială se întâlnește însă în numeroase alte situații
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
că un tratament antiinflamator, și mai ales imunosupresor dau rezultate bune în ceea ce privește remisia fenomenelor, pe o oarecare durată de timp. Problema de la care trebuie pornit însă, este cum se activează celulele imunocompetente, periferic sau local, care este antigenul ce determină inducerea activării lor și prin ce efectori se produce demielinizarea? Aflarea acestor probleme ar reprezenta cheia etiologică a SM. În acest sens o serie de cercetări au efectuat diferite experimente. Lucrarea de față prezintă datele de laborator și rezultatele obținute de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]