1,161 matches
-
Jacques Menachem Elias (n. 1844, București - d. 14 mai 1923, București) a fost un industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român, ales post-mortem (1993) membru al Academiei Române. Jacques Menachem Elias s-a născut în anul 1844, în București, într-o familie evreiască de rit spaniol (sefard), tatăl său numindu-se Menachem H. Elias. Nu
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
fost niciodată căsătorit și că nu a avut copii. A fost un important om de afaceri, a fost proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău), bancher (fiind președintele și acționarul Băncii Generale Române) și industriaș. În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o mare avere, deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și în străinătate (9 imobile la Viena spre exemplu, precum și la Berlin, Roma și
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
a născut la data de 25 octombrie 1925 în orașul Ismail din sudul Basarabiei - o localitate care aparține în prezent Ucrainei. Tatăl său, Ștefan G. Chirilov, care se născuse în anul 1890 în comuna Cairaclia (județul Ismail), era agricultor și industriaș de etnie lipoveană, primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler. Mama sa, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei
Ioan Chirilă () [Corola-website/Science/308068_a_309397]
-
un inginer francez, promotor al aplicățiilor industriale ale prospecțiunii electrice; a fondat, împreună cu fratele său, "Société de Prospection Électrique", din care s-a dezvoltat "Schlumberger Limited", cea mai mare companie de prospecțiune petrolieră de pe glob. Născuți într-o familie de industriași alsacieni, studiază amândoi la școlile superioare de elită "(grandes écoles)" din Paris și devin ingineri. Conrad Schlumberger este numit la 29 de ani profesor de fizica la Scoala Superioară de Mine "(École des Mines)" din Paris. Aici dezvolta primele metode
Conrad și Marcel Schlumberger () [Corola-website/Science/307691_a_309020]
-
parlamentar delegat la Adunarea Parlamentară NATO (membră a Comisiei economice și Comisiei pentru securitate), membră a grupului moldo-spaniol de cooperare interparlamentară. Devine, apoi, prin rotație (2001-2002), președinte al din Chișinău. Deține ulterior funcția de adjunct al directorului general al Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Republica Moldova (2001-2003) și coordonator de proiecte la Grupul editorial “Litera” (2003-2005). În 2004 Vitalia Pavlicenco a fost decorată cu Ordinul național „Pentru Merit” (România). Din 2005 până în 2009 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova (din partea Alianței „Moldova
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
Renoir, Paul Signac, Alfred Sisley, Henri de Toulouse-Lautrec, Maurice Utrillo, Vincent Van Gogh și alții. Colecția este găzduită într-o vilă din 1800 cu arhitectură în stil englezesc, situată în partea de sud a cartierului Seefeld. Această colecție este opera industriașului Emil Georg Bührle (1890-1956). E.G. Bührle s-a născut la Pforzheim în Germania; a început cu studiul disciplinelor științifice ca mai apoi să se dedice complet artelor. În 1924 s-a transferat la Zürich unde și-a asumat direcțiunea Oerlikon
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
lui Bührle era aceea ca după moartea sa colecția să nu fie împărțită, pentru aceasta în 1960, la numai 4 ani după dispariția sa, a fost creată o fundație care a transformat în muzeu casa din Zollikerstrasse, casă în care industriașul adunase colecția sa care consta în 168 de tablouri și 30 sculpturi. În 1960 muzeul a fost deschis publicului. Muzeul - de câtva timp - concesionează deseori opere cu împrumut pentru marele mostre în întreaga lume; din această cauză este posibil ca
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
deportarea acestuia în perioada celui de-al doilea război mondial. I-a urmat ca primar de Ițcani dr. Josef Goldstein care a construit un sediu al comunității și a contribuit mult la dezvoltarea comunității, viceprimar fiind pentru o scurtă perioadă industriașul evreu Jakob Roessler. În anul 1934 Adolf Kolber a devenit primar, fiind ultimul etnic evreu care a deținut funcția de primar în Bucovina până la începerea deportărilor. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592
Sinagoga din Ițcani () [Corola-website/Science/308363_a_309692]
-
luminei. În 1897, operele engleze depozitate la Malbourgh House au putut fi transferate la Național Gallery, întrucat fusese construit, între timp, un nou spațiu: secția dedicată exclusiv artei naționale care a fost botezata cu numele Țațe Gallery, în memoria generosului industriaș Henry Tatae, care a finanțat acest nou spațiu. Autonomia administrativă a celor două instituții (Național Gallery și Țațe Gallery) s-a putut realiza numai în 1954, cănd Țațe Gallery a putut să aibă un director și un Consiliu de administrație
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
și-a schimbat numele în "Bayerische Motoren Werke GmbH", devenind o societate cu răspundere limitată (SRL). Asocierea și creșterea prea rapidă a firmei a creat și victime, fondatorul "Karl Rapp", fiind nevoit să părăsească compania, care a fost preluată de industriașul austriac Franz Josef Popp în 1917 și apoi redenumită BMW AG în 1918, transformându-se într-o societate pe acțiuni (SA). După ce Tratatul de la Versailles a interzis producerea de avioane în Germania, "Gustav Otto" și-a închis fabrica de avioane
BMW () [Corola-website/Science/302986_a_304315]
-
V8". De asemenea, nici autouturismul "„Isetta”" produs din 1955 sub licența "companiei Italiene ISO", nu a putut reduce criza financiară. BMW rămâne independent, dar încă îi lipsește modelul mijlociu de autoturism și bani necesari pentru dezvoltarea unui astfel de proiect. Industriașul "Herbert Quandt" din Bad Homburg, s-a hotărât, ca după o discreditare financiară, urmată de o creștere a acesteia, să cumpere acțiunile nevândute ale firmei BMW. Prin urmare, partea financiară "Quant" a ajuns la 60% astfel valoarea influenței băncilori a
BMW () [Corola-website/Science/302986_a_304315]
-
alegeri în martie. A fost dată afară din locuință. Abia după o jumătate de an a primit vești despre soțul său: se afla la închisoarea din Aiud, alături de alți mari „dușmani ai poporului”, precum prințul Ghica, prințul Sturza sau marele industriaș Malaxa. Acolo, soțul său s-a îmbolnăvit de tuberculoză și, la scurt timp, a murit. Artista nu s-a mai recăsătorit. A fost binecuvântată în casa părintească de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. L-a cunoscut pe regele Mihai I, când
Maria Peter () [Corola-website/Science/303070_a_304399]
-
ca un corolar, demonstrația unei noi filosofii morale: moralitatea auto-interesului rațional.” Ea susținea principii de bază ale filosofiei obiectivismului, creată de Rând, și exprima conceptul de realizare umană. Intrigă implică un mediu distopic al Statelor Unite ale Americii, în care cei mai creativi industriași, oameni de știință și artiști răspund unei guvernări pe principiul prin grevă și retragerea în munți unde construiesc o economie liberă independența. Eroul românului și liderul grevei, , descrie grevă ca fiind „oprirea motorului lumii” prin retragerea minților persoanelor celor mai
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
sediu administrativ important. Supranumit „Nisa nordului“, orașul a fost vizitat deseori, mai ales în timpul verii, de către împăratul Wilhelm al 2-lea, care i-a conferit prin aceasta rangul (inoficial) de oraș imperial. Curtea sa a atras mulți nobili, artiști și industriași bine-situați, dintre care mulți și-au stabilit reședința sau locuința lor permanentă la Wiesbaden. Drept consecință, în această perioadă au fost construite multe clădiri de reprezentație. Populația orașului a crescut repede, aproape înzecindu-se între anii 1840 - 1910, și anume
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările între reprezentanții populației needucate și cei ai fostelor stări, obișnuite cu atitudinile și cu dominația aristocrației. În același timp, a escaladat și conflictul între angajatorii industriali și muncitorii lor, industriașii refuzând negocierile colective și dreptul la sindicate care să reprezinte muncitorii; angajatorii dictau contractele care se semnau la nivel personal. Deși procesul parlamentar dezamăgise mișcarea muncitorească, majoritatea din Parlamentul finlandez părea a fi singura cale spre o societate mai echilibrată
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
în vidul de putere produs de dizolvarea Parlamentului, și în absența unui guvern stabil sau a unei armate finlandeze, asemenea forțe au început să-și asume un caracter paramilitar. Gărzile Albe/Civile au fost organizate de potentați locali, intelectuali conservatori, industriași, mari proprietari de pământ și activiști, și au fost înarmate de germani. Gărzile Roșii/de Securitate au fost recrutate prin organizațiile locale de partid și de sindicate, și au fost înarmate de către ruși. Revoluția bolșevică a lui Vladimir Lenin din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
1918, a crescut constant, a culminat la sfârșitul războiului și a încetat la scurt timp după ce inamicii au fost trimiși în lagăre. Gărzile Roșii au executat reprezentanții puterii economice și/sau sociale din Finlanda, inclusiv politicieni, mari proprietari de pământ, industriași, polițiști, funcționari, profesori și lideri și membri ai Gărzilor Albe. Au fost executați și zece preoți ai Bisericii Evanghelice Lutherane a Finlandei și 90 de socialiști moderați. Cele două mari centre ale terorii Roșii au fost Toijala și Kouvola. Acolo
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Malaxa a fost un autoturism românesc construit în 1945 la Reșița în fabricile industriașului român Nicolae Malaxa, al cărui nume îl poartă. Proiectul autoturismului aparține unu grup de ingineri și tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și IAR din Brașov, conduși de ing. Petre Carp. Mașina avea un motor cu trei cilindri
Malaxa (automobil) () [Corola-website/Science/302831_a_304160]
-
după relansarea economiei franceze și în urmă încetinirii negocierilor privind dezarmarea, în decembrie 1926, Briand îi declara lui Stresemann că trebuia să renunțe provizoriu la propunerile de la Thoiry. În perioada 1926-1929, Briand și Stresemann urmăreau detensionarea relațiilor franco-germane. Emil Mayrisch, industriaș luxemburghez, a inițiat materializarea tentativei de a clădi o nouă relație franco-germană, reprezentând cartelizarea industriei metalurgice din Franța, Germania, Belgia, Luxemburg și Saar. Antanta Internațională a Oțelului fixă cote de producție între țările furnizoare și introducea structura comună Comitetul franco-german
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cele mai afectate și atinse de criză monetară, chiriile fiind blocate și patrimoniul imobiliar fiind compromis, încetinind ritmul de construire de noi locuințe. Inflația, creșterea costului vieții, diminuarea salariilor reale au contribuit la degradarea condițiilor de viață. Speculanții, intermediarii și industriașii au avut de câștigat de pe urma războiului, devenind noii îmbogățiți. În decembrie 1918 Confederația Generală a Muncii a propus un proiect radical: ziua de 8 ore, egalitatea salariilor indiferent de sex, generalizarea convențiilor colective și naționalizarea unor sectoare economice, unele dintre
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se declarau franceze, patriotice, apolitice, antimarxiste, antiparlamentare și autoritare, că Crucea de Fox, Jeunesses Patriotes, Solidarite Francaise, fiind finanțate de mari industriași că Renault, Michelin și Mercier. Fascismul nu a pătruns decât în cercuri restrânse că mișcarea condusă de Georges Valois, în revistele politice și literare că cele ale lui Robert Brasillach și Driere LaRochelle, iar Marcel Deat va desprinde din SFIO
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Imperiul Britanic a pierdut primatul economic în urmă Germaniei și SUA. După război, vechii clienți ai Marii Britanii, Rusia și China, se aflau în dificultate sau falimentau, că Germania și Europa centrală. Exporturile au scăzut cu 15% în 1929 față de 1913. Industriașii englezi erau atașați produselor tradiționale și s-au adaptat târziu la fenomenul de transformare a cererii, concentrându-se pe bunuri de consum ca frigidere, gramofoane și aparate radio. Individualitatea patronatului britanic îi lipsea dinamismul economic. Costurile salariale erau rigide, depășindu
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
1956 la Timișoara, "igienizarea Banatului" urmărea, în primul rând, curățarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comuniști. Au fost vizați marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriași, hangii sau deținători de restaurante, refugiați basarabeni (2998 de familii, adică 8477 de persoane) sau macedoneni, foști membri în forțele armate germane, cetățeni străini, rude ale refugiaților, simpatizanți ai lui Tito, persoane care colaboraseră în război cu inamicul, cadre militare
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
puterea politică reală rămânea încă în mâinile aristocrației, guvernul a căutat să păstreze cât se poate mai mult posibil din cadrul social inițial, chiar în condițiile în care baza economică a proprietarilor de pământ s-a diminuat rapid în comparație cu cea a industriașilor. Unificarea a fost urmată de o perioadă lungă de conducere conservatoare până la autoritarism. Conducerea statului a trebuit să aibă controlul asupra unui aparat birocratic suficient de puternic, inclusiv agențiile de represiune, poliția și armata. Unul dintre produsele secundare ale modernizării
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
internațională. Imperialiștii germanii, de exemplu cei din Alldeutscher Verband, afirmau că poziția de supraputere a Marii Britanii ofereau acesteia avantaje nedrepte pe piețele mondiale, ceea ce ducea la limitarea creșterii economiei germane și la amenințări la adresa securității naționale. Numeroși conducători politici și industriași europeni doreau accelerarea împărțirii coloniale a Africii prin ocuparea unor colonii chiar mai înainte de a avea nevoie de ele. Argumentația lor era aceea că piețele puteau deveni în scurtă vreme suprasaturate, iar supraiețuirea economiilor naționale depindea de capacitatea lor de
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]