1,875 matches
-
Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”. Angela Nache scrie o poezie cursiva, în frazări voit prozaizate, urmărind să prindă într-o imagine sau un șir de notații, acel inefabil al vieții, exprimat cu autenticitate. Iată, spre exemplificare, un poem familial: „Mănâncă de pe masa cu pâine/ Bea lapte, fă-ți lecțiile, aspiră praful/Nu te hârjoni cu Cătălin, nu deschideți ușa/La nimeni, dormi, citește povești, te sun/Pe la cinci
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”.Angela Nache scrie o poezie cursiva, în frazări voit prozaizate, urmărind să prindă într-o imagine sau un șir de notații, acel inefabil al vieții, exprimat cu autenticitate. Iată, spre exemplificare, un poem familial: „Mănâncă de pe masa cu pâine/ Bea lapte, fă-ți lecțiile, aspiră praful/Nu te hârjoni cu Cătălin, nu deschideți ușa/La nimeni, dormi, citește povești, te sun/Pe la cinci
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cartea pierdută Un fir de grație este tors și țesat, Binecuvântat fie el, În lumina frumuseții strălucește, Acolo e secretul puterii lui, al gloriei și exaltării, Tandrețea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul, Mormăia serjantul în somn, DREPȚI, se auzi În liniștea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate, Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima, Încercă să-și îngroape fața în pernă, de rușine, În ochii lui se zărea o lumină
CARTEA PIERDUTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373031_a_374360]
-
ierarhie a lor, ordine subiectivă. Subiectiv nu înseamnă nici arbitrar, întrucât orice punct de vedere trebuie să se bazeze pe fapte autentice, pe documete.Însă G.Călinescu spune că ”pentru aceleași documente sunt posibile mai multe scenarii “.( Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică, 1947). Există și o parte obiectivă în studiul istoriei, constând în efortul preliminary de verificare a autenticității faptelor și documentelor, în expansiunea erudită, în latura bibliografică și cronologică etc. Așa că, istoria literară este o ramură a istoriei
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
strună. Mihaela Aionesei nu se dezminte, devenind ea însăși arcușul, în simfonia fantastică a primăverii: “cu mâini de liliac / și inima strânsă într-un nufăr / vin către tine / asmuțind primăveri / amintindu-mi cum e / să fii arcuș pe vioară. (armonie) Inefabilul își face mereu apariția și devine o stare de fond pe care poeta își desenează propriile aripi. Iubirea, această categorie universal valabilă - face salturi incredibile “peste goana atâtor vitregii” și învinge aproape întotdeauna, cu condiția să fie adevărată. Iubirea este
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
experimentată, cu un discurs liric bine articulat, cu o paletă imagistică debordantă. Poemele ei sunt ample revărsări de lirism, cu supraetajări de metafore de mare impact emoțional,degajând un mesaj bine ancorat în țesătura versului. Arborescentă și delicată, năvalnică și inefabilă precum șoapta unui izvor de munte, poezia Irinei Lucia Mihalca reprezintă cartea de vizită a unei autoare de certă valoare și originalitate. Poemele Irinei Lucia Mihalca conturează o mitologie erotică și existențială sui- generis. Fervoarea genuină a sentimentului de dragoste
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
noroiul mă afunda tot mai mult spre lăuntrul lui înghițindu-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită și, oprindu-se deodată, a lăsat locul unei silențiozități perfecte de puteai simți și sfinții revenind printre noi. Somnul nu mi-
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
făcut vorbire, nu despre un novice în ale literaturii ci despre un consacrat: prin stil, prin abilitatea specială de modelare a cuvântului, prin ideatică și, miraculos (încă), prin puritatea simțirii. Dacă, prin poezie, un întreg univers se poate transforma în inefabilă rugăciune prin puterea vocației, atunci reiterăm adevărul din spusele lui Henry Ward Beecher: Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai. Gheorghe A. Stroia Adjud - 1 aprilie 2013
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
mai puțin de spectacolele în direct (pe bilet, căci mai sunt și cele din piețe, asortate cu grătare și tarabe cu acareturi, la zilele localităților). Și totuși, atât cât apare în spectacole, Silvia Dumitrescu e un ceva unic, un ceva inefabil, fermecător, ceva care domină toată fibra corpului și toate undele spiritului. E o degajare subtilă a corpului stăpân pe spirit și a spiritului stăpân pe corp. Spiritul răscolește compartimentele corpului, corpul scapără luminile spiritului. Un munte aspru de pe suflet devine
SILVIA DUMITRESCU. RITMURI CONECTATE LA REVERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347850_a_349179]
-
a evaporat Alcoolul...Doar dârele-ngroșateRămase înăuntruMai auCevaAromeDin răsuflarea ta...E tot ce pot ridicaAcumîn cinstea... XVII. PUNCTE ȘI CONTRAPUNCTE, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013. Aș rupe cu dinții Firul Invizibil, Și, mai ales, inefabil Ce mă leagă De tine. De nu te-aș iubi atât. De n-am fi unul și același. Un zid chinezesc Aș trage Între mine Și lumea-ntreagă Care se duce De râpă. De nu te-ai afla acolo Și
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Acasa > Orizont > Portret > MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAȚĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În momentele ei inefabile, generația de artiști a Margaretei Pâslaru a fost, este și va fi cărămidăria din care s-au ridicat din iarbă, la văzduh, terasele grădinii unde au crescut și rodit florile cântecului. Astăzi sosesc una după alta, în toată mass-media noastră
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
alții, în lumea de peste lume, stingându-se și lăsând rădăcinile muzicii și spiritul cântecelor lor. Margareta Pâslaru s-a întors, însă, este iarăși aici de unde a plecat cândva, lăsând singurătate și regret. În anii șaizeci, talentul ei s-a întrepătruns inefabil cu destinul muzicii, primordial și definitoriu pentru întreaga viață. De atunci, melodiile Margaretei Pâslaru sunt lumina, aerul, via spirituală a culturii românilor, a condiției visului, bucuriei, fericirii lor. Cum, într-o scoică răsună, parcă, muzica oceanului, muzica ușoară românească își
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
nu este ca un produs pe care îl duci la piață și de aceea nu poți vorbi despre proiecte. Poate că zile întregi un artist poate să pară că stă și se uită pe pereți fără să facă nimic, așteptând inefabilul, însă în realitate, el lucreaza, chiar dacă nu materializează. Sau poate, să spunem că aș dori să-mi luminez paleta sau să am o cotitură de concepție, însă în arta plastică, pașii se fac încet, într-o anume ordine. Pictura pare
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
mângâietor, lemnele, cununa de flori dintre care una sclipea de câte ori o priveam, parcă stabilind o legătură tainică, de dincolo de fire, așezată pe cap la întoarcere de magul care mă privea din când în când cu acel surâs de o bunătate inefabilă, atotcuprinzătoare, cu multe întrebări, dar și așteptări, în ochii lui ca noaptea. Pe rând, s-au ridicat și au început să danseze cel mai fascinant dans din viața mea. Siluete în noapte, luminate din când în când de focul care
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
frumusețea lumii în sine, după cum se exprimă un vestit teolog, este bucuria „existenței” Sfântului Duh în alcătuirea minunată a cosmosului, „izvorul și apa vie” după cum i se zice în Apocalipsă (22, 1). Fiind prezent în mod activ într-un mod inefabil, în prezența lui harică își află fiecare făptură răsunetul și răsuflarea, împlinirea și viața. Prin Sfântul Duh, frumusețea ce împodobește lumea este, încă de la creație, un chip prealabil al Împărăției lui Dumnezeu. Ar urma ca în contextul acestor minunate idei
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
rămână. Textele impresionează atât din punct de vedere descriptiv, cât și ca temă propusă. Jocul cu note ascunde jocul lumii. Poeziile sunt polivalente, încărcate de simboluri foarte dense, ceea ce nu este un lucru rău. Vasile BURLUI a reușit să cuprindă inefabilul în sine, doar în câteva cuvinte. Atmosfera e bine realizată, se poate interpreta simbolic și pshianalitic, întrucât predispune la meditație. Sunt, de fapt, poezii de meditație asupra culturii eului și rostul în lume. Tema lor este îmbrăcată foarte bine în
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
nocturn, nu m-a lăsat indiferentă niciodată și îmi place și acum să am relații strânse cu natura, s-o simt, s-o respir, în toată splendoarea ei enigmatic de mistică, să-i cuprind paradisul și prospețimea într-un răsfăț inefabil. Mi-am permis luxul extatic de a cocheta cu spațiul acela al liniștii aducător de speranță, m-am supus deliberat suavei dimensiuni grație căreia înveșniceam momentul și m-am trezit purtând în mine ludicul arzător adolescentin cu care mă mândream
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
noi știe și simte că avem acolo, în tainița sufletului (vedeți? am scris tainiță, adică tot un fel de cămară ascunsă, secretă) neștiută de nimeni, uneori nici de persoana care o poartă prin lume, un CEVA care ne conduce spre inefabilul acela ca o binecuvântare ce ne apropie de indemnul antic „Cunoaște-te pe tine însuți” concept exprimat mai nou ca idee de cunoaștere a sinelui. Îmi place să cred că scrisul poate fi sau este un fel de căutare a
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
De aceea Mântuitorul a zis, atunci când cineva a încercat să-i îndepărteze pe copii de El: „Lăsați copiii să vină la mine, că a unora ca acestora este Împărăția Lui Dumnezeu!" Deci, copiii aceștia din biserică trăiesc o prezență dumnezeiască inefabilă. Noi nu putem simți așa cum simt ei în puritatea lor. "Oamenii de mici primesc acest har dumnezeiesc de a percepe fără să priceapă prezența divină." - Părinte Nicolae, care ar trebui să fie rolul Bisericii în societatea românească de astăzi? - Nu
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
frunză, în existența sa. Ea obișnuiește, după propria mărturisire, să coase tristețea în cuvinte, ca o Penelopă veritabilă, așteptându-l pe Ulise. Gingășia, delicatețea autoarei se manifestă în chemarea iubitului, atât de castă, și tot în ritmuri poetice, plină de inefabil, încât ai senzația că se poate sfărâma la cea mai mică adiere: „Încerc să prind în palme / Sărutul dimineții.../ Doresc să ți-l ofer, / Iar de la roua / Ce răsfață lin petala / În picuri dulci, / Sclipirea să îi cer. Să te
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
noi știe și simte că avem acolo, în tainița sufletului ( vedeți? am scris tainiță, adică tot un fel de cămară ascunsă, secretă) neștiută de nimeni, uneori nici de persoana care o poartă prin lume, un CEVA care ne conduce spre inefabilul acela ca o binecuvântare ce ne apropie de indemnul antic ”Cunoaste-te pe tine insuți” concept exprimat mai nou ca idee de cunoaștere a sinelui. Imi place să cred că scrisul poate fi sau este un fel de căutare a
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
Orizont > Ganduri > LUNA MĂRITĂ ȘI MAGIA EI Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 562 din 15 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Pe Faleza Inferioară lumea se plimba liniștită admirând ceea ce, din când în când, ni se pare un spectacol inefabil al naturii: Luna plină, cu mult mai apropiată de Pământ decât în mod normal, mărită parcă anume pentru retina noastră obișnuită, de altfel, cu firescul. M-am oprit în loc nu o dată, să-i admir chipul de copil jucăuș care, într-
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
permite să-i privim direct în “cavitatea umorală a sufletului” ca în fântâna din ogradă și să luăm aminte că ne-a considerat demni de această cinste, de a-i descifra fiecare freamăt și fiecare geamăt al acelei plămade de inefabil care nu poate fi atinsă decât cu razele altei inimi aidoma. Poeta își socotește destinul înscris “într-un templu sacru / Al viselor și-n al speranțelor altar” ( Trifoi cu patru foi), iar reprezentarea exterioară poate lua forma unei flori norocoase
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
versuri se întemeiază pe ritm, nu există și nu poate exista vers fără ritm. Vasile BURLUI este unul dintre ’’demodații’’ poeți care mai scriu astăzi în versuri. De la Baudelaire încoace poezia unversală și cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate angoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, spleenul etc. Poezia de astăzi este și eseu și
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
psihologia experimentală și nici de psihanaliza abisală sau a profunzimilor. Încercările de a raționaliza sau conceptualiza taina vieții omenești, pe care o exprimă existența umană spirituală, de a explica prin categoriile limitate și prin intermediul metodelor și demonstrațiilor științifice taina sa inefabilă eșuează. Ea nu poate fi epuizată prin metodele obișnuite ale științei experimentale și logice, nu poate fi circumscrisă în cadrul limitat al cunoașterii științifice. Orice astfel de abordare a tainei sufletului omenesc reperezintă o cunoaștere aparentă și cel mult parțială,, - afirmă
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]