2,210 matches
-
de viață, ci și noua intensitate a frustrărilor față de standardele de viață dominante, o mai mare pretenție la considerație și la respect tipică individualismului expresiv specific fazei III: pentru individ este din ce în ce mai important să nu fie pus în stare de inferioritate, să nu-i fie știrbită demnitatea. Astfel încât societatea de hiperconsum este marcată atât de amplificarea sentimentului de excludere socială, cât și de accentuarea dorințelor de identitate, de demnitate și de recunoaștere a valorii individuale. Pe de o parte, normele și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sunt doar o consecință mecanică a destructurărilor liberale, ele constituie, de asemenea, unul dintre mijloacele pe care tinerii din cartierele sărace le mobilizează pentru a se afirma, a se impune în fața celorlalți, a-și compensa eșecurile școlare, a-și gestiona inferioritatea socială. Pe măsură ce reglementările familiale și comunitare intră în disoluție, indivizii trebuie să se autodefinească, să-și construiască identitatea proprie alegându-și modelele de referință chiar în momentul în care ordinea economică le impune șomajul și o existență precară. La unii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-i dispus să-și mărturisească bucuria de a asista la ruinarea fericirii altcuiva? Cine recunoaște că are sufletul amar ca fierea? Cine acceptă să fie identificat drept o ființă plină de invidie față de altcineva? Plasându-ne într-o situație de inferioritate în raport cu ceilalți, recunoaștem că acest sentiment este de nemărturisit. El constituie una dintre piedicile de care se poticnește procesul de supraexpunere personală. Daniel Bell se mira că noțiunea de invidie a fost atât de puțin „exploatată” în literatura sociologică 2
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
făcând din fericire un ideal suprem, aceasta a devenit un fel de sistem de intimidare, o „somație terifiantă” căreia îi suntem cu toții victime. Astfel, dreptul la fericire s-a transformat într-un imperativ al euforiei, provocând rușinea sau complexele de inferioritate ale celor care se simt excluși. La ora domniei „despotismului fericirii”, oamenii nu-s doar nefericiți, ci resimt și culpabilitatea de a nu se simți bine8. Această analiză comportă, indiscutabil, și o parte de adevăr: ea subliniază tocmai presiunea nouă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și nu va mai tolera slăbiciunile unui trup făcut din carne, sânge și nervi, trupul actorului viu. Superioritatea inanimatului În 1915, într-un text intitulat „Repoziționări”1, Craig se include în mod explicit în filiația tuturor celor care au clamat inferioritatea teatrului - altfel spus, a tuturor adversarilor înverșunați ai acestuia, demni urmași ai Sfântului Augustin și ai lui Tertulian. Numai că, ne asigură el, după ce și-a luat răgazul să reflecteze mai profund, ba chiar a și părăsit teatrul tocmai pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
noastră, în prezent” este tărâmul de origine al tuturor personajelor kantoriene. În această perspectivă, actorul ar fi dublul viu al mortului întors printre oamenii vii, calitate de o valoare cu totul îndoielnică, însă, se grăbește să afirme Kantor, convins de inferioritatea imitației, a copiei în raport cu prototipul, cu personajul mort înnobilat de intrarea în „mausoleul eternității”. Realitatea vie, cotidiană înscrisă într-un loc real „de rang inferior”, cum spunea el adesea, rămâne totuși singurul nostru mijloc de a percepe măreția morții. Un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
relație intens exploatată în scopul realizării unui ideal urmărit, după cum s-a văzut încă din anii debutului: obținerea corpului-obiect. Preferința pentru sac - figurare a treptei „celei mai de jos” într-o ierarhie virtuală a obiectelor - se explică prin convingerea că inferioritatea obiectului este direct proporțională cu neutralitatea lui neschimbătoare, rezistentă, cu capacitatea lui de „obiectivare”. Kantor se arată fascinat de faptul că „numai obiectul, doar el este insesizabil și inaccesibil”. Iată de ce regizorul nu va înceta să plaseze în centrul căutărilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adesea caută să le nege sau să le ascundă. FORME SEMIOLOGICE PARTICULARE LA ADOLESCENT? Unii autori au descris tablouri semiologice care, deși se integrează în tablourile depresive majore sau în stările distimice, par mai specifice adolescenței. Este cazul „depresiei de inferioritate” și al „depresiei de abandon”. DEPRESIA DE INFERIORITATE Destul de caracteristică adolescenței, această formă de depresie se manifestă printr-o diminuare semnificativă a stimei de sine și prin sentimente de inferioritate. Bineînțeles, această diminuare a stimei de sine este obișnuită în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ascundă. FORME SEMIOLOGICE PARTICULARE LA ADOLESCENT? Unii autori au descris tablouri semiologice care, deși se integrează în tablourile depresive majore sau în stările distimice, par mai specifice adolescenței. Este cazul „depresiei de inferioritate” și al „depresiei de abandon”. DEPRESIA DE INFERIORITATE Destul de caracteristică adolescenței, această formă de depresie se manifestă printr-o diminuare semnificativă a stimei de sine și prin sentimente de inferioritate. Bineînțeles, această diminuare a stimei de sine este obișnuită în multe depresii, dar ea ocupă un loc privilegiat
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
stările distimice, par mai specifice adolescenței. Este cazul „depresiei de inferioritate” și al „depresiei de abandon”. DEPRESIA DE INFERIORITATE Destul de caracteristică adolescenței, această formă de depresie se manifestă printr-o diminuare semnificativă a stimei de sine și prin sentimente de inferioritate. Bineînțeles, această diminuare a stimei de sine este obișnuită în multe depresii, dar ea ocupă un loc privilegiat la această vârstă. Din punct de vedere clinic ea se manifestă la adolescent prin sentimentul că nu este iubit, apreciat, înțeles în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
riscă s-o antreneze spre depresie sau spre tratament: părinții au descris în mod accidental nevoia repetitivă a lui Clémentine de a alerga în ajutorul prietenelor sale „cu probleme”, punându-se astfel în multe situații dificile. În cazul depresiei de inferioritate, două serii de factori de origine familială pot antrena adolescentul în această dinamică depresivă. În primul rând, proiecția unei idealizări excesive a părinților asupra adolescentului, ceea ce depășește cu mult posibilitățile acestuia și de care nu se poate detașa pentru a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu va fi niciodată la înălțimea a ceea ce am pierdut sau risc să pierd”. Nu este ceva excepțional de altfel ca adolescentul să-și exprime în aceste cuvinte problema. În forma sa tipică, această depresie ia forma unei depresii de inferioritate (Braconnier și Ferrari, 1976). „Obiectul în surplus” este chiar obiectul infantil investit libidinal care satisface toate trebuințele și dorințele adolescentului, împiedicându-l sau interzicându-i să trăiască lipsa. Este exact ceea ce Laufer (1996) numește „depresie cu obiect interiorizat”, care are
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se închide în sine, pradă tensiunilor interne angoasante: ideea de a ieși din casă i se pare insuportabilă. Sentimentele de inferioritate, de incapacitate, de gol, lentoarea, cuprind toate activitățile sale, mai ales cele școlare, care se desfășuraseră în condiții bune până în acel moment. În același timp cu apariția acestor tulburări, Christine anunță apariția unei amenoree după o perioadă în care a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
din vina ei, ci din vina altora, o profundă dramă sub toate aspectele ei: existențială, umană, profesională. Drama psihologiei românești din anii ’70, ’80 ne-a marcat atât de mult încât, cu timpul, am devenit prizonierii unui adevărat complex de inferioritate. Nici acum nu știu dacă unii dintre noi au scăpat de sechelele acestui complex devastator. Părerea mea este însă că, dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă mai generală, și nu neapărat individuală, pe coordonate mai îndelungate de timp, și mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
același timp este că un număr semnificativ de subiecți (63%) au probleme în a-și accepta propria imagine. Reperele pe care le promovează societatea sunt foarte severe pentru majoritatea fetelor, iar raportarea la acestea le pune într-o poziție de inferioritate, cu repercursiuni asupra stimei și încrederii în propria persoană. Dorința fetelor de a-și îmbunătăți aspectul fizic este un punct în favoarea disciplinei noastre, care trebuie valorificat în direcția motivării pentru participarea ritmică și consecventă la orele de educație fizică, precum și
APLICAȚII ALE PRINCIPIULUI RESPECTĂRII PARTICULARITĂȚILOR INDIVIDIALE ŞI DE GRUP ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristiana Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_786]
-
întotdeauna frustrația apare în cadrul unui raport social direct; nu întotdeauna ea este rezultatul unui proces reflexiv de atribuire a unei intenții răuvoitoare agentului frustrant. din stările de frustrație își au originea în mediul intern al subiectului, fiind determinate de propriile inferiorități sau incompetențe. Persoana care nu a reușit, de exemplu, să „strălucească” deloc la serata dansantă la care a fost invitată, poate să se simtă, cu adevărat nefericită, dar să vadă cauza acestei nereușite nu în exterior, ci în propria, timiditate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sufletești, în generarea comportamentelor patologice și infracționale. Ciocnirea dintre tendințele refulate și normele social-morale duce adesea la conflict și, implicit, la frustrație, deoarece satisfacerea unora se face în detrimentul celorlalte. Tendințele refulate în „inconștient” (sub forma complexelor Oedip, Electra, Jehova, de „inferioritate”, de „castrație”, al „înțărcării” etc.), se manifestă într-un mod ascuns, pentru a scăpa de cenyura conștiinței. Scopul general al conduitei este - din punctul de vedere al doctrinei freudiste - reducerea tensiunilor și a disocierii psihice, adică „integrarea”; acest scop nu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe care o va numi „Individual psychologie” - A. Adler va căuta să dea noi sensuri și semnificații concepției freudiene și, implicit, termenului de „complex”. Pornind de la observația căun anumit organism poate prezenta, din cauze ereditare sau dobândite, unele defecte (insuficiențe, inferiorități), Adler dezvoltă conceptul de „compensație” care exprimă posibilitatea (manifestată în diferite forme și pe căi variate), învingerii/depășirii respectivei incapacități sau anomalii funcționale. Funcția deficitară a unui organ determină, în mod normal, - spune A. Adler - la ființa umană o „voință
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
funcționale. Funcția deficitară a unui organ determină, în mod normal, - spune A. Adler - la ființa umană o „voință compensatoare de putere” (funcția deficitară ar influența, deci, personalitatea). A. Adler s-a hotărât relativ târziu (1926) să folosească termenul „complex de inferioritate”: A trebuit să lupt mult înainte de a rezolva problema cea mai importantă, aceea de a ști cum se produce «complexul» de inferioritate, pornind de la un «sentiment» de inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deficitară ar influența, deci, personalitatea). A. Adler s-a hotărât relativ târziu (1926) să folosească termenul „complex de inferioritate”: A trebuit să lupt mult înainte de a rezolva problema cea mai importantă, aceea de a ști cum se produce «complexul» de inferioritate, pornind de la un «sentiment» de inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Adler s-a hotărât relativ târziu (1926) să folosească termenul „complex de inferioritate”: A trebuit să lupt mult înainte de a rezolva problema cea mai importantă, aceea de a ști cum se produce «complexul» de inferioritate, pornind de la un «sentiment» de inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
problema cea mai importantă, aceea de a ști cum se produce «complexul» de inferioritate, pornind de la un «sentiment» de inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență a sentimentului de comunitate”. (Cf. R. Mucchielli, op. cit., p. 13). „Complexul de inferioritate” n-ar fi, prin urmare, altceva decât o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cum se produce «complexul» de inferioritate, pornind de la un «sentiment» de inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență a sentimentului de comunitate”. (Cf. R. Mucchielli, op. cit., p. 13). „Complexul de inferioritate” n-ar fi, prin urmare, altceva decât o „consecință” a sentimentelor de inferioritate „normale”, care fie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență a sentimentului de comunitate”. (Cf. R. Mucchielli, op. cit., p. 13). „Complexul de inferioritate” n-ar fi, prin urmare, altceva decât o „consecință” a sentimentelor de inferioritate „normale”, care fie că n-au putut fi compensate, fie că au fost fixate, ca urmare a unor eșecuri repetate suferite într-un „context de solitudine socială
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență a sentimentului de comunitate”. (Cf. R. Mucchielli, op. cit., p. 13). „Complexul de inferioritate” n-ar fi, prin urmare, altceva decât o „consecință” a sentimentelor de inferioritate „normale”, care fie că n-au putut fi compensate, fie că au fost fixate, ca urmare a unor eșecuri repetate suferite într-un „context de solitudine socială sau de respingere socială”. Trebuie arătat că pentru A Adler, „sentimentul sociabilității” reprezintă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]