1,128 matches
-
parte. Ajungem la masa de sub vișini și în apropierea merilor ionatani care-și deschid florile roșietice și suntem ca într-o sală de concert, unde muzicanții sunt albinele, care zumzăie în timp ce zboară de pe o floare pe alta, culegând polenul, acel infim de aur microscopic. - Nepoate, vrei să știi multe despre mine. O parte le mai știi de la mămica ta sau de la draga, bunică-ta, din discuțiile pe care le-am mai avut, între noi, toți. Dar voi începe cu... începutul. Sunt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un detaliu infim din opera mea și apoi face din țânțar armăsar! se plânse Șam. Fiecare din scenele alea are o justificare în contextul operei. Adrian continuă să citească cu glas tare: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol. Prin însăși condiția noastră. Prin faptul că intrăm cu frică în viață și, odată intrați, ne e frică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin educație mai mult decât este un produs al instinctului de conservare. Savura, dimpotrivă, un sentiment de siguranță, știindu-se înconjurat și protejat din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dintre miliardele, miliardele, miliardele de stele, sori și galaxii din spațiu. Mai trebuie să știm că Pământul este singura planetă din Sistemul nostru Solar care are apă, atmosferă formată din azot 78%, oxigen 21% și alte elemente netoxice în cantități infime care împreună cu temperaturile care nu coboară în medie sub 15 grade Celsius nu îngheață, așa cum sunt calotele de gheață de la Poli. Adam: N-o să credeți dar Pământul este apărat de radiațiile solare de către un cîmp magnetic propriu care ajunge până la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mai vin pe aici să nu mai văd zare de din’ăștia care se retrag la marginea lumii, din fața progresului societății române! Și a plecat. Între timp, au sosit alți câțiva bătrâni pescari, cu lotcile lor, cu câte o cantitate infimă de pește, În ele, și, când au aflat ce se petrecuse aici, În lipsa lor, au căzut pe gânduri. Deci, a conchis, cel găsit de elicopterist, la fața locului, ne atacă. Nu ne lasă să ne ducem traiul, nici măcar pe unghiuța
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lume, neieșind la suprafața apei, ci, viețuind, ca niște mărunți șalăuași, puțin sub Învelișul valurilor, unde-și puteau asigura și hrana, dar, și protecția societății, În fața mărimilor trecătoare ale acesteia. Au dus-o, de azi pe mâine, ca niște autentici infimi mafioți. Trebuie să mai spun, că, pe atunci, mafia Încă nu cancerizase, până În faza de metastază, societatea, viața și sufletele oamenilor, pe la noi. Cu toate astea, În familia Trei Nasuri, ea se dezvolta ca viermele Într-un masiv cadavru. Ba
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că lumea celor morți se Învecinează cu lumea celor vii și că Între ele nu există decît o simplă peliculă, asemănătoare cu sticla micului ecran. Că imaginea a ceea ce a fost nu piere niciodată, ci se conservă În fiecare particulă infimă din universul mare și cel mic. Că iadul există În fiecare atom, În fiecare microparticulă, În fiecare undă. Că nu piere nimic din ceea ce ai trăit sau ai gîndit. Ci că totul se varsă În memoria primordială. Că timpul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a dispărut orice simțământ. Iar libertatea, libertatea nu există nici măcar ca noțiune În absolut. Libertatea e un nonsens, adăugă el. Cum poți fi liber dacă fiecare atom din care ești alcătuit e legat de un altul. Dă-i libertate unei infime părticele din materie și Îți va da tot universul peste cap. Ce știi tu, dragă Mașa, despre adevăr!? Dacă ai vedea cum arată adevărul, ți s-ar face părul măciucă... Eu am văzut și m-am făcut neom... Iar fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doctorul Mesmer, citat de Ștefan Zweig, 1995, (35)). Focul este lumina și energia solară, care activează ambele faze. „La baza circuitului uriaș al materiei și energiei din biosferă se găsește absorbția cuantelor de lumină roșie, „ intrarea” în sistem a unei infime părți din energia radiantă a soarelui”. (Victor Săhleanu, 1977, (30)). „Soarele este rezervorul Forței Vitale” (din „Doctrina Secretă” citată de Florin Gheorghiță,1997, (7)). „Din soare emană curenți vitali care vibrează prin spațiu și prin organismul oricărei viețuitoare de pe pământ
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cu mălai: Foaie verde de susai Antonescu și Mihai Ne dau pâine cu mălai. La Dalnic, în jurul Odesei, au pierit mulți, foarte mulți ostași români. Era o porțiune între două lacuri și ne curățau ca pe răzătoare. Nemții aveau pierderi infime fiindcă alegeau cele mai convenabile și mai puțin periculoase poziții. Și la Bujalic au fost lupte grele. Acolo a căzut sublocotenentul în rezervă Gheorghiu Alexandru, învățător la Țepu. La intrarea în Odesa, pe niste cisterne cu produse petrolifere scria: “Nu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a doua zi un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe care le scotea din gaura aflată În talpa sa bolnavă nu se mai terminau. Privind podeaua pe care se Înșira acum acest șarpe de tifon, Noimann exclamă: „Nici nu-ți Închipui cât material poate să Încapă Într-o gaură infimă...” „Observația dumneavoastră”, răspunse sosia lui Satanovski, „e În general corectă. Într-o gaură infimă Încape o cantitate imensă de materie... În ceea ce privește gaura din talpa dumneavoastră, aș putea spune că nu e chiar infimă... Iar fetusul ce s-a adăpostit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
terminau. Privind podeaua pe care se Înșira acum acest șarpe de tifon, Noimann exclamă: „Nici nu-ți Închipui cât material poate să Încapă Într-o gaură infimă...” „Observația dumneavoastră”, răspunse sosia lui Satanovski, „e În general corectă. Într-o gaură infimă Încape o cantitate imensă de materie... În ceea ce privește gaura din talpa dumneavoastră, aș putea spune că nu e chiar infimă... Iar fetusul ce s-a adăpostit În ea avea veleități de faraon...” Noimann râse. Ginecologului Însă nu-i ardea de glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
material poate să Încapă Într-o gaură infimă...” „Observația dumneavoastră”, răspunse sosia lui Satanovski, „e În general corectă. Într-o gaură infimă Încape o cantitate imensă de materie... În ceea ce privește gaura din talpa dumneavoastră, aș putea spune că nu e chiar infimă... Iar fetusul ce s-a adăpostit În ea avea veleități de faraon...” Noimann râse. Ginecologului Însă nu-i ardea de glumă. „Priviți aici”, Îi atrase el atenția lui Noimann, „vedeți pe feșe niște semne?! E vorba de hieroglife... Avem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann Își Îndreptă halatul. Pieptul său acoperit de o pilozitate abundentă nu trebuia expus oricărei priviri. Celălalt continuă: „Tot ne batem capul cu materia... Luând În ecuație spațiul, poate și timpul, am putea trage concluzia că substanța ocupă un loc infim În cosmos. Materia e-o stare. Un vis. O adiere. Golul e totul. Sunteți de-acord?” Într-o oarecare măsură, Întrebarea Îl interesa pe Noimann. Unoeri era pătruns de aceleași frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pământ, ca și cum ar fi fost cuprinși de o furtună. Hotărât lucru: starea de repaos absolut nu exista În univers. Însuși Creatorul, În momentul procreării, când intra În transă, nu reușea să oprească din mișcare, fie și doar pentru o clipă infimă, decât o mică parte din sentimentele și gândurile ce-I animau conștiința. Și această parte fu expulzată imediat afară, luând forma mai multor constelații. Dacă ar fi atins această stare, masterandul ar fi putut să se elibereze, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau murdare și pustii. La picioarele sale se așterne linoleumul de o culoare nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În piept și-l expulza În șuvițe subțiri pe cele două nări și printre buzele umede, Întredeschise. Oare o față sau o mână, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Maere, care a stat 105 zile într-un sicriu special amenajat, la o adâncime de 1,50 m, se pregătește să petreacă 206 zile în condiții similare. 9. În zilele acelea izbutisem să procur, în afară de mere, și o cantitate infimă de mălai ; acesta, fiert cu foarte multă apă, devenea terci; lăsat să se răcească, el constituia hrana noastră de bază, o hrană infamă, aș putea zice, care ne-ar fi dezgustat profund dacă i-am fi dat vreo atenție. Oricum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bun sau un coniac de soi. Vinul era un Chateau Latour din 1976, muzica era o piesă a lui Xavier Cugat, Miami Beach Rumba. Luaseră amândoi câte o jumătate dintr-o pastilă de ecstasy, apoi prizaseră cu grijă o cantitate infimă de cocaină, apoi au ars niște cristale de stupefiante procurate din Yokosuka. Vagabondul se excitase doar privind. Și-a dat repede seama că, decât să Încerce să o umilească pe fată depărtându-i cu forța picioarele, era mai excitant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când, mai Încercam să revin la mine Însumi, ca și cum m-aș fi zbătut dând din mâini și din picioare În piscină, Însă nu știam până când o să mă țină acea forță asemănătoare voinței mușchilor. Simțeam că Întreg corpul meu, cu excepția unei infime părți, Întreaga mea ființă era de acord cu dezmembrarea personalității mele. Tânăra fată naivă și inocentă, căzută pe mâinile unui bărbat și ale unei femei cu o oarecare influență, pentru a le satisface pornirile carnale. Este un scenariu clasic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se Întâmplă pe lumea asta nu depinde oare de cât de mare e această nechibzuință? Tocmai acesta era punctul pe care-l au bărbații În plus față de noi, femeile, și prin care unii dintre ei ne depășesc. Oare această diferență infimă nu Înseamnă totul? În timpul acesta, vagabondul Începuse să vorbească cu Noriko, să-i adreseze niște cuvinte care pentru mine ar fi fost de nesuportat. — Hei, Noriko, mă auzi? Noriko avea pupilele dilatate la maximum și amenințau să-i acopere Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a face un pas Înainte, și acest pas poate deveni un monument, de exemplu, o frescă uriașă sau o simfonie compusă de un muzician german, al cărui nume nu mi-l amintesc. Bărbatul acela reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cântec atunci când acul care se rotește pe disc nu mai înaintează... O puneți că un concert se poate relua de la capăt le câte ori vrei. Nu e adevărat. De fiecare dată nu e întocmai același concert. E ceva schimbat. Ceva, infim poate, schimbat în tine însuți. Discul e același, dar tu nu mai ești același dinainte. Ești altul, mereu altul. Și astfel, dacă asculți toată viața același concert, de fapt asculți mereu alte concerte. Așa cum nu putem citi aceeași carte oricât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se întâmple ceva rău. Probabil că i s-a întâmplat necunoscutului, nu a mai apărut în serile următoare. A luat o altă înfățișare sau, poate, nu a mai venit. Azi-noapte, lumina, în donjon, a fost aprinsă... Nu exclud totuși posibilitatea infimă a unei confuzii privind identitatea Măștii. M-am obișnuit să construiesc scenarii, e îndeletnicirea mea, de fapt. Cel mai bine ar fi să părăsesc Stațiunea, am intrat într-un joc periculos și stupid. Ce mă interesează pe mine afacerile Magistratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]