1,194 matches
-
chiar și o posibilă infinitate de memorii colective, căci fiecare este susceptibilă, pe linia lui Leibniz (pe care îl citează), să se divizeze în grupuri mai mici, la infinit. Trimiterea la Leibniz implică acceptarea, ca punct de plecare, a posibilei infinități a memoriilor colective: acceptînd acest dat ireversibil, Halbwachs trebuie să găsească un analog simetric al clar-obscurului individual în zona memoriilor colective, lucru pe care-l va reuși în ca-pitolul despre timp. Totuși, înainte de acest capitol, există o experiență descrisă de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
apare într-un anume loc din cartea sa constituie o ocurență. Dacă ne raportăm la exemplul citat din Rousseau, diferența dintre tip și ocurență pare a avea o utilitate scăzută. Ce mai contează dacă enunțul-tip poate face obiectul unei infinități de enunțări, de vreme ce semnificația lui rămâne stabilă, în ciuda varietății contextelor de enunțare? De fapt, această obiecție nu mai este valabilă în cazul unui enunț ca Statul sunt eu. Dacă în enunț există o unitate de tipul eu (sau variantele sale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Fido" (Jakobson, Eseuri de lingvistică generală); cu alte cuvinte, numele "Fido" nu este o proprietate generică. Acest tip de circularitate nu este identic cu cel care intervine în funcționarea deicticelor: individul desemnat printr-un nume propriu rămâne stabil într-o infinitate de enunțări, ceea ce nu se întâmplă și în cazul lui "eu" sau "tu". 1.6. Deicticele de persoană În gramatica tradițională, eu și tu sunt "pronume personale", asociate cu el. Această apropiere este facilitată de mecanismele de învățare a conjugărilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sa nu constă în durata obiectivă având în vedere faptul că ambele marchează intervalul de o zi înainte de punctul de reper -, ci în natura acestui reper. Deicticul ieri, în funcție de momentul în care va fi enunțat, va putea trimite la o infinitate de date diferite, în timp ce cu o zi înainte de plecarea sa nu va putea fi schimbat atunci când se fixează momentul corespunzător plecării sale. Nu putem totuși să limităm clasa deicticelor temporale la elemente a căror funcție este cea de "complement circumstanțial
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Arlequin (o consideră drept soția lui pe cea care nu-i este decât logodnică) o repetă pe cea a servitorului sau i se impută în totalitate? Suntem confruntați cu o dificultate ireductibilă: același referent poate fi descris printr-o infinitate de moduri diferite (socrul meu = Domnul Orgon = tatăl Silviei = prietenul tatălui meu etc.) și este exclusă trecerea de la discursul indirect la enunțul original. 5.2. Discursul direct Se spune adesea că discursul direct este reproducerea "fidelă" a discursului citat, raportorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el este asociat unui suport (cerul), nu ca să îi atribuie o proprietate (care ar fi la singular: cerul este alb ↔ albeața cerului), ci pentru a crea un efect estetic: se pare că cerul se oglindește în apa mării într-o infinitate de pete albe. Vom remarca și alte situații asemănătoare cu (6) în care accentul cade mai mult pe impresia spectatorului și mai puțin pe proprietățile obiectului. Dacă am fi avut paloarea mâinilor, a fețelor, a genunchilor, sensul ar fi fost
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Fiul nu era. Dacă am admite așa ceva atunci trebuie să considerăm că există un interval de timp între „începutul” Tatălui și „începutul” Fiului, luând în considerare faptul că în mod normal Tatăl trebuie să fie mai în vârstă decât Fiul1. Infinitatea lui Dumnezeu marchează diferența ontologica dintre Creator și creația Să care capătă ființă cu ajutorul darului liber al creației făcut de Dumnezeu. Împărțirea fundamentală a realității încetează de a fi cea platonica, între ideal și material, devenind cea dintre Dumnezeu și
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
fi măsurat. Acest aspect este adus în prim-plan în textele care discută eternitatea vieții lui Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de spațiu. Nu are întindere spațială; El este ἀδιεξίτητος. Sfanțul Grigorie gândește la fel cu Aristotel, care menționează că trăsătură a infinității că este imposibil să o traversezi dintr-o parte în alta (Physica 204a). Sfanțul Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin posesia de δiάστημα, adică întindere (atât temporală, cât și spațială), în timp ce Dumnezeu
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
are trecut sau viitor, pentru că „nu există nimic în afara să care, călătorind în trecut să poată genera trecut sau viitor”. Toate lucrurile trecute și viitoare „sunt în mod egal prezente” pentru ea21. Totuși, acest aspect nu răspunde la întrebarea dacă infinitatea lui Dumnezeu este propria Să extensiune sau numai o problemă legată de nevoia noastră de a proiecta extensiunea în realitatea Să „pur actuala”. Ce este infinit ar fi nemăsurat și „neextins”, ar putea însemna atât „extensiune infinită”, 18 Sf. Grigorie
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Sf. Grigorie de Nyssa, În Hexaemeron, P. G. XLIV, col. 72A. 19 Ibidem, col. 69A. 20 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
col. 72A. 19 Ibidem, col. 69A. 20 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o analizăm. În Contra Eunomium 2.210, Sfanțul Grigorie spune că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate, neextinsă. În mod natural, concepția noastră este în termeni de durată extinsă, iar ca si Creator, Dumnezeu trebuie
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate, neextinsă. În mod natural, concepția noastră este în termeni de durată extinsă, iar ca si Creator, Dumnezeu trebuie într-adevăr să
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
identică celei a progresului nesfârșit spre Dumnezeu, care va fi reluat fără o altă 22 Gersh, From Iamblichus to Eriugena, Leiden, 1978, supra, n. 1, p. 58ff utilizează termenul pentru (con)fuziunea categoriilor spațiale și temporale în metafizica neoplatoniană. Pentru infinitatea nestructurata a lui Dumnezeu, cf. E. Mühlenberg, Die Unendlichkeit Gottes bei Gregory von Nyssa, Göttingen, 1966, p. 136. Cf. C. Stead, Divine Substance, Oxford, 1977, p. 163. 23 Conform GB Ladner, „The Philosophical Anthropology of Saint Gregory of Nyssa”, Dumbarton
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
este posesiunea obiectivă a lui Dumnezeu. Astfel, doctrina platoniana conform căreia mai superiorul este prezent funcție de capacitatea mai inferiorului este aplicată în două moduri. Ajustarea de către Dumnezeu a realității Sale obiective la capacitatea noastră este (1) conceperea de către noi a infinității Sale că durata nesfârșita, (2) iubirea noastră viitoare, infinită, în care timpul va fi combinat cu atemporalitatea, inexhaustivul cu completitudinea. Dorința va rămâne atunci reală (noi vom rămâne creaturi „extinse”), în 28 Paul Plass, în „Transcendent time and eternity în
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
prelucrat și la Plotin. Unul este infinit nu prin cantitate, ci prin calitate, sau prin „putere”, si, prin urmare, stârnește dragostea infinită (6.7.32.15f; 6.9.6.8f.). În 6.9.3., Plotin vorbește despre teamă noastră de infinitate și nevoia de a ne baza pe obiecte finite în termeni care ne aduc aminte de Sfanțul Grigorie. Unul este de fapt dincolo de mișcare și repaus și este o cauză numai în raport cu noi, care putem doar să „o căutăm”. (Cf.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
o căutăm”. (Cf. Harder, Plotinus Schriften, Hamburg, 1964, vol. 3, la 6.7.32: „La Plotin strălucește o căutare a eternității de un tip antic mai tarziu, chiar agnostic”. În 6.6.17 și 18, Plotin reliefează o doctrină a infinității duble. Infinitatea aditiva a numerelor concrete, care poate întotdeauna fi sporită, este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că este lipsit de o limită a „puterii”, fiind în același timp pe deplin realizat (inteligibilul este
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Cf. Harder, Plotinus Schriften, Hamburg, 1964, vol. 3, la 6.7.32: „La Plotin strălucește o căutare a eternității de un tip antic mai tarziu, chiar agnostic”. În 6.6.17 și 18, Plotin reliefează o doctrină a infinității duble. Infinitatea aditiva a numerelor concrete, care poate întotdeauna fi sporită, este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că este lipsit de o limită a „puterii”, fiind în același timp pe deplin realizat (inteligibilul este întru totul
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
absența satisfacției provine de la absența unei sațietăți care ar putea fi nesatisfăcuta. Pentru că vederea vede întotdeauna mai mult; îi stă în natură să vadă că ea însăși și obiectele sale sunt infinite (5.8.4.26f.). Pentru principiul neoplatonian al infinității relative (infinitul este finit pentru el însuși, infinit doar pentru ordinele inferioare), cf. J. Whittaker, „Philological Comments on the Neo Platonic Notion of Infinity”, în The Significance of Neo Platonism, editor RB Harris, Albany, 1976, p. 162. același timp, fiind
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
al XX-lea. Mai mult decât atât, este o temă care, în cele din urmă, "este structurată... în imaginea îndepărtată și absolută" a trecutului divin sau critic, sau "într-o zonă care nu poate avea nici o legătură cu prezentul, în ciuda infinității sale", ca să îl cităm pe Bakhtin. În acest moment, începem să putem vedea o elasticitate filosofică a "literaturii", o literatură ale cărei "suburbii" și "extremități" trebuie totuși să aspire la "legea veșnică". Fiind o operă culturală, The American Scholar reprezintă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deșartă a naufragiatului, nădăjduind că va fi salvat de cineva: „Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea din mână În mână, toți or sa-ți dea dreptate, dar să intre În mare după tine - nici unul”. Finalul tabloului ilustrează o infinitate de ochi care Îl privesc, simbolizând nenăscuți asumați de chit și care1 Înspăimântă pe Iona: „Cei nenăscuți, pe care-i purta În pantece ... și acum cresc de spaimă... Vin spre mine cu gurile ...scoase din teacă. Mă mănâncă!”. În tabloul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aria cercului din figură, și Comisia va avea o mai mare marjă de manevră în momentul în care își alege propunerea. Dar, realitatea nu coincide cu supoziția de informație perfectă, de vreme ce atunci când Comisia face propunerea inițială, nu alege dintr-o infinitate de alternative. Comisia nu cunoaște nici pe departe toate politicile potențiale. Comisia dispune de o informație imperfectă și alege din numărul de alternative pe care le cunoaște, care poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de intensitatea activității grupurilor de
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]