972 matches
-
este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română, uneori putând fi exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
se plasează în general un adjectiv clasificator, precis, obiectiv, si nu unul vag sau subiectiv: "une maison blanche pittoresque" „o casă albă pitoreasca”, "un seul autre grand problème" „o singură altă problemă mare”. Atributele exprimate prin substantiv, pronume, verb la infinitiv sau adverb cu prepoziție stau totdeauna după substantivul determinat: Dacă un substantiv are un atribut cu prepoziție și un atribut adjectival de plasat după substantiv, atributul cu prepoziție este plasat înaintea adjectivului: "un manteau d’hiver neuf" „un palton de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Financiari, urbaniști, economiști, juriști și alți cercetători se ocupă de această problemă”. 8. În titluri, incripții, meniuri: Adjectivul poate avea complement care, în afară construcțiilor comparative, poate fi exprimat de un adverb, un substantiv, un pronume sau un verb la infinitiv cu prepoziție. Acestea se plasează în felul următor: Pronumele care exprimă complementul este cel mai adesea de forma accentuată, dar cu unele adjective poate fi și de forma neaccentuata, și atunci este fără prepoziție, locul său fiind înaintea predicatului: "Cette
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
contrairement à țoi" „spre deosebire de tine”. În câteva cazuri, complementul exprimat prin adverb urmează adverbul care îl subordonează: surtout aujourd’hui" „mai ales astăzi”, dar "aujourd’hui aussi „și aztăzi”. Spre deosebire de adjectiv, adverbul nu poate avea complement exprimat prin verb la infinitiv. Și construcțiile comparative referitoare la un adverb seamănă cu cele referitoare la un adjectiv: "Îl court vite comme un lièvre" „Fuge repede că un iepure”, "Elle est venue plus tôt que d’habitude" „A venit mai devreme decât de obicei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Să intre!” Specificitățile frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază cu propoziție subordonată și privesc următoarele aspecte: folosirea modului verbal în propoziția subordonată, folosirea unei propoziții subordonate vs. a unui grup verbal cu verbul la infinitiv, topica propozițiilor, construcțiile în vorbirea indirectă și concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Spune-mi ce te interesează”) și cea referitoare la complementul direct inanimat: "Je ne comprends pas ce que tu veux" „Nu înțeleg ce vrei”. Propoziția imperativa devine în vorbirea indirectă o așa-numita „propoziție infinitivala” (vezi mai jos Exprimarea cu infinitivul a procesului subordonat). Un același verb poate subordonă două sau mai multe subordonate de același tip. Acestea sunt coordonate între ele prin juxtapunere sau prin conjuncție: "et" „și”, "mais" „dar”, "ou" „sau”. În privința conjuncțiilor subordonatoare care introduc subordonatele respective există
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de mille étoiles, ..." „Îndată ce soarele apune și cerul este luminat de mii de stele, ...”. O diferență importantă între sintaxa limbii române și cea a limbii franceze este că în cea din urmă procesul subordonat se exprimă mult mai frecvent cu infinitivul decât în română, care preferă propoziția subordonată. Conform gramaticilor franceze tradiționale, verbul la infinitiv nu poate fi predicat, cu o excepție, când are subiect diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
O diferență importantă între sintaxa limbii române și cea a limbii franceze este că în cea din urmă procesul subordonat se exprimă mult mai frecvent cu infinitivul decât în română, care preferă propoziția subordonată. Conform gramaticilor franceze tradiționale, verbul la infinitiv nu poate fi predicat, cu o excepție, când are subiect diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are o frază cu subordonată având ca subiect pronumele "on" și predicatul la diateza activă, sau cu subordonată având predicatul la diateza pasivă: "Îl faut qu’on
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are o frază cu subordonată având ca subiect pronumele "on" și predicatul la diateza activă, sau cu subordonată având predicatul la diateza pasivă: "Îl faut qu’on fasse leș courses / Îl faut
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
leș courses / Îl faut que leș courses soient faites", "Îl serait bon qu’on pose cette question / Îl serait bon que cette question soit posée". "Ne" și "pas" (în locul acestuia din urmă "plus", "jamais" sau "pas encore") preceda verbul la infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv: "Îl aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube" „Ar fi trebuit nu să călătorim toată (cu mașina) noptea, ci să ne oprim puțin și să continuăm în zori” La
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Îl aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube" „Ar fi trebuit nu să călătorim toată (cu mașina) noptea, ci să ne oprim puțin și să continuăm în zori” La infinitiv trecut, "pas" poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
puțin și să continuăm în zori” La infinitiv trecut, "pas" poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea în aceeași propoziție cu un infinitiv negativ: "On ne peut pas ne pas aimer le sauna" „Nu se poate să nu-ți placă sauna”.
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea în aceeași propoziție cu un infinitiv negativ: "On ne peut pas ne pas aimer le sauna" „Nu se poate să nu-ți placă sauna”.
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
proiectul. Zamenhof a numit limba sa "Lingwe Uniwersala" („limba universală”). "W" este folosit pentru "v". Toate literele esperanto moderne sunt atestate, în afară de "ĉ, ĝ, ĥ, ĵ, ŝ, ŭ". Formele verbale cunoscute sunt "-á" la prezent, "-ó" la imperativ, "-se" la infinitiv. Substantivele erau terminate cu "-e" la singular și cu "-es" la plural; articolul era la singular "la" și la plural "las". Se pare că nu exista cazul acuzativ și că accentul era la fel ca în limba esperanto modernă, cu excepția
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]