1,132 matches
-
crucii. După ce ocupa scaunul, ar fi trebuit să se uite la noi. Nu se uita; însă ne observa. Gazda îi adresa o întrebare, el se grăbea să răspundă politicos, cu jumătate de glas. Da sau nu erau rostite cu o inflexiune în care amesteca o parte din respirație. După aceea, cu deosebită cuvioșie mânca bucăți de pâne, așteptând mâncarea. Îi era foame. Căci aici la Karlsbad vin oameni care, urmând prescripții medicale, sunt osândiți să rabde de foame. Poate s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lumînare votivă În față, bibelouri ieftine. Un tip zăcea Întins pe o canapea. CÎnd am intrat În cameră, s-a ridicat și-a zis salut și a zîmbit prietenos, dînd la iveală niște dinți maronii, pătați. Avea o voce cu inflexiuni din sud și un accent est-texan. Jack a spus: - Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prin aceasta la atingerea țelului de stat socialist științific perfect, corect din punct de vedere obiectiv. Tocmai această angrenare a corupției și politicii în China sub conducerea lui Mao este cea care a contribuit la a-i da corupției politice inflexiunea sa specială. Chinei îi lipseau nu doar o distincție culturală clară între public și privat, dar și distincțiile politice și organizaționale prezente în doctrina separării puterilor. Natura specială a corupției chineze este evidențiată de faptul că Mao subjugă atât considerentul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de rezistență, la care nimeni nu s-ar fi avântat, cadâneasca; și nu o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de fiecare dată în ambele mâini cu câte două pahare pe care le atingea ritmic în raport cu acordurile muzicii, iar inflexiunile îți mergeau la suflet pentru cel puțin o lună. Era atât de iubită, mama, tata era răsfățatul familiei - îi spuneau Tomiță, iar noi ce mici înfloream sub privirile atente și protectoare ale rubedeniilor noastre. Bunicul cred că-n acele momente
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și foșnetul vântului ori al ploii ce cade. Inflexiunile sale, gesticulația însoțindu-i discursurile erau tot atât de știute de toți ca și moțul din frunte, ca ochii, nasul ori gura dictatorului. Iar rumegarea a mereu acelorași rudimente de vorbire gata ștanțate, a acelorași prefabricate verbale era și ea la fel de cunoscută
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așez pe patul de alături, în fața lui, și să-l ascult, fiindcă vous êtes maintenant sur mon territoire, dans mon pays. Tonul era mai grav decât cel referitor la aristocrația rusă și francofonă, urmă o declarație de politică externă - cu inflexiuni de speaker la Radio Moscova în momente solemne, cu violența bine stăpânită a comentariilor din Pravda împotriva a tot ce se dovedea antisovietic - perfect structurată în trei capitole: de ce și cum și-a putut permite România, prin prim-ministrul ei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
întoarce, chiar și pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche și aștept. Aud o ușă trîntită, apoi un scaun mișcat, după care, o voce de femeie, fermă, dar subțire, cu inflexiuni calde, spune: Inginera Oprișan la telefon. Bună ziua! exclam eu, puțin derutat de vocea care mi se pare cunoscută. Azi se schimbă vremea: dacă e soare, se va înnora, iar dacă e nor, va fi soare. În sfîrșit, v-am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gînd. Știi, Mihai, se hotărăște ea să-mi spună, de cîte ori rostești tu cuvîntul "doamnă", mă cuprinde același fior pe care îl încerc atunci cînd mi se oferă o floare. Și dumneavoastră ați rostit, acum, numele meu cu o inflexiune a vocii cu totul deosebită... Zău?! se miră ea. Uite, vezi, nici nu mi-am dat seama... Crezi, schimbă ea tonul, crezi cu adevărat că noțiunea de om nu poate exista în afara celor două coordonate: dragoste și artă? Parcă așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîde ea, coborînd cele cîteva trepte care ne despart. Tocmai îmi propusesem, continuă cu obrazul iluminat, să-ți dau mîine dimineață un telefon la serviciu. Și eu ți-aș fi telefonat mîine, îi spun pe un ton sec, lipsit de inflexiuni, hotărîndu-mă să-i zic pe nume de vreme ce ea m-a întîmpinat cu "tu". Cristina rîde, scuturîndu-și părul scurt, buclat, făcîndu-mă să-mi spun din nou că eu am mai văzut-o undeva, unde nu știu, dar simt că surîsul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că Elinor va aprecia tot acest efort al meu. În clipa în care îmi răspunde la ușă e și mai palidă decât de obicei și privirea ei mă săgetează ca un pumnal. — Rebecca, spune pe un ton complet lipsit de inflexiuni. — Elinor, răspund, pe același ton. După care îmi aduc aminte că am venit în calitate de sol al păcii. Elinor, repet, străduindu-mă ca glasul să îmi sune un pic mai cald. Am venit să vorbim. — Să-ți ceri scuze, spune, dispărând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
numărat nu mai puțin de 148 de titluri, În mare majoritate având ca autori scriitori români „de tip nou” ca: Aurel Baranga, Ion Lucian, Sică Alexandrescu, Mihai Beniuc, ș.a. dar și de „tip vechi” (ex.: Vasile Alecsandri) Însă fără nicio inflexiune politică. Își mai găsiseră locul În acest bogat repertoriu din care se puteau Înfrupta toate teatrele din țară și autori străini precum Beaumarchais, Bertold Brecht, Jean Anouille, ș.a. d. „În loc de (...) se va Înlocui cu (...)” Pe 10 ianuarie 1950, Direcția trimitea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
neatractivă. Închid ochii și mă las într-o toropeală întreruptă doar de icaros urile care par să atingă direct fiecare celulă, făcând-o să vibreze. Vocea Elizei în special, pare să aibă capacitatea de a adânci starea de transă prin inflexiunile înalte alternând subit cu cele joase. Șamanii încep să se plimbe în jurul încăperii, trecând pe la fiecare și făcând o curățare cu fum de mapacho și cu chakapa Mă întind, obosită, simt o succesiune de mâini deasupra capului și mă simt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
forma lui joasă de vitalitate epică o răutate limbută, clevetitoare : personajele lui ba poartă tocuri ascunse, de două șchioape, pentru că altfel ar trebui să se ridice pe vîrfuri ca să dea mîna cu cineva fără să se umilească, ba vorbesc cu inflexiuni care trimit la o slăbiciune ascunsă și mai rușinoasă etc. Personajele din film nu au nici măcar genul ăsta de viață : Marinescu e realmente netalentat la personaje adică la oameni ; judecînd după cum îi pune în pagină ca scenarist și după cum îi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care a dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras ceva ce s-a dovedit a fi peren, un orizont de posibilitate. Scrii- torul a descoperit o fractură, un punct de inflexiune, o falie, un pliu în care și-a depozitat opera, un pliu care poate fi desfășurat la infinit așa cum magicienii scot din pălărie o eșarfă care nu se mai termină. În ce măsură am dreptul să utilizez opera lui Caragiale în afara contextului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
curs. Naratorul îi încredințează personajului anamneza psihozei sale, istoricul nevrozei fiind recuperabil până la evenimentul în care originează, și anume gesticulația amenințătoare a unui hamal. Gestul lovirii care nu se materializează și nu lovitura ca atare provoacă criza și punctul de inflexiune traumatic în existența băiatului de prăvălie. Nu violența concretă, ci violența latentă, emblematizată în gestul care activează coduri mitologice este ceea ce provoacă teroarea. Intrăm în economia clinică și deopotrivă simbolică a nevro- zei cu o frază precum următoarea : „Amenințarea este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asociativă „care constă în a o lua razna fie plecând de la o vagă asociere de idei, fie pur și simplu de la un cuvânt oarecare, putând funcționa ca declanșator al unei serii total distincte” . Ne vom întoarce la acest punct de inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau, mai precis, există vreun sens al enormităților pe care le debitează Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amortiza tema sexualității litigioase. Bășcă- lia apare însă ca un element nou, element care ține de o stilistică identitară în măsură să facă sesizabilă diferența chiar și în cazul imposibil al înlocuirii limbii române cu limba germană. Bășcălia devine acea inflexiune cu totul particulară care desconspiră și cel mai spectaculos travesti, cel lingvistic. Fac uz personajele lui Caragiale de bășcălie ? Este acesta un atribut al lor incorporabil ca marcă iden- titară și cum ? Pentru Constatin Noica, bășcălia constituie una dintre expresiile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ajung la prima repetiție, cântăreții cunosc partitura pe dinafară și sunt pregătiți să cânte. Ce diferență față de actori, Îmi spun, ce profesionalism au muzicienii! Dar apar alte curiozități: cum ei au cântat deja rolul În alte părți, știu exact fiecare inflexiune, iar eu mă simt intimidat și neputincios când aflu că tot ce vor de la mine e să le spun pe unde să intre și pe unde să iasă din scenă! Mi-a luat mult timp ca să-i Înțeleg pe cântăreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
astăzi, să ai „voce“ e ridicol. În special În teatrul modern nimeni nu mai vorbește „ca la teatru“. Actorii de film ieșiți din Actor’s Studio imită, cu mai mult sau mai puțin succes, stilul de a vorbi monoton, fără inflexiuni, naturalist și ca În viață, al unui Brando, De Niro sau Pacino. Dar mie Îmi pare rău că am pierdut În teatru senzația aceea a melodiei vocii, a unei emoții, cum ar fi cea a lui Lear În furtună, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine pe actorii japonezi, cu atât foloseam mai rar translatorul. Evident că nu am reușit să Învăț mai deloc japoneza, dar mă Înțelegeam cu mulți prin semne, gesturi și inflexiuni vocale. Antrenamentul cu Brook dădea roade. Într-o zi i-am atras atenția lui Akiko, interpreta Ninei, că nu spusese just o anumită frază. „Dar cum poți să știi, că doar n-ai Învățat peste noapte japoneza!“ Intuiam sensurile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi-au povestit despre casa lor, despre patiseria pe care o aveau. Mi-au arătat poze. Am vorbit, am cântat, am spus glume, am depănat amintiri. Uneori neamțul vorbea cu Sofia nemțește și din gesturile pe care le făcea, din inflexiunile vocii și din refuzurile ei repetate, am înțeles că o îndeamnă să-mi propună ceva. Într-un târziu, după miezul nopții, când bătrânii erau deja adormiți, m-am ridicat să plec spunându-le: Vă mulțumesc pentru ospitalitate, cred că e
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
l-am simțit atât de apropiat de noi încât nu ne-am mirat că tot repeta cât de bine se simte între-noi, câtă bucurie i-am făcut. Avea un ton cald și vorbea într-o atât de firească limbă, cu inflexiuni moldovenești, era atât de degajat și de familiar cu noi, încât ne-ar fi cucerit și de n-ar fi fost cel mai ilustru român, celebrul Enescu. * Nu mi-am notat și cred că nimeni din cei care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Fără a-i cere explicații, mi-a spus singur ce-i cu dânsul. Era același om pe care, în copilărie, îl urmam zilnic, ținându-i cartoanele pictate într-o cutie specială. Mirosea ca atunci, a ulei de pictură, și doar inflexiunea franceză a vorbelor îl diferenția de Sașa cel vechi. Ne-am așezat la o măsuță, în apropiere. Sigur că nu m-ai uitat...", mi-a răspuns. "Știu încă foarte multe despre voi. O să-ți arăt... Să vii la mine", mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]