3,341 matches
-
formalizate în asociații erau prohibite sau strict politizate și golite de sensul inițial (vezi M. Voicu și B. Voicu, 2003; B. Voicu și M. Voicu, 2003). Relațiile informale erau periculoase din cauza zvonului, în bună parte real, că oricine poate fi informator al poliției secrete, iar orice cuvânt poate fi interpretat astfel încât să ajungi repede la închisoare. Familia rămânea singurul refugiu, chiar dacă, adesea, chiar spațiul intim era controlat de aparatul de represiune (vezi Verdery, 2003). Rețelele sociale ce facilitau corupția erau fragile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Gilles Ferréol) 78 PRACTICI COTIDIENE Context social și practici cotidiene - o rememorare (Adrian Neculau) 87 Instituția colocatarilor (Tatiana Slama-Cazacu) 110 Oficializarea reprezentării private a propriei vieți. Studiu de caz: dosarul de cadre al unui profesor universitar, 1950-1965 (Septimiu Chelcea) 118 Informatorul de lângă noi (Germina Nagâț) 132 Cenzura noastră cea de toate zilele (Liviu Antonesei) 138 Indiferența nu este obligatorie ori Sluțirea măsurii (Laurențiu șoitu) 145 Cultura penuriei: bunuri, strategii și practici de consum în România anilor ’80 (Liviu Chelcea, Puiu Lățea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înnoite cu cadre recrutate pe criterii social-politice), alteori erau dictate prin simple decizii ale serviciului de cadre și ale rectoratului. Dar totdeauna hotărârea decisivă o luau comisiile regionale (apoi comitetele județene) de partid, sesizate de organele Securității sau direct de informatori. Dacă la început motivul principal l-a constituit legătura cu mișcările naționaliste și rasiste, treptat au intervenit și alte criterii. Astfel, procesul PNȚ (1947) a declanșat prigoana membrilor sau simpatizanților partidelor istorice (PNȚ, PNL și aripa lui Titel Petrescu din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu rămâi cumva acolo. La întoarcere, de obicei Securitatea te contacta, cerându-ți informații. Probabil că unii, pentru a putea pleca, se angajau în această privință. Era periculos să ai un contact cu românii fugiți în străinătate. Dacă era vreunul informator? În condițiile acestei strangulări a informației, munca de creație științifică se izbea de mari dificultăți. Mai favorizați erau profesorii de matematică, fizică și din unele discipline tehnice, întrucât în aceste domenii Uniunea Sovietică avea realizări importante, dar disciplinele umaniste erau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la Cluj, Timișoara și București au protestat împotriva cotropirii țării vecine. Atunci au fost multe arestări și exmatriculări. La Iași, unde nu avuseseră loc mișcări, s-au organizat ședințe apăsătoare, cu limbajul specific luptei de clasă. Desigur, au fost mulți informatori printre studenți. Impresia pe care o au foștii studenți din acele vremuri este că suspiciunile dintre ei nu erau așa de mari. Fiindcă între studenți, până în momentul repartiției, nu existau așa mari rivalități cum erau printre cadrele didactice. În această
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
răului”. Această expresie a fost creată de Hannah Arendt (1991) și este relativă la ceea ce se petrece în domeniul totalitar. Dar ea are în vedere capacitatea omului obișnuit de a comite fapte negative, la cererea puterii totalitare - de exemplu, devenind informator sau colaborator al poliției secrete. El face acest lucru având capacitatea de alegere. Fenomenul opus, de suportare a răului, ca în cazul lipsei de hrană și căldură, nu este negociabil - el exercită o mare presiune asupra echilibrului psihic individual și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rând, interlocutorii nu erau tot timpul același. Intensitatea interacțiunilor interpersonale între necunoscuți era importantă, dar ea ține în mare măsură de natura umană și, poate, și de specificul național. Limitele la crearea de raporturi de apropiere erau importante. Frica de informatori impunea evitarea anumitor discuții, elimina anumite subiecte. În plus, exista o concurență directă cu cei ce „apucau” să cumpere în defavoarea celor care își pierdeau timpul degeaba. Dar, ca în multe alte situații, regimul comunist părea să contribuie la ceea ce nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lucrează ca asistentă medicală, după o nouă calificare, „aceeași surpriză, pentru că aveau metoda asta, domnule, veneau, cum avansai un pic sau puneai mâna pe un post de conducere, imediat căutau să te racoleze, să te integreze în gașca lor de informatori”. Dorința subiectului este să-și recupereze „dosarul foarte voluminos”, pe care a aflat că-l are, ca să-l ardă și să uite. O istorie personală marcată are și învățătoarea, de 83 ani, plecată din Basarabia în 1940, cu „un copil
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la ore total diferite și des lumina se întrerupea”. La locul de muncă sau la bloc acționa încă un factor stresant care ridica și mai mult tensiunea existenței: teama de delațiune, suspiciunea că cel de lângă tine ar putea fi un informator al „organelor”. Aceștia puteau fi colegi, prieteni, vecini, membri de familie, cum s-a dovedit mai târziu. O profesoară își amintește: „școala în care am fost prima dată era într-un șantier, se construia o hidrocentrală. Cred că pe fiecare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sociologică, Editura Politică, București. Roller, M. (sub red.) (1956), Istoria R.P.R. Manual pentru învățămâtul mediu, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București. Vlăduțiu, I. (1957), „Probleme de cercetare în domeniul etnografiei”, Studii și referate, Editura Academiei R.P.R., București, pp. 229-284. Informatorul de lângă noitc "Informatorul de lângă noi" Germina Nagâțtc " Germina Nagâț" Ieșirea noastră intempestivă și năucitoare dintr-o dictatură de patru decenii ne-a adus ca popor unele virtuți noi, pe care, ce-i drept, istoria mai veche ni le inoculase deja
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
București. Roller, M. (sub red.) (1956), Istoria R.P.R. Manual pentru învățămâtul mediu, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București. Vlăduțiu, I. (1957), „Probleme de cercetare în domeniul etnografiei”, Studii și referate, Editura Academiei R.P.R., București, pp. 229-284. Informatorul de lângă noitc "Informatorul de lângă noi" Germina Nagâțtc " Germina Nagâț" Ieșirea noastră intempestivă și năucitoare dintr-o dictatură de patru decenii ne-a adus ca popor unele virtuți noi, pe care, ce-i drept, istoria mai veche ni le inoculase deja: am devenit radicali
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care preface brusc intransigența în toleranță, va putea fi studiat cu mijloacele unei științe exacte, nu avem la îndemână decât euristica primară pe marginea celor câteva mii de dosare 1 scoase la lumină din arhiva Securității. Ce știm, concret, despre informatori și în ce măsură locurile comune ale discursului public pe tema Securității au vreo legătură cu realitatea, așa cum rezultă ea din dosare? Cum ar trebui să judecăm Securitatea, în general, și pe colaboratorii săi reali, în particular? Mai întâi, câteva observații generale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ea din dosare? Cum ar trebui să judecăm Securitatea, în general, și pe colaboratorii săi reali, în particular? Mai întâi, câteva observații generale despre conținutul Legii Deconspirării și încărcătura sa etică. Subiectul deconspirării sunt ofițerii Securității ca poliție politică și informatorii sau colaboratorii. Ultimii doi termeni sunt folosiți alternativ, ca sinonimi, deși pedanții ar putea adăuga, pe bună dreptate, că într-o anumită perioadă Securitatea i-a folosit cu sensuri ușor diferite: informatorul este persoana care a dat informații în mod
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deconspirării sunt ofițerii Securității ca poliție politică și informatorii sau colaboratorii. Ultimii doi termeni sunt folosiți alternativ, ca sinonimi, deși pedanții ar putea adăuga, pe bună dreptate, că într-o anumită perioadă Securitatea i-a folosit cu sensuri ușor diferite: informatorul este persoana care a dat informații în mod organizat, preferabil în scris, și-a asumat un nume conspirativ și, de cele mai multe ori, e semnatara unui „contract” numit „Angajament”. Un simplu colaborator poate face același lucru, dar sporadic și cu rezultate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
face același lucru, dar sporadic și cu rezultate mai puțin valoroase din punct de vedere operativ. La începutul anilor ’60, când Securitatea făcea eforturi să se „profesionalizeze”, distincțiile între diversele categorii de furnizori de informații mergeau până la subtilități de genul informator calificat și informator necalificat, la care se adăugau persoanele de sprijin (nerecrutate oficial, dar în contact permanent cu un ofițer de legătură), gazdele caselor de întâlniri (posesorii unor locuințe puse la dispoziția Securității, pentru întâlniri conspirative cu informatorii din rețea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar sporadic și cu rezultate mai puțin valoroase din punct de vedere operativ. La începutul anilor ’60, când Securitatea făcea eforturi să se „profesionalizeze”, distincțiile între diversele categorii de furnizori de informații mergeau până la subtilități de genul informator calificat și informator necalificat, la care se adăugau persoanele de sprijin (nerecrutate oficial, dar în contact permanent cu un ofițer de legătură), gazdele caselor de întâlniri (posesorii unor locuințe puse la dispoziția Securității, pentru întâlniri conspirative cu informatorii din rețea) și, în sfârșit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de genul informator calificat și informator necalificat, la care se adăugau persoanele de sprijin (nerecrutate oficial, dar în contact permanent cu un ofițer de legătură), gazdele caselor de întâlniri (posesorii unor locuințe puse la dispoziția Securității, pentru întâlniri conspirative cu informatorii din rețea) și, în sfârșit, rezidenții, un fel de informatori premianți, „șefii clasei”, care puteau instrui și dirija rețeaua în locul ofițerului de legătură, atunci când era necesar. Deși enumeră toate categoriile de mai sus, Legea Deconspirării nu distinge și între eventualele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adăugau persoanele de sprijin (nerecrutate oficial, dar în contact permanent cu un ofițer de legătură), gazdele caselor de întâlniri (posesorii unor locuințe puse la dispoziția Securității, pentru întâlniri conspirative cu informatorii din rețea) și, în sfârșit, rezidenții, un fel de informatori premianți, „șefii clasei”, care puteau instrui și dirija rețeaua în locul ofițerului de legătură, atunci când era necesar. Deși enumeră toate categoriile de mai sus, Legea Deconspirării nu distinge și între eventualele grade de vinovăție care li s-ar putea asocia, ca și cum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-ar putea asocia, ca și cum miza sa etică ar putea fi atinsă printr-o tratare uniformă a tuturor situațiilor reale. Pentru legiuitorul postdecembrist, o persoană de sprijin nu e mai puțin colaborator al poliției politice decât un rezident, iar un informator necalificat nu-i deloc mai inocent decât unul calificat. Asta în virtutea faptului că toate ipostazele relației ofițer-informator au un numitor comun: se presupune că, indiferent de forma colaborării, toți civilii care în mod conștient au sprijinit ofițerii de Securitate ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a face cu un colaborator involuntar, creat de ofițer prin „exploatare în orb”, adică prin una dintre cele mai uzitate metode ale muncii operative. O altă situație foarte des întâlnită, în mod greșit restrânsă la „obsedantul deceniu”, este cea a informatorului recrutat prin șantaj. Diferența dintre șantajul practicat în anii de debut ai Securității și cel din epoca sa „profesionistă” este doar de natură scriptică: în primii ani, recrutarea „prin mijloace compromițătoare” era consemnată fără nici o reținere, ca mod de lucru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
patriotice”. Mulțimea angajamentelor de colaborare motivate prin această ultimă sintagmă crea iluzia vigilenței generalizate, a unui popor în permanentă stare de alertă, pândind neobosit dușmanul, imagine preferată de Ceaușescu și, evident, de capii Securității. Multe dosare de rețea, adică ale informatorilor, consemnează recrutarea prin șantaj pentru cele mai variate motive: politice, profesionale, personale sau toate la un loc. Membrii sau simpatizanții partidelor burgheze, descendenții familiilor de altă extracție socială decât cea proletară sau rural-pauperă, clerul recalcitrant, indiferent de confesiune, rudele emigranților
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a semnala orice pericol la adresa țării? Oricât de șubredă li s-ar părea maximaliștilor sau radicalilor, varianta colaboratorului naiv e bine susținută de dovezile arhivistice: doar ea poate explica mulțimea de dosare de rețea deschise după tot tipicul în care informatorul își încalcă „Angajamentul” cu bună știință, simțindu-se obligat să explice ulterior că a fost indus în eroare, că nu are calități pentru munca informativă, e prea ocupat cu serviciul, soția e geloasă și nu poate veni la întâlnirile conspirative
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care-și ține promisiunile cu sentimentul datoriei împlinite. Nu are scrupule când își toarnă rudele, prietenii sau colegii pentru că nu se îndoiește de „justețea” politicii oficiale și e mai degrabă flatat de atenția pe care i-o acordă „organele” statului. Informatorul tipic e receptiv, punctual la întâlniri, discret și conștiincios, un cetățean de nădejde cu care ofițerul ajunge să lege dacă nu o camaraderie discretă, măcar o complicitate plină de simpatie. Unii ofițeri își felicitau informatorii de ziua lor, le dăruiau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
i-o acordă „organele” statului. Informatorul tipic e receptiv, punctual la întâlniri, discret și conștiincios, un cetățean de nădejde cu care ofițerul ajunge să lege dacă nu o camaraderie discretă, măcar o complicitate plină de simpatie. Unii ofițeri își felicitau informatorii de ziua lor, le dăruiau mici atenții cumpărate din bugetul Securității, le cunoșteau problemele personale mai bine decât rudele și, în general, îi fereau de necazuri, îi ajutau să promoveze, să primească un transfer, un pașaport sau o casă din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bine decât rudele și, în general, îi fereau de necazuri, îi ajutau să promoveze, să primească un transfer, un pașaport sau o casă din fondul locativ de stat. Pe scurt, le arătau fața cea mai prietenoasă a sistemului pe care informatorii înșiși îl construiau, fără vreun interes ideologic, dar într-un mod nu mai puțin eficient. Prețul unei astfel de complicități e accesibil și, aparent, nevinovat. Nu trebuie decât să înșiri oral sau în scris câteva banalități despre colegi, rude sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]