4,420 matches
-
stângăciile unui debutant atribuie cartea unor autori deja consacrați în deceniul al patrulea al secolului XX. Între aceste presupuse paternități, numele lui Nabokov, care pe atunci semna cu mai multe pseudonime, printre care Sirin, este invocat cu cea mai mare insistență. Certe afinități stilistice și motivaționale între Romanul cocainei și scrieri nabokoviene, între care Invitație la eșafod, Glorie sau Mașenka, există, așadar; după cum observa D. Merejkovski, pot fi identificați la Agheev și indici stilistici caracteristici lui I. Bunin. Adăugând acestei liste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a o vedea din nou m-au inundat cu atâta proaspătă putere, încât mi-am dat seama că n-am să pot dormi. „Asta-i trădare“ îmi spuneam eu, amintindu-mi de noaptea care trecuse; dar, cu oricâtă sinceritate și insistență încercam să alătur acest cuvânt de sentimentele pe care le încercam, cu oricâtă căință mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l lămurește, face mai rău. Negând fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ne scape din ochi și, cum apare, îl iau la întrebări. Ne-am înțeles? Nu! spuse ea hotărâtă. Nu vreau să rămâi în urmă, nu te las singur aici. Iarăși Ileana o dădea înainte cu privirea zeilor. Agasat de insistența femeii, Toma dădu din mână și îi spuse: N-ai decât să mai faci câțiva pași și să te ascunzi și tu undeva. Găsești un copac mai gros, o stâncă, mă rog, te descurci tu. Nu-i bine. Rămâi undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umeri. Ileana zâmbi, auzind replica șmecheră a moșneagului, un răspuns care nu spunea nimic. Îl atinse ușor cu cotul pe inspector și îi făcu un semn discret cu mâna să renunțe. Știa că nu va scoate nimic de la Calistrat iar insistențele lui Toma nu făceau decât să-l enerveze pe acesta. Prezența bătrânului le stricase excursia, lui Cristian i-ar fi plăcut să fie singuri. Calistrat apăruse nepoftit și el se simțea stingherit. Ar fi vrut să o întrebe pe Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De ce nu se afla împreună cu ei? Bătrânul de lângă el nu-i inspira de loc încredere, mai ales că nu-și amintea de loc cum ajunsese singur numai cu el acolo. Apoi, dintr-o dată se făcu lumină în mintea lui. Cedase insistențelor Ilenei și plecase pe munte cu Moș Calistrat ca să-i arate unde se ascundea autorul omorurilor. Vâlva cum îi spuneau cei doi, bătrânul și cu Ileana. Nu mai avea rost să protesteze acum, hai să vedem ce vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca lui socru-său, deși știa că nu avea nici o șansă să scape de insistențele lui. Mai devreme ori mai târziu, tot urma să se afle față în față cu acesta în jurul mesei. Deocamdată însă voia să fie câteva clipe singur, numai cu gândurile sale. Deja știa ce are de făcut. Nu-i plăcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci pînă la Întîlnirea reală, față-n față cu marea, patruzeci de ani mai tîrziu. Asta s-a petrecut, Întîlnirea reală cu marea, În anul o mie nouă sute șaptezeci și cinci cînd, În sfîrșit, la insistențele noastre, va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S-a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cîte ceva din fiecare; În ea se vorbește și despre lume, și despre Dumnezeu, despre Îndoielile lui În existența lumii de dincolo, despre normele sale morale. Dar ceea ce te uimește cel mai mult este fuzionarea perfectă Între exteriorizare și interiorizare, insistența asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într-un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Fiindcă voiajul lui la Triest se Încheiase la fel de jalnic ca și vacanța de la Rovinj. În cei șaizeci și șase de ani ai săi Însemna prima lui trecere peste graniță. Numai că și la călătoria asta s-a ajuns după multe insistențe și chiar presiuni. Se apăra cu tot felul de argumente care nu erau ușor de Înlăturat: că un om cu cap nu se duce Într-o țară dacă nu-i știe limba, că n-are de gînd să se-apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
descoperirea făcută de Times, considerînd neîntemeiată orice polemică pe această temă. Într-o perfectă concordanță cu evaluarea psihologică a lui Racikovski și ca o consecință a acestor două atitudini contrarii, un oarecare pictor-amator, necunoscut (Încă) pe atunci, va declara că insistența asupra caracterului mistificator al cărții era „tocmai dovada autenticității sale“ (Mein Kampf). În anul semnificativ 1933, cînd acest pictor-amator va fi deja foarte cunoscut, Conspirația din Germania va avea peste treizeci de ediții, iar Editura Der Hammer va celebra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aniversare cu o carte despre acei oameni și urmașii lor, pe care cei de dinaintea mea n-au putut s-o facă când s-au împlinit 200 de ani, în 1984. Acum veți fi înțeles graba cu care am acționat și insistența de a culege datele atât de necesare pentru a scrie o lucrare de mari dimensiuni. în finalul acestor destăinuiri și mărturisiri, se cuvine să amintesc că fratele meu, generalul Gheorghe Cernat, mi-a pus la dispoziție, pe lângă „arhiva” Olimpiei Bădăluță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ardeal n-ar fi complet dacă nu adăugăm și cauzele de ordin religios-confesional care au determinat exodul peste Carpați a românilor ardeleni. Românii, ortodocși în marea majoritate, s-au văzut stăpâniți de nobilii și episcopii unguri care erau catolici. La insistențele și presiunile papilor de la Roma, regii maghiari, între care Ludovic cel Mare, dă la 1366 un edict prin care nu putea fi nobil decât nobilul de religie catolică. Atunci sa petrecut drama nobilimii române din Ardeal: o parte și-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar mai român decât mulți români cu averi și funcții, a căutat s deschidă ochii Părții Otomane, de marea nedreptate ce se făcea Moldovei (puterea suzerană, Poarta Otomană, potrivit vechilor acte, numite capitulații, trebuia s apere teritoriile Moldovei), dar, pentru insistența lui, turcii l-au asasinat în anul 1777, anul în care populația din Bucovina a fost chemată să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic. Noua stăpânire a promis populației românești că va păstra vechile legi și rânduieli sociale, raporturile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Lunca avea dreptul la împroprietărire din rezervele comunei, conform art.5 din Regulamentul Legii instituțiilor din 28 martie 1909. Directorul școlii, învățătorul Gh. Pastoiu, a solicita timp de 15 ani un lot experimental pentru școală și, numai după mari insistențe, după ce s-a cumpărat moșia „Dobreana” prin obștea „Sfânta Treime”, cele 120 de prăjini cu care, în 1864, fuseseră împroprietăriți țiganii lingurari la „Siliștea țiganilor”, au revenit școlii. Printr-o cerere bine documentat și argumentată, directorul Gh. Pastoiu solicita Prefecturii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru folosința preotului, lucrate de enoriași. Dar enoriașii convocați în aprilie 1879, nu au fost de acord cu înlocuirea preotului în funcție, Gh. Palade, de loc din Oțelești, care va sluji la Lunca până în 1885, după care, în urma unor îndelungi insistențe vine în 1886 preotul Chirilă care a fost acceptat și de Eparhia Roman și de Consiliul și Primăria Filipeni, când primar era Gheorghe Boca. Acceptarea preotului Gh. Chirilă s-a făcut în ședința Consiliului din aprilie 1885 care, la expunerea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca să fie în rând cu lumea, și-a făcut casă, a cumpărat pământ și s-a gospodărit, ca să fie exemplu pentru sat. După primul război mondial, în condiții politice și naționale noi, școlile din comuna Filipeni au fost împroprietărite prin insistența lui Gheorghe Pastoiu, care era considerat un fel de director coordonator din timpurile de astăzi. Pregătirea științifică, metodică și pedagogică îl impune organelor de control, chiar din primii ani: „Astăzi 27 mai 1893 continuând inspecția școlii din Filipeni, am constatat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zorii se arătau, Monsieur Roquefort descoperi că avea lacrimi În ochi și inima cotropită de invidie și de uimire. Chiar În acea luni, Monsieur Roquefort sună la editura din Paris pentru a solicita informații despre numitul Julián Carax. După multe insistențe, o telefonistă cu un ton astmatic și dispoziție virulentă Îi răspunse că domnul Carax nu avea o adresă cunoscută, că, În orice caz, nu era În relații cu editura În chestiune și că din romanul Casa roșie se vînduseră, Începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un moment dat, începu să circule opinia generală că cea mai bună atitudine, în situații ca aceasta, ar fi să nu li se răspundă celor care întreabă, să li se întoarcă spatele pur și simplu sau, în cazuri extreme de insistență, să li se spună tare și răspicat Nu mă sâcâiți, dacă nu se prefera, și mai simplu, și cu mai multă eficiență, să fie trimiși la naiba. Firește, comunicatele de serviciu predate de agenții poliției secrete superiorilor lor camuflau aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă la îndeplinire amânata primă parte a planului, Dragul meu prim-ministru, spuse președintele, luați aminte bine că n-am renunțat și nici nu mă gândesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unei votări în alb care, așa cum au cunoștință cititorii noștri, a depășit-o cu mult pe cea a tuturor partidelor democratice la un loc, iată că sosește la redacția noastră cea mai neașteptată și agreabilă dintre știri. Geniul investigator și insistența instituției polițienești, concretizate în persoanele unui comisar, a unui inspector și a unui agent clasa a doua, ale căror nume, din motive de siguranță, nu suntem autorizați să le dezvăluim, au reușit să aducă la lumină ceea ce este, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cât o să stai la Paris? De ce n-ai venit un ceas mai devreme, am fi putut cina împreună? Mă bombarda cu întrebări. M-a așezat pe un scaun, mângâindu-mă de parcă aș fi fost o pernă, mi-a oferit cu insistență havane, prăjituri, vin. Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
păcat că nu pot descrie etapele chinuitoare prin care a trecut până a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort al curajului -, încăpățânat în insistența de a înfrunta îndoiala de sine care constituie cel mai cumplit dușman al artistului, aș putea stârni oarecare înțelegere și compătimire pentru o personalitate despre care sunt mult prea conștient că trebuie să le apară cititorilor teribil de lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele“, mă anunțase directorul lăudându-se. Încălțările și tricoul pe care le purta Porcușor păreau genul de articole făcute să reziste o viață, Însă nu mai Încăpea nici o Îndoială ca omul era doldora de bani. — Aș vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vină?“. A urmat apoi emoția Întrebărilor: „Oare cum arată goală?“, până când Kyōko s-a dezbrăcat complet, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi, apoi: „Ce expresie o avea când e cuprinsă de orgasm?“, până când Kyōko, așezată În patru labe, a cerut cu insistență să i se introducă un vibrator. În continuare nu l-a mai excitat absolut nimic, nici măcar priveliștea oferită de Kyōko, biciută până la sânge, după ce i se injectase un drog. Totul nu i se părea decât un fel de aranjament dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]