1,340 matches
-
Minora încadrează la categoria „evenimente importante” violul a cărei victimă a fost, bătăile tatălui și cele două plecări de acasă, mai sus menționate. Raportându-se la infracțiunea a cărei victimă a fost, M. menționează că situația a pornit de la invitația insistentă a lui L.M.(17 ani) (pe care îl cunoștea din vedere) de a merge să consume un suc. Minora susține că a acceptat invitația agresorului în ideea că ulterior va fi lăsată în pace. Pe parcurs însă și-au făcut
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
obiceiuri specifice, acestea sunt cele social accepabile, totuși, sunt unele gesturi care pentru persoanele surde sunt permise pentru că este necesar să își asigure atât buna recepție a mesajului cât și a răspunsului astfel, chiar dacă pentru auzitori atingerea interlocutorului sau fixarea insistentă a acestuia cu privirea este este nepoliticoasă, pentru surzi ea este necesară. Îmbrățișările ca manifestare a afecțiunii sau compasiunii sunt mult mai frecvente la surzi (îi consideră din această cauză pe auzitori rigizi și săraci în sentimente sau cel puțin
?Cultura surzilor? ? repere conceptuale by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386]
-
de posibilități de comunicare practice nelimitate. Sintagme precum “ferestrele sufletului” subliniază faptul că rolul lor principal este acela de a asigura comunicarea afectivă dintre oameni. Impactul privirii este atât de puternic încât sunt necesare precauții în utilizarea acesteia. O privire insistentă adresata unei personae necunoscute poate fi interpretată ca un act de agresiune, ca o formă de reproș, de sfidare sau ca o invitație de natură sexuală, dar niciodată nu îl lasa indiferent pe cel privit. O serie de evenimente demonstrează
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
său devenind în acel moment, surprinderea cu modestie a inefabilului (ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte). Apărută pentru prima dată în 1887 (cu ocazia finalizării lucrării Printemps), asocierea limbajului debussyist cu noțiunea de „impresionism” se va menține în pofida refuzului insistent al compozitorului francez de a îl accepta. Ulterior, această „titulatură” instituită de mediile conservatoare ale sfârșitului de secol XIX, s-a dovedit a fi o simplă „clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
variaționale ale structurilor ritmice de bază (A măsurile 1 - 30; B măsurile 31 - 53; Av măsurile 53 - 79; coda măsurile 80 - 98). Construcția discursului se bazează pe fraze scurte de 2 sau 4 măsuri, conturând teme concise a căror repetiție insistentă variază ordinea de asamblare și ritmurile acestora. Traseul armonic al Pagodelor descrie spațiul prepentatonic și pentatonic a patru materiale tematice distincte, ale căror structuri semnalează existența unei origini comune, reprezentată de configurația motivului generator sol# do# re#, o probă exemplară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al claviaturii. De asemenea, impresia de epurare sonoră derivă din natura spațiată a scriiturii în octave. Imitația sonorităților specifice percuției javaneze o recunoaștem în acel tip de ostinato reprezentat de trilul lent în , o pedală armonică figurată, care, prin repetiția insistentă a intervalului de secundă mare, stabilește evidente afinități cu rezonanțele de ușor dezacordaj ale gamelanului. Debussy face apel la una dintre tehnicile clasice ale contrapunctului prin ipostaza unui „model” dezvoltător în care entități melodico ritmice distincte, indicând cu evidență existența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
similar, această modalitate inovatoare de compoziție, împrumutată din arta cinematografică, o vom regăsi în multiple „adaptări” ulterioare din creația debussyistă, precum Minstrels sau La sérénade interrompue (caietul întâi de Preludii). Apelul lui Debussy la expresia a două simboluri tradiționale repetiția insistentă a ritmului de habaneră și ostinato-ul intervalic de cvintă perfectă ne introduce într-o veritabilă atmosferă a spațiului andaluz. La nivel interpretativ, discursul celor 16 măsuri introductive prezintă un pericol considerabil în circumstanța opțiunii interpretului pentru un nivel de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în aspectul său ritmico melodic (excepția o constituie transpoziția acesteia la cvarta mărită descendentă în măsurile 31 - 32 și la cvarta perfectă descendentă în măsurile 37 38). Astfel, în contextul unui discurs static, elementul dinamic se va recunoaște în explorarea insistentă a resurselor timbrale, datorată frecventelor schimbări de registru și culori sonore. De asemenea, episodul secund al lucrării operează o transformare subtilă de atmosferă prin animarea nivelului de tempo (Un peu animé et plus clair - Puțin mai animat și mai clar
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unui moment de rubato, cu o puternică încărcătură dramatică. În contextul climaxului principal al construcției arhitecturale, fermitatea dinamizării sonore derivă mai ales din caracterul precis al evoluției continue în valori de , expuse într-o revenire a tempoului inițial, precum și din insistenta repetiție la care se face recurs. Figurația de final a codei, declanșând reale analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al comuniunii de intenție receptată la nivelul tuturor parametrilor de scriitură. Astfel, observăm cum proiecția unei noi dilatări spațio-temporale se asociază ambitusului extins, alternării de registre, precum și stabilizării temporare în tonalitatea do major. De asemenea, disonanța secundelor mari accentuată de insistenta repetiție a acestora face ca stridența sonoră să alunece spre o adevărată violență acustică, amplificând în mod semnificativ impactul emotiv resimțit de auditor. Dar, imaginea acelei monumentalități copleșitoare se estompează curând într-o evanescență ce conduce până la dispariția definitivă (pp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
derivă din traseul descendent și ritmul uniform al . Caracterul fluent al acesteia se plasează într-o relație de opoziție cu aspectul discontinuu al „motivului-decor”; planul inferior se identifică cu ostinato ul sonor al pedalei de , a cărei evoluție monotonă și insistentă se impune ca element unificator pe parcursul întregului discurs al preludiului. La nivel conceptual, acesta descrie o afinitate simbolică elocventă cu imaginea impasibilă a peisajului marin supus evocării. Factorul armonic îndeplinește o funcție decisivă în contextul circumscrierii secțiunilor constitutive. Astfel, armonia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
plaine pare să propună continuarea istorisirii în care respirația îți este adesea întretăiată de izbucniri bruște și zgomotoase, prevestind violența Vântului de Vest. Sunetele își dizolvă „identitatea” într-un efect sonor indisolubil determinat de recurența aceluiași element ostinato, a cărui insistentă mișcare palindromică percepută în tempo-ul rapid al discursului (Animé, aussi légèrement que possible - animat, cât de lejer posibil ) degajă o remarcabilă energie cinetică. Astfel, printr-o corespondență asociativă deloc arbitrară cu viziunea conceptuală generatoare, mișcarea liberă a curenților de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
constituie delimitarea subdiviziunilor sale prin aportul esențial al figurațiilor pianistice: A măsurile 1 - 14; B măsurile 15 - 22; C - măsurile 23 - 46; Bv măsurile 47 - 53; Av - măsurile 54 - 62; coda măsurile 63 - 71. „Prologul furtunii” se conturează prin repetiția insistentă a unui motiv ostinato ce desfășoară acordul de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă. Dar, evoluția armonică ulterioară, prezentând o mobilitate pregnantă a treptei a III-a , frecvente evadări spre noi centre tonale, scări hexatonale și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
operative a aceluiași parametru agogic. Astfel, efectul limitat al indicației Cédez (Cedați) ce anticipează această apariție tematică secundă constituie o modalitate subtilă de atenționare, de semnalizare a unui „eveniment” sonor, ce se dorește astfel evidențiat în mod suplimentar. Prin intermediul repetiției insistente a celei de a treia structuri pentatonic anhemitonice se realizează avansarea precipitată (Un peu animé) spre registrul acut odată cu debutul secțiunii mediane. Alături de aportul timbral perceput prin modificarea de registru, punctul culminant al construcției arhitecturale (mf) apare subliniat expresiv prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
A2 măsurile 28 71; A3 măsurile 72 89. În demersul evocării acestei lumi arhaice, Debussy recurge la utilizarea cu prioritate a scării pentatonice, la expresivitatea vocalmelodică a modurilor cantus planus, la evitarea deliberată a anumitor trepte (do, fa) și folosirea insistentă a parafoniilor intervalice în stilul medieval al organum-ului (sec. XII). Acesta din urmă reprezintă o practică medievală consacrată a polifoniei occidentale, în care melodiei gregoriene i se atașează o altă voce, cu un traseu melodic identic, ce evoluează paralel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tarantella-ei în registrul acut, contrapunctată de o linie melodică intermediară în , pedala sonoră () plasată în registrul grav și ostinato-ul unui tremolo la interval de terță mică. Coda marchează revenirea tempo-ului inițial, operând progresiv la temperarea atmosferei, precum și juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice, ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a secțiunii mediane. Traiectoria finală a discursului Rapide et fuyant (rapid și fugitiv) se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Astfel, reafirmările temei într-un registru fix vor determina individualizarea figurii tematice și distincția acesteia cu mai multă evidență în contextul ansamblului. La nivelul evoluției sonore, anumite structuri motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția insistentă a celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce decurge din non-existența unei idei tematice, accentuează efectul creat de percepția reapariției ulterioare a temei (măsura 15). Aceasta aduce cu sine ipostaza concludentă a unei figuri ostinato, ce provine din cea de-a doua secțiune a enunțului său. Repetiția insistentă a celulei melodico-ritmice (unitatea motivică apare repetată de șase ori) diminuează pregnanța expresiei și aspectul conturat al acesteia, transformând-o într o simplă figură a planului secundar. Acest transfer de semnificații ce are loc la nivelul materialului tematic, îndeplinește o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
melodico ritmice extrase din motivul tematic ilustrat în exemplul 189 va fi privată inițial de o amplificare a sonorității de discurs, menționându se indicația pp doux et léger. Cu același simț al echilibrului, discursul sonor contrabalanseză uniformitatea generată de repetiția insistentă a aceleiași formule ritmice () printr-un traseu armonic complex în care numeroasele culori sonore se succed cu o frecvență crescută. Folosirea pedalei de rezonanță va urmări evitarea mixturii acestor multiple înlănțuiri armonice. Aceeași contribuție a agogicii în delimitarea structurii formale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
g’ continuă mersul cromatic inițiat anterior, evoluând în exclusivitate prin semitonuri descendente. Secvențarea motivului și cromatizarea succesivă conduc la extinderea cadrului tonal inițial (fa major) prin inflexiuni modulatorii succesive () ce desfășoară o înlănțuire de armonii cu septime. Printr o repetiție insistentă a micro-unității anterioare, discursul măsurii 26 (microunitatea h’ ) va realiza o tranziție fluentă spre episodul următor ce debutează cu o linie cromatică sinuoasă, concepută într-un atac molto stacc. Opțiunea de limitare a evoluției discursului la o singură voce melodică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
treapta a IV-a urcată pe întreg parcursul măsurii următoare. Circumstanța acestui amplu efect de rezonanță generează necesitatea interpretării ușor subliniate a sunetelor aflate în vârful octavelor celui de-al treilea motiv al afirmației introductive. Construită în exclusivitate prin explorarea insistentă a aceleiași rezonanțe armonice corespunzătoare răsturnării I a acordurilor de septimă, evoluția ulterioară a discursului creează opoziții timbrale inedite prin jocul frecventelor alternanțe de registre. Acesta impune, de asemenea, o modalitatea amplă de pedalizare (cu un efect de rezonanță ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
blând), ce apare o dată cu revenirea tempo-ului inițial (au mouvement), afirmă un motiv tematic sinuos redus doar la spațiul limitat al unei măsuri. Asimilarea sa ulterioară ca element distinctiv al afirmației tematice va fi generată de accentuarea pregnanței prin repetiția insistentă, dinamizarea ritmică și frecventa inserare a secundei mărite. Caracterul palindromic al unității motivice plasate pe ultimul timp al măsurii, asociind rezonanțele unui mers treptat prin secundă mică, mare și mărită (prezentă deopotrivă și în ipostaza enarmonică a intervalului de terță
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
progresivă a țesăturii sonore până la coexistența a patru linii evolutive distincte; sensul divergent al avansării planurilor din finalul articulației tematice, care, în asociere cu augmentarea semnificativă a nivelului dinamic (cresc. molto - f - cresc.), determină un efect sonor de masivitate. Solicitarea insistentă de a marca sunetele liniei principale cu un atac tenuto implică tratarea acestora ca entități cu o egală pondere în contextul ansamblului traseului melodic. Astfel, acea prețiozitate și înfumurare a personajului evocat va decurge dintr-o rezonare clară, lipsită de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
melodico-ritmică operată la nivelul liniei melodice superioare determină ulterior evoluția spre . În planul viziunii compoziționale de ansamblu, expresia ritmului punctat pare investită cu o funcție esențială în contextul acumulărilor dinamice majore. Argumentul afirmației îl constituie însăși plasarea și utilizarea sa insistentă în momentele decisive ale construcției narative. Astfel, îl putem regăsi ca element vital în 266 demersul acumulării tensionale majore a punctului culminant (più f - ff - cresc.). Secțiunea finală debutează cu aceeași melodie amabilă în fa major, brusc întreruptă de expresia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
-se în cvartă perfectă). Dubla apogiatură ce anticipează tonul de va evolua spre formula de triolet , ritmului ternar atribuindu-i-se ulterior un rol structural definitoriu în episodul Scherzando (măsurile 47 - 54). Acesta din urmă se va construi prin secvențarea insistentă a ultimelor două intervale melodice ale motivului tematic, iar primul acord al fiecărei formule de triolet pare să acționeze ca apogiatură pentru cel următor. Figurațiile de secunde din finalul acestei secțiuni vor conduce la un nou tip de ostinato ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]