2,106 matches
-
ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi am apărut într-un Iași în care cei cîțiva maeștri ai picturii aveau deja statut prea bine definit; nerămînîndu-mi decît soluția insolitului. Pe care l-am și produs (nu fără oarecare înverșunare), fiind însă atent să nu lezez notorietăți, ba, admirîndu-le sincer și, mai mult, scriind cu sinceritate despre ele. Dacă, așa cum regretați că nu l-ați însoțit pe Mihai Ursachi în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o Bergenbier, berea fotbalului românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mioritică resemnare, împăcînd la urma urmei datele unui destin ce nu va avea nicicînd șanse. De-ar fi asta unica melancolie ce ne subminează viguroasa nativitate... Singurii români care au faimă internațională sînt Brâncuși și Enescu, al doilea încă prin insolita lui modernitate continuînd să forțeze habitudinile secolului abia început, primul cîștigînd încă din celălalt secol teribilul pariu. În rest, numerele de operetă nu fac altceva decît să augmenteze eterna frustrare. Din cînd în cînd, opinia autohtonă e tulburată de vînturarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dacă cineva și-ar pune în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech-urilor, și asta, pentru a-și face, degajat, numărul de insolit fashion. Ca și Gaittany: pardesiu gri închis, pălărie de fetru negru, fular alb lucitor, pantaloni vag dungați, aproape negri, pantofi de un negru mat. Parcurge solemn tablourile, făcîndu-și vînt cu pliantul sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
BRETON: DE LA ADMIRAȚIE LA EXCOMUNICARE În deceniul 1950-1960, Stéphane Lupasco își face o intrare fulgerătoare în lumea artelor, deși venea de foarte departe din lumea cuantică, cea a infinitului mic și a infinitului scurt. Cum se poate explica acest fenomen insolit ? Cu ocazia unui interviu din 1952, André Parinaud l-a întrebat pe André Breton: " Nu credeți că științele fizice care, de cincizeci de ani, modifică structura concepției nostre despre lume, au influențat opera artiștilor?". André Breton îi răspunde: " Sunt martor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un ritm dezlănțuit, vreme de trei săptămîni. Mai multe personalități marcante Carl Gustav Jung, T. S. Eliot, Karl Jaspers, Gabriel Marcel, Jean Paulhan și Stéphane Lupasco au participat la acest eveniment, care a avut un mare răsunet mediatic. Scopul manifestării insolite, dar foarte minuțios pregătite, era de a "pune sub semnul întrebării fundamentele civilizației noastre occidentale, din momentul invaziei în Europa, și deci în Franța, a gîndirii lui Aristotel, așa cum a tradus-o Siger de Brabant. Aceste evenimente care refac evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
supralume". Lupasco atribuie chiar numele de "suprarealism" acestei credințe. Dar, pentru Lupasco, cazul lui Dali arată întreaga importanță a "sublumii" cuantice. Dali ar fi un vizionar ce captează mișcarea cuantică, creația continuă și anihilarea formelor punînd față în față entități insolite, fără nici un corespondent în propria noastră lume, dar care sunt totuși reale în propria lor lume. Iată de ce Lupasco propune termenul de "subrealism" pentru a califica creația artistică a lui Dali. Lupasco menționează și faptul că Dali i-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ele. ... ontologia pare a fi exclusiv de resortul artiștilor, care nu o caută, nu o discută, ci o fac; ea va scăpa mereu filosofiei și, mai de-parte, desigur, celebrărilor didactice! Să fie, oare, astfel de opere de artă urmele insolite, incursiunile fulgerătoare ale unui alt Univers, al cărui fundament îl constituie? Benrath este dintre cei care au privilegiul să stea în ascultarea lui... Cînd Lupasco scria aceste rînduri, Benrath avea 24 de ani... Lupasco vede, în pictura lui Appel, dovada
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Eminescu, 1992, trad. De Aurelia Batali, a 2-a ed.: București, Vitruviu, 2000, a 3-a ed.: București, Cartea Românească, 2007; Ciência, sentido & evoluçăo. A cosmologia de Jacob Boehme, Săo Paulo, Attar, 1995, trad. de Américo Sommerman. • Georges Lerbet, L'insolite développement. Vers une science de l'entre-deux, Paris, Éditions Universitaires UNMFREO, 1988. • Jacques Mauclair, Discours au cours de la Troisième Nuit des Molières, organizat la Châtelet, 7 mai 1989, in Eugène Ionesco, Théâtre complet, Paris, Gallimard, 1991, p. CI. • Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care numeroși iubitori ai muzicii de operă mi l-au solicitat insistent în ultimii ani, după epuizarea nesperat de rapidă a primei ediții. Mulțumesc încă o dată tuturor celor care cu vorba și cu faptă m-au sprijinit în demersul meu insolit. Autorul Omagiu operei Întotdeauna au existat oameni care au vâslit contra curentului, chiar și atunci când toți cei din jur i au sfătuit să se lase păgubași, să o ia mai moale, să se potolească sau chiar au fost persiflați cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în care apele nu se așezaseră încă, în urma celui de-al doilea război mondial și când tendințele care își făcuseră loc, nu păreau tocmai favorabile unor asemenea acțiuni; de aceea, actul ar putea să pară, la prima vedere, un eveniment insolit, dacă nu chiar o aventură în politica externă. Cele două state aveau în comun doar faptul că erau situate pe același continent, că fuseseră aliate în război, iar apoi învinse și că, deși erau rupte una de alta, se resimțeau
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
timp devenit bine cunoscut și necontestat de niciunul dintre guvernele țărilor actuale, urmașe ale fostei URSS și al celui de-al treilea Reich german, gestul României de a susține interesele R.F.G., aflate în deplină contradicție cu URSS poststalinistă, apare, poate, insolit, dar cu atât mai lăudabil. Iar Guvernul de la Bonn a înțeles pe deplin importanța sa pentru realizarea propriilor interese naționale și a încercat, la rândul său, să "răsplătească" Bucureștiul (într-o manieră, evident adaptată la condițiile vremurilor de atunci, când
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
liderilor ei de a rezista presiunilor previzibile ale unui front comun al liderilor celorlalte state membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia. Prin desfășurarea ei ca și prin rezultatele finale, reuniunea avea să își demonstreze pe deplin caracterul deopotrivă inedit și insolit. Inițiativa convocării Consfătuirii de la Varșovia a aparținut RD Germane, avansată în cursul lunii noiembrie 1964. Scopul invocat era acela de a examina consecințele potențiale ale realizării planului american de creare a Forțelor Nucleare Multinaționale (FNM) ale NATO, îndeosebi din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
urma să se cheme Istoria misiilor mele diplomatice. O schiță cum este Iașii în 1844 e provocată de o „primblare pitorească” prin urbea care etalează atâtea frapante contraste: un „teatru curios, decorat cu palaturi și bordeie lipite împreună”. Alte contraste, insolit amalgam de Orient și Occident, îl perplexează, la Balta Albă, pe vizitatorul neprevenit (un franțuz, în cazul de față), făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și prea iconoclast pentru a nu avea puseuri de răzvrătire faustică (Îngerul căzut, 2001; Premiul Uniunii Scriitorilor). Și nu întâmplător aspectul tematic preferat de scriitorul de atitudine civică A. (Titanic șvaițer, 1997, România pe înțelesul tuturor, 2003) și în desfășurarea insolită a narațiunilor din volumele Goliath (1999) și Bătrânul și Marta (2002) este sesizarea conflictului dintre realitate și iluzie. Memoria timpului individual și istoric trebuie să cedeze progresiv utopiei: tot ce aparține trecutului este considerat patologic și, paradoxal, scrisul devine o
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
se vede țara la români, 1986) - prefigurează, prin ce au mai bun, proza artistică pe care o va scrie A. Pătrunse de fiorul liric al comuniunii cu oamenii întâlniți (țărani mai ales), încercând să le descifreze taina comportamentului în împrejurări insolite, căutând cu dinadinsul faptul ieșit din comun, reportajele se constituie în adevărate nuclee narative, pe care stilul alert, limbajul colorat, gradarea subtilă și mai ales predilecția spre caracterologie le apropie de proza propriu-zisă. Deși independente, povestirile din volumul O zi
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea, în care poetul se claustrează de fapt spre a-și putea rumina amintirile suav-melancolizante. În toate cazurile, expresia e concentrată, tinzând nu întâmplător spre forma extremă și insolită a haikuului. SCRIERI: Memoria toamnei, Cluj, 1973; Dimineți rituale, Cluj-Napoca, 1980; Liniștea golfului, Cluj-Napoca, 1988; Soarele din turn, Sibiu, 1994; Ninsorile de aproape, Sibiu, 1998; Vocea liniștii, Sibiu, 1998; Lacul de jad - The Lake Carved in Jade, ed. bilingvă, tr
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
versurile la A., polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conținut și expresie, cu efecte ironice izvorâte din voita inadecvare. Experiența intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. Câteva teme și obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
în registrul ludic (violența apare prezentată sub forma jocului și a divertismentului), violența prezentată ca atractivă prin eroizare (sub forma eroilor salvatori, cum ar fi donatorul, generosul, omul în uniformă mort exemplar) sau, din contră, exaltare senzațională (unde violența este insolită, neașteptată, prezentată în registrul anomaliei, dar și al exoticului) și, în final, contextualizare negativă (în care violența este incriminată, sunt prezentați antieroi, non-eroi, sunt prezentate consecințele negative ale violenței). Figura 11. Repartiția scenelor de violență per context de semnificare în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
său, aproximate să fi început la vârsta de „13, 14, până la 15 ani”. Aceste recuperări documentare oferă indicii valoroase în privința parcimoniei cu care își administra celebrul scriitor patrimoniul literar juvenil, cât și asupra rădăcinilor tematice ale operei sale. Un episod insolit în viața A.A.R. este reprezentat de versurile publicate în paginile ei de Duiliu Zamfirescu (Miriță. Poem eroic, partea întâi, Oltul, t. XXXII, 1909-1910), lucru neobișnuit în cuprinsul unui periodic academic. Cu tot conservatorismul liric pe care îl manifestă
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
va deschide în ochi corăbii în formă de paianjeni/ Vrăjitori de ierburi vor învenina-ntr-un craniu beția soarelui” Câte focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești. Acest „carnet al unui ieșean” e completat de „carnetul unui fost parizian”, inclus în volumul Povestea celor necăjiți. Evocarea unor personalități (Oscar Wilde, Jean Moréas), schițarea unor figuri enigmatice, povestirea unor întâmplări insolite iau câteodată turnura unui adevărat eseu socio-psihologic și relevă atitudini contradictorii. Nostalgia idealizatoare este limitată de o viziune lucidă a Parisului, Babilon modern, care înstrăinează și, mai mult, degradează social și psihic. Dacă un spirit fantezist cutreieră unele proze anterioare
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
cu numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de călărie și Înoată noaptea În lagună, D’Annunzio pilotează avionul, Montherlant ia parte la cursele de tauri și Macedonski, cu nimic mai prejos, aspiră și el la trăirea integrală a vieții ș...ț”2. Numai că, din nou, gustul insolitului, al epatării Îl determină să aleagă cel mai excentric sport practicat pe atunci În București: ciclismul. Ne vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]