1,049 matches
-
solicitările mediului. Rădăcina cuvântului ,,emoție" este ,,motere" (mouvoir), verb latin care înseamnă ,,a mișca" plus prefixul ,,e", adică ,,a te da la o parte" sugerând că tendința de a acționa este implicită în orice emoție. Sentimentele de bază influențează mișcările instinctive ale corpului și de asemenea alchimia comunicării interindividuale, pe care Daniel Goleman a intitulat-o inteligența emoțională. Fiecare emoție și sentiment pregătește corpul pentru o reacție diferită și determină anumite gesturi, completându-l astfel pe autor 50 (imagini preluate din
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
afirmă că Ludovic al XIII-lea nu a fost prietenul cardinalului.. Françoit Guizot în lucrarea intitulată Mémoires pour servir à l’histoire de mon temps, tradusă în limba engleză pentru prima dată în anul 1856: „Ludovic a simțit o repulsie instinctivă pentru ministrul său, față de care nu a arătat decât fidelitate de bun simț față de un servitor pe care nu-l iubea“. După ce am prezentat punctele de vedere ale cronicarilor contemporani lui Richelieu și lui Ludovic al XIII-lea, ne vom
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
voce șoptită sau de intensitate crescută, amenințări și injurii verbale, limbaj moriatic, limbaj afectat, manierist etc.; - vocabular bogat sau sărac, neologisme de factură bizară, utilizarea unor „limbaje artificiale” de factură patologică (glosolalie, pseudo-glosolalie, schizofazie, afazie), stereotipii verbale. h) Investigarea sferei instinctive ne poate pune în evidență tulburări din cele mai diferite din sfera instinctelor, tendințelor și a trebuințelor bolnavului, cum ar fi de exemplu următoarele: - scăderea sau pervertirea instinctului alimentar (inapetența, bulimie, anorexie mintală, pică, coprofagie etc.); - în sfera instinctului sexual
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice. Tulburările afective Aspecte psihologice generale Afectivitatea reprezintă ansamblul de reacții psihice ale individului în fața unor situații ocazionate ale vieții, fie datorită unor contacte cu lumea externă, fie datorită unor modificări interne ale persoanei. Ele sunt adesea asociate cu viața instinctivă, gândirea și activitatea, motiv pentru care acestea mai sunt denumite și procese „instinctivo-afective” sau „ideo-afective”. În cadrul proceselor afective întră următoarele tipuri: 1) Afectele, sunt stări psihice de scurtă durată, imediate, inanalizabile și care caracterizează sensul unei reacții. Ele pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală de a rezolva operații cu maximum de randament și fidelitate, în raport cu sarcina propusă și cu posibilitățile personale ale subiectului. După A. Porot, termenul de inteligență are următoarele semnificații: - desemnează o anumită categorie de acte deosebite de activitățile automate sau instinctive; - definește facultatea de cunoaștere sau de înțelegere; - semnifică randamentul general al proceselor de elaborare ideativă mintală. La edificarea proceselor de inteligență contribuie două categorii de factori (Wenzl și Gottschaldt): a) Factori noematici, de ordin psihologic reprezentând întinderea (documentarea cognitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
previzibilă a elementelor reunite în cadrul aceleiași clase. Plecând de la aceste „principii”, pe care astăzi le putem considera veritabile „criterii” de clasificare diagnostică, J. Fairel distinge patru categorii principale de afecțiuni psihice și anume: 1) tulburări ale facultăților intelectuale, morale sau instinctive: a) tulburările de inteligență, sensibilitate și voință, b) tulburările sentimentale, intelectuale și instinctive, 2) tulburări datorate unor idei sau sentimente predominante ale individului: orgoliu exagerat, delir religios, delir erotic; 3) tulburări în raport cu întinderea și gravitatea delirului: alienație generală sau parțială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
astăzi le putem considera veritabile „criterii” de clasificare diagnostică, J. Fairel distinge patru categorii principale de afecțiuni psihice și anume: 1) tulburări ale facultăților intelectuale, morale sau instinctive: a) tulburările de inteligență, sensibilitate și voință, b) tulburările sentimentale, intelectuale și instinctive, 2) tulburări datorate unor idei sau sentimente predominante ale individului: orgoliu exagerat, delir religios, delir erotic; 3) tulburări în raport cu întinderea și gravitatea delirului: alienație generală sau parțială, expansiva sau depresivă. Guislain (1826) distinge existența a șase grupe de boli psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sensibilitate, agresivi și imorali, dezechilibrații de voință, impulsivii. E. Dupré reia problema incluzând aceste tipuri de personalități anormale în grupa „dezechilibraților constituționali” în care include următoarele forme clinice: dezechilibrații constituționali de motilitate, constituția emotivă, constituția paranoiacă, constituția mitomaniacă, perversiunile instinctive (instabilitatea socio-profesională, tendința la delincvență, propensiunea la bufeele delirante). Astăzi, în acest grup de tipuri de personalități anormale sunt incluse personalitățile psihopatice, sociopatice și personalitățile antisociale. Acest tip de personalități au un caracter psihopatologic eterogen, marcat de natura lor dezechilibrată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Comă: sindrom caracterizat printr-o alterare bruscă sau lentă și progresivă a conștiinței vigile, cu abolirea funcțiilor psihice și reducerea individului la o viață vegetativă, de diferite grade de profunzime și durată, cu caracter reversibil sau ireversibil. Complex: o tendință instinctivă sau o stare afectivă particulară în jurul căreia se grupează idei, amintiri, percepții, reprezentări și atitudini motorii, raportată la o experiență psihotraumatizantă anterioară și care marchează persoana și conduita acesteia. Confabulație: fabulație morbidă legată de o tulburare de imaginație, adesea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aptitudine manifestată, care însă nu stă, ca în cazul omului, în raport cu rațiunea, ci stă în raport cu instinctul, iar această situație are ca rezultat faptul că, în vreme ce facultatea umană rațională se manifestă în forme specifice fiecărei comunități umane istoric constituite, aptitudinea animalică instinctivă are manifestare unică în cazul tuturor indivizilor și tuturor colectivităților. Ca atare, limbajul animal este universal și ca manifestare, ca limbă, și, prin aceasta, este un fenomen biologic stereotip, fără istorie, în vreme ce limbajul uman se manifestă diferențiat de la o comunitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
libertatea este necesitatea înțeleasă”. Libertatea nu mai apare acum ca o facultate originară, aparținând în mod egal tuturor oamenilor, ci ca un privilegiu a aceluia care s-a eliberat de constrângeri exterioare și de servituți interioare ( ignoranță, pasiune oarbă, impulsuri instinctive, prejudecăți) putând realiza nestânjenit, deci liber, tendința conștientă către înfăptuirea scopurilor asumate. Dar , întrucât aceste scopuri nu reprezintă rezultatul capriciului subiectivist sau bunului plac al omului, ci apar din condiții obiective ale vieții omul, libertatea de acțiune în realizarea scopurilor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
senzația și folosește cuvântul când senzația reapare. - Ce explică această explicație? Întreabă-te: Ce fel de ignoranță înlătură ea? - A fi siguri că altul are dureri, a ne îndoi că le are ș.a.m.d. sunt tot atâtea genuri naturale, instinctive de raportare la alte ființe omenești, iar limbajul nostru este doar un mijloc auxiliar și o extindere a acestei raportări. Jocul nostru de limbaj este o extindere a comportării primitive. Căci jocul de limbaj este comportare.) (Instinct.) (L. Wittgenstein, Zettel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unei opțiuni dramatice: Pe plan filozofic, moartea mă Încântă și sunt copt pentru ea. N-aș fi demn de numele de om, dacă la cincizeci de ani nu aș fi pregătit s-o Întâmpin. De altfel, sub o formă mistică instinctivă, o aștept Încă de la vârsta de douăzeci de ani. Uluitoarea complexitate a relației lui Drieu cu moartea provine și din imensa plăcere de a savura nu numai gustul amețitor al dispariției, dar și reacția celor care Îi vor supraviețui. În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autor când Își proiectează chipul (cel interior și cel exterior) În pagina de jurnal. O constatare la Îndemână este că aproape toți autorii admit că nu pot coborî până În infinitul mic al scrutării sinelui. E vorba aici și de percepția instinctivă a unei „identități complementare” (În terminologia lui R. D. Laing 17), adică de un proces În care subiectul admite că În afara capacității sale de exprimare și autoexprimare rămâne Întotdeauna un rest, un fragment, o entitate care se traduce prin raportarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să fie un autoportret (și aici el se lovește de două baraje succesive: de preluarea unor clișee, În primă instanță și de imprecizia terminologică și psihologică a autoportretului-ca-entitate-literară); pe de altă parte, scriitorul este supus presiunii scrisului ca atare, precum și instinctivei tendințe a acestuia de a se obiectiva. Autoportretul scriitorului de jurnale intime va fi, așadar, marcat Întotdeauna de Îndoita realitate a unui prea-plin și a unui prea-gol. Obstacolele psihologice Nu trebuie dedus din cele spuse că autoportretul pare din ce În ce mai imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
probată, dar evidentă - structură dedusă din oglinda unei imagini, din săgețile de sensuri trimise dincolo de granițele sale. Altfel spus, din imposibilitatea de a rămâne la bariera individualului. Tautologic vorbind, jurnalul intim s-a născut odată cu scrierea primului jurnal. O apariție instinctivă, nemotivată, surprinzând și intrigând, ca orice sosire fără preaviz. Ca orice logos boètikos, armată miraculoasă, Însumare de glasuri care, Înălțându-se, fac să amuțească pasiunile. Cuvinte recuperate, stârnite de suflet și reîntoarse la el, devenite el Însuși, devenite mișcări firești
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
b) pierderea determinată de evenimentele întâmplătoare plasează subiecții într-o stare acută de stres emoțional, care nu reprezintă o experiență normală de viață, din cauza perturbării echilibrului emoțional; c) persoanele care trăiesc o stare de dezechilibru emoțional se străduiesc în mod instinctiv să recâștige echilibrul pierdut; d) eforturile de reechilibrare se desfășoară pe fondul unei stări de vulnerabilitate intense și temporale; e) în această situație de vulnerabilitate psihoemoțională, oamenii sunt mult mai dispuși să solicite ajutor, datorită prăbușirii mecanismelor de apărare; f
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
paraître. O anumită subtilitate și chiar rafinament, în unele împrejurări, nu sunt nici ele excluse. Popor stilistic vorbind eminamente baroc, pe un fundal de improvizație istorică permanentă. Poate că această notă îi definește cel mai bine personalitatea, specificul național. Soluție instinctivă dată terorii istoriei, în general eludată, deviată, reconvertită în acceptabil și suportabil, fără mari crize etice. Din care cauză, sentimentul tragic al vieții lipsește cu desăvârșire. Ca și dramele interioare profunde. 1. Cazul Constantin Noica Publicarea scrisorilor pe care Constantin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
amenințării și chemării drastice la ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de fișe din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tulburări de comportament epizodice, cu evoluție sinusoidală sau neepizodice, care se Înlănțuiesc, trec una din alta și greu le poți sesiza Începutul. Tulburări de comportament epizodice pot fi de inhibiție - mutismul, narcolepsia, catalepsia, cataplexia sau de dezinhibiție - disconfort epizodic (epileptic, instinctiv, impulsiv, acting-out) sau reacții epizodice. Mutismul apare datorită sistării vorbirii din orgoliu; copilul se Înfurie și nu mai comunică, mecanismul de producere are la bază anxietatea. Narcolepsia constă În intrarea În inhibiție brusc, În situațiile cele mai nepotrivite; copilul simte
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela ZAHARIA, Maria CORNEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2188]
-
anxietate că nu poate face nimic. Disconfortul epizodic primar: cel epileptic se caracterizează prin faptul că atât Începutul cât și sfârșitul crizei sunt bruște, copilul pierde contactul cu realitatea, iar comportamentul ulterior este haotic, terminarea acțiunii nu determină satisfacții; disconfortul instinctiv se caracterizează prin faptul că atât Începutul cât și sfârșitul crizei sunt bruște, fără Întârziere Între momentul instalării impulsului și reacția afectivă, copilul Își satisface nevoile primare și obiectul pe care se descarcă este cel căutat. Disconfortul epizodic secundar: forma
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela ZAHARIA, Maria CORNEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2188]
-
făcea exact același lucru atunci cînd îl puneam în aceleași condiții de mediu. În aceeași perioadă, în 1957-58, apăruse o carte franceză despre instinct și avusese loc o conferință remarcabilă la Paris. Am recunoscut în sistemul meu comportamente de tip instinctiv. Exista o asemănare între acesta și comportamentul viespilor constructoare. M-am întrebat după aceea în ce consta diferența în realitate, nu era decît înfruntarea dintre realitate și amintire. Atunci am început să mă interesez de memorie și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin muncă. Acest lucru implică faptul că Proprietatea este un drept anterior Legii, căci Legea nu ar avea alt obiect decât să garanteze Proprietatea. Mă întreb însă dacă această declarație n-a fost introdusă în cartele 18 noastre în mod instinctiv, ca să zic așa, cu titlul de frazeologie, de literă moartă, și mai ales dacă ea stă la baza tuturor convingerilor sociale. Or, dacă este adevărat, cum s-a spus, că literatura este expresia societății, ne este permis să avem îndoieli
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Nu a putut, fără îndoială, să prevină toate greșelile care au fost comise; nu a reușit întotdeauna să îi facă pe colegii săi să guste acest adevăr atât de simplu, dar față de care inteligența legislatorilor părea să aibă o repulsie instinctivă: "că nu puteau da nimic unora printr-o lege, fără a fi obligați să ia altora printr-o altă lege." Cu toate acestea, conform mărturisirii tuturor, prezența în Comitetul de finanțe a acestui republican-fenomen, care se încăpățâna să dorească o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a sale râuri, Cașemirul cu-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce plai! Alecsandri a presimțit parnasianismul (și nu s-ar putea ști în ce măsură l-a cunoscut), mergând instinctiv în sensul contemporanilor lui Gautier și Ménard. Impasibilitatea asiată a mandarinilor printre lacuri placide și plante exotice l-a încîntat (recunoștea și acolo euforia indolenței), și pastelele sale chineze, delicate ca niște desene pe porcelană, sunt surprinzătoare: Mandarinu-n haine scumpe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]