1,365 matches
-
potasiu, dar nu permit efluxul. Scopul este de a rectifica conținutul de potasiu după un eflux rapid, de tip potențial de acțiune. Sunt implicate în procese fiziologice majore, precum activitatea de pacemaker a inimii, eliberarea de insulină din celulele β insulare pancreatice etc. Canalele de potasiu cu doi pori se mai numesc și canale cu curgere lentă (leaky) și asigură fenomene de rectificare. Canalele de potasiu deschise de cuante de lumină (canalorodopsina) sunt prezente la diverse organisme unicelulare fotosensibile. Canalele cationice
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
2 (9). Pentru a confirma însă rolul UCP2 în cadrul interacțiunii dintre obezitate și diabet zaharat trebuie să se clarifice mai multe probleme (9): - capacitatea acizilor grași liberi de a stimula expresia UCP2 nu este încă pe deplin demonstrată în celulele insulare provenite de la șoarecii ob/ob sau alte tipuri de șoareci obezi predispuși la diabet; - deși a fost raportat un număr important de dereglări ale genelor în insulele beta-celulare în condiții de diabet, trebuie evaluată contribuția relativă a genelor UCP2 în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
legilor privind armele și munițiile și acțiunile subversive contra republicii. Poliția din Marea Britanie „diferă cu totul de cea a continentului European”, atât din punct de vedere al structurii, cât și din cel al atribuțiilor. Efectivul total al polițiștilor din regatul insular cuprindea 57.147 de persoane, dintre care 20.600 în Londra, 18.545 în orașe mari și 1.800 în orașe mici și județe. La toate prefecturile de poliție și la Poliția judiciară exista câte o secție care se ocupa
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nuclei și au citoplasma abundentă, bogată în granulații sau incluziuni azurofile, unele similare cu corpii Auer. Prezența celulelor mielomotoase în măduva osoasă este patagneumonică pentru mielomul multiplu. Procentul lor variază între 5 și 100. Distribuția acestor celule poate fi difuză, insulară sau sincițială. Aceasta explică variabilitatea tablourilor citologice care se pot observa la diferite puncții osoase. Apariția și proliferarea celulelor mielomotoase duce la două tulburări de bază și anume: infiltrație de țesuturi și organe și anomalii proteice. Acestea sunt responsabile direct
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
care ambele se leagă de o proteină denumită IEF-1. Aceasta este un heterodimer format din două helix-uri: E47 și NeuroD 1 (BETA2). (28) PDX-1 joacă un rol important în dezvoltarea pancreasului în cursul perioadei embrionare iar ulterior în diferențierea celulelor insulare endocrine de cele ductale. De asemenea, IPF-1 intervine în controlul expresiei genelor pentru insulină, somatostatin, glucokinază, GLUT-2, polipeptid amiloid insular (amilină), etc. (16) Șoarecii IPF-1 knock-out prezintă agenezie pancreatică și a duodenului ventral. La om, a fost descris un nou
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
1 (BETA2). (28) PDX-1 joacă un rol important în dezvoltarea pancreasului în cursul perioadei embrionare iar ulterior în diferențierea celulelor insulare endocrine de cele ductale. De asemenea, IPF-1 intervine în controlul expresiei genelor pentru insulină, somatostatin, glucokinază, GLUT-2, polipeptid amiloid insular (amilină), etc. (16) Șoarecii IPF-1 knock-out prezintă agenezie pancreatică și a duodenului ventral. La om, a fost descris un nou născut homozigot pentru o deleție punctiformă în gena IPF-1 (Pro63fsdelC), care prezenta diabet neonatal permanent și insuficiență pancreatică exocrină ca
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
nuclei și au citoplasma abundentă, bogată în granulații sau incluziuni azurofile, unele similare cu corpii Auer.Prezența celulelor mielomotoase în măduva osoasă este patagneumonică pentru mielomul multiplu. Procentul lor variază între 5 și 100. Distribuția acestor celule poate fi difuză, insulară sau sincițială. Aceasta explică variabilitatea tablourilor citologice care se pot observa la diferite puncții osoase. Apariția și proliferarea celulelor mielomotoase duce la două tulburări de bază și anume: infiltrație de țesuturi și organe și anomalii proteice. Acestea sunt responsabile direct
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Iași, 1995; Introducere în opera lui Velimir Hlebnicov, Brăila, 1997. Antologii: Teoria limbajului poetic în știința filologică rusă și sovietică, introd. edit., Iași, 1983. Traduceri: Agnia, fiica focului. Proză scurtă sovietică, Iași, 1982 (în colaborare cu Adriana Nicoară); E. Zameatin, Insularii, Biciul lui Dumnezeu; M. Aldanov, Astrologul; Vladimir Nabokov, Invitație la supliciu, Iași, 1993; Zamfir Bălan, Serghei Feodosiev, Panait Istrati - omul care nu aderă la nimic; Documente din Rusia Sovietică, Brăila, 1996 (în colaborare cu Carmen Țurcan); M. Agheev, Romanul cocainei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MARIUS CUCU Transcendența activă INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Textul de față propune patru studii având ca tematică comună reverberațiile transcendenței ce punctează insular și carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
inevitabile apariții ca repere enigmatice asupra cărora privirea mundanului cotidian nu trebuie să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi amintirea unui ev atemporal unde ne redescoperim superiori față de persoana ce credeam că suntem. Alături de chipul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată a lumii efemere apasă încă sufletul atins de melancolia zărilor divine. Descătușarea inimii întru luciditatea ce descoperă statutul insular al vieții corporale în extensiile nesfârșirii transcendente este un pas dincoace de sine, un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea întâlnirii cu adevărul primordial ci și resurecția înnoitoare, incendierea cataclismică a trecutului, punctarea epifanică a prezentului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus să suporte presiunea neînțelepciunii întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide pentru și printre ei ca unică fereastră spre libertatea unei iluminări încă posibile. Prin exemplul verticalității sale, misticul luminos deschide o breșă de sfințenie în omogenul banalului social, un vârtej spiritual ce poate convinge și atrage magnetic
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la profunzimile subatomare sunt cuprinse o multitudine de elemente care nu aparțin și nu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
izgoni bezna spre a reîntâlni diversitatea cromatică a lumii. În mișcarea agonică a brațelor, orbul își construiește propriul său drum pe care pășește copleșit de propria-i povară existențială. Întâlnindu-și însoțitorul, el este pătruns de liniștea ancorării în ținutul insular al siguranței oferite prin conexiunea existențială și inter-relaționarea cu un celălalt care vede împrumutându-i din traiectoria unui mers sigur și ferit de obstacol. Lăsat fără sprijinul ghidării de aproape, orbul, cel mai adesea, se împiedică și cade. Dar această
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
percepe lumea învăluitoare asemeni unei dimensiuni în care abundă reprezentațiile teatrale existențiale. Imanentul mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
iubirii sau ființa dragă pe care a pierdut-o întru moarte. Plecând de la propria experiență îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de erupțiile energiilor pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în acest context, prin și întru transformările, remodelările dureroase, metamorfozările determinate spiritului de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui posibil răspuns la întrebarea cum percepe lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență survine, în primul rând ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă. Suferindul apare drept o disfuncție ce atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce destabilizează imaginea de sine pe care a impus-o
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre abisul unui dincolo absolut este redusă considerabil. Primejdia înălțătoare a transcendenței este astfel proiectată dincolo de orizontul cotidianului ce percepe suferindul și drama sa drept o eroare funcțională în propria dinamică, o alterare ontică insulară ce trebuie remediată sau exclusă definitiv. Cotidianitatea vulgului mundan este astfel menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară sacră întămpină credinciosul în reculegerea mistică a sosiriI sale. Actul reculegerii indică o retragere din rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o asemenea tensiune a felului de a-ți asuma existența nu poate fi impusă tuturor existând individualități insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor mentale și afective cu spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
York, în sfîrșit, s-a dezvoltat, foarte curînd, cel mai mare centru de învățămînt din întreaga creștinătate latină, în timp ce în abațiile irlandeze și englezești, la sfîrșitul secolului al VII-lea, erau executate cu o finețe extremă primele capodopere ale miniaturii insulare, ca, de exemplu, Psaltirea din Canterbury. La această dată, avîntul literelor clasice a cucerit întreg continentul, importat în Galia de călugării colombani și de savanții anglo-saxoni. La mijlocul secolului al VII-lea, călugării au devenit, însă, în această parte a Occidentului
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]