1,286 matches
-
sunt înființate două camere sub numele de Consiliul Bătrânilor ("Conseil des Anciens") și Consiliul celor Cinci-Sute ("Conseil des Cinq-Cents") pentru a reprezenta puterea legislativă. Opunându-se decretului celor două treimi are un rol activ împreună cu Antoine Chrysostome Quatremère de Quincy, în timpul insurecției din 13 Vendemaire al Anului IV (5 octombrie 1795). Cu această ocazie, descoperă geniul de tactician al generalului Bonaparte, supranumit generalul "Vendémiaire". Este membru al comitetului central regalist care trebuia să desființeze Convenția. Pe 17 octombrie, ca șef al secțiunii
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
conform cărora el ar fi avut unii strămoși de origine evreiască. După primul război mondial Heydrich s-a înrolat la vârsta de 15 ani într-una din formațiunile paramilitare "Freikorps", care au combătut în 1919 în conflicte armate încercările de insurecție bolșevică în câteva regiuni ale Germaniei, încercări de a transforma recent proclamata republică germană (Republica de la Weimar) într-o republică sovietică. A aderat și la filiala din Halle a unei organizații ultraconservatoare naționaliste ("Deutschvölkischer Schutz- und Trutzbund"). Între 1922-1928 Heydrich
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
au murit când Prus era încă tânăr și diferite rude, incluzând-o și pe mătușa să, cu care a avut o relație foarte bună, au avut grijă de el. La vârsta de cinsprezece ani, în anul 1863, s-a alăturat insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale. La scurt timp după împlinirea vârstei de șaisprezece ani,a suferit leziuni grave din lupta. Cinci luni mai tarziu, a fost închis pentru participarea să în cadrul insurecției. Aceste experiențe timpurii pot constitui accentuări ale tulburărilor cauzate
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
de cinsprezece ani, în anul 1863, s-a alăturat insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale. La scurt timp după împlinirea vârstei de șaisprezece ani,a suferit leziuni grave din lupta. Cinci luni mai tarziu, a fost închis pentru participarea să în cadrul insurecției. Aceste experiențe timpurii pot constitui accentuări ale tulburărilor cauzate de panică și agorafobie, care l-au urmărit pe tot parcursul vieții, determinând opoziția sa privind recuperarea independenței Poloniei prin forță armelor. În 1872, la vârsta de 25 de ani, a
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
din partea mamei, Domicela Olszewska din Lublin. În 1856 Prus a rămas orfan de tată. În 1862, fratele lui Prus , Leon, un profesor cu treisprezece ani mai mare, l-a dus în Siedlce, apoi în Kielce. La scurt timp după izbucnirea insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale, în ianuarie 1863, Prus , având 15 ani, a fugit de la școală pentru a se alătura insurgenților. Este posibil să fi fost influențat de fratele său Leon, care la scurt timp a devenit unul dintre liderii insurecției
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale, în ianuarie 1863, Prus , având 15 ani, a fugit de la școală pentru a se alătura insurgenților. Este posibil să fi fost influențat de fratele său Leon, care la scurt timp a devenit unul dintre liderii insurecției. În timpul insurecției, Leon a dezvoltat o boală psihică, de care a suferit până în momentul morții în 1907. La 1 septembrie 1863, la douăsprezece zile după cea de-a 16-a aniversare, Prus a luat parte la o luptă împotriva rușilor
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
împotriva Rusiei Imperiale, în ianuarie 1863, Prus , având 15 ani, a fugit de la școală pentru a se alătura insurgenților. Este posibil să fi fost influențat de fratele său Leon, care la scurt timp a devenit unul dintre liderii insurecției. În timpul insurecției, Leon a dezvoltat o boală psihică, de care a suferit până în momentul morții în 1907. La 1 septembrie 1863, la douăsprezece zile după cea de-a 16-a aniversare, Prus a luat parte la o luptă împotriva rușilor, într-un
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
spital în Siedlce. Este foarte posibil ca această experiență să-i fi cauzat agorafobia cu care s-a luptat întreaga viață. Cinci luni mai tarziu, la incepututl lunii februarie, a fost încarcerat în Castelul din Lublin din cauza participării sale în cadrul insurecției. La începutul lunii aprilie, un tribunal militar l-a condamnat la pierderea statutului său de nobil și la restabilirea terenurilor imperiale. Cu toate acestea, la 30 aprilie , presedintele districtului militar din Lublin, ținând cont de perioada petrecută în arest și
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
interes micuțului Jon, fapt atestat printr-o corespondență prolifica cu mama acestuia (căreia i-a trezit interesul pentru scris). Jan Sacewicz va deveni inginer și unul dintre marii moștenitori ai lui Prus, care mor într-un lagăr german după suprimarea insurecției poloneze din perioada august-octombrie 1944. Deși Prus a fost un scriitor talentat, cunoscut inițial că umorist, nu a avut încredere în valoarea operei sale jurnalistică și literară. Prin urmare, la începutul carierei sale în 1872, la vârsta de 25 de
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
loc la Iași. Scopul ei era (după lozincile strigate de participanți) nu separarea propriu-zisă, ci revenirea la Unirea parțială, cu doi domni, două guverne și două Adunări Legislative, așa cum fusese stabilită prin Convenția de la Paris, din 1858. Printre participanții la insurecție s-au numărat frații Constantin și Alexandru Moruzi, mai mulți membri ai familiei Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu (personaj care s-a ocupat de dirijarea efectivă a mișcării de stradă) și mitropolitul Calinic Miclescu. Scopul mișcării era aducerea la domnie a boierului
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
să-l exileze pe Iacob, care a plecat la Bruxelles Exilul a fost scurt deoarece în 1680 Iacob a fost trimis în Scoția cu titlul de "Lord High Commissioner of Scotland" (Lord Înalt Comisar al Scoției) pentru a pune capăt insurecțiilor împotriva guvernului regelui. La palatul regal Holyrood din Edinburgh, Iacob a avut primele experiențe guvernamentale. Cu putere egală cu cea a unui rege, ducele de York face să fie aprobate proiecte de lege care au confirmat succesiunea sa la tronul
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
armata prin intermediul colaboratorului său, generalul Alfonso La Marmora, a construit Arsenalul Militar Maritim al orașului La Spezia. În politica internă a fost un făuritor al ordinii monarhice constituționale, toate reformele sale erau dictate de dorința sa de a împiedica orice insurecție democratico-republicană. Convins susținător al unei Biserici libere într-un Stat liber, a fost interesat în a redimensiona puterea bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat construirea de grădinițe, a dus o luptă puternică împotriva Iezuiților care dețineau monopolul instrucției
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
armate din Polonia ocupată. Unele subunități ale Armatei Teritoriale au încercat să-i ajute pe răsculații din ghetou, dar, în principal, evreii au fost lăsați să lupte singuri. În timpul anului 1943, Armata Teritorială și-a pregătit forțele în vedera declanșării insurecției naționale. Planul de insurecție a fost codificat Operațiunea Furtuna și a început să fie pus în practică la sfârșitul anului 1943. Cele mai cunoscute acțiuni au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia. În august 1944, în timp ce Armata Roșie
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Unele subunități ale Armatei Teritoriale au încercat să-i ajute pe răsculații din ghetou, dar, în principal, evreii au fost lăsați să lupte singuri. În timpul anului 1943, Armata Teritorială și-a pregătit forțele în vedera declanșării insurecției naționale. Planul de insurecție a fost codificat Operațiunea Furtuna și a început să fie pus în practică la sfârșitul anului 1943. Cele mai cunoscute acțiuni au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia. În august 1944, în timp ce Armata Roșie se apropia de Varșovia
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Teritorială și-a pregătit forțele în vedera declanșării insurecției naționale. Planul de insurecție a fost codificat Operațiunea Furtuna și a început să fie pus în practică la sfârșitul anului 1943. Cele mai cunoscute acțiuni au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia. În august 1944, în timp ce Armata Roșie se apropia de Varșovia, guvernul în exil a cerut Armatei Teritoriale să declanșeze insurecția în oraș, astfel încât să elibereze orașul și să prevină preluarea puterii de către comuniști. Armata Teritorială, aflată sub conducerea
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
fie pus în practică la sfârșitul anului 1943. Cele mai cunoscute acțiuni au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia. În august 1944, în timp ce Armata Roșie se apropia de Varșovia, guvernul în exil a cerut Armatei Teritoriale să declanșeze insurecția în oraș, astfel încât să elibereze orașul și să prevină preluarea puterii de către comuniști. Armata Teritorială, aflată sub conducerea lui Tadeusz Bór-Komorowski, a declanșat Insurecția din Varșovia. Forțele sovietice se aflau la mai puțin de 20 de kilometri depărtare, dar primise
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
în timp ce Armata Roșie se apropia de Varșovia, guvernul în exil a cerut Armatei Teritoriale să declanșeze insurecția în oraș, astfel încât să elibereze orașul și să prevină preluarea puterii de către comuniști. Armata Teritorială, aflată sub conducerea lui Tadeusz Bór-Komorowski, a declanșat Insurecția din Varșovia. Forțele sovietice se aflau la mai puțin de 20 de kilometri depărtare, dar primise ordine din partea Marelu Stat Major sovietic să nu sprijine lupta polonezilor. Stalin a descris insurecția ca pe o "aventură criminală". Polonezii au apelat la
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Teritorială, aflată sub conducerea lui Tadeusz Bór-Komorowski, a declanșat Insurecția din Varșovia. Forțele sovietice se aflau la mai puțin de 20 de kilometri depărtare, dar primise ordine din partea Marelu Stat Major sovietic să nu sprijine lupta polonezilor. Stalin a descris insurecția ca pe o "aventură criminală". Polonezii au apelat la aliații occidentali pentru a ajutora luptătorii din capitală. Royal Air Force, iar mai târziu escadrilele poloneze din Italia, au parașutat arme, dar, la fel ca în 1939, era imposibil pentru aliații occidentali
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
au fost estimatea la 150.000 -300.000 de morți, 900.000 de civili trimiși în lagărele de concentrare germane de la Ravensbrück, Auschwitz, Mauthausen și altele. Varșovia a fost distrusă aproape în întregime după ce bombardierele germane au demolat sistematic orașul. Insurecția din Varșovia a permis germanilor să distrugă o bună parte a Armatei Teritoriale, spre marea sadisfacție a lui Stalin, care a putut să-și impună guvernul comunist în Polonia postbelică fără să se teamă de o opoziție armată. În timp ce sovieticii
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
colaboreze cu Armata Roșie la nivel tactic, în schimb, autoritățile clandestine ale Statului Secret Polonez trebuiau să preia puterea în zonele controlate de Aliați (vedeți Operațiunea Furtuna) pentru a preveni posibilitatea ca sovieticii să preia controlul asupra întregii țări. Eșecul Insurecției din Varșovia a marcat prăbușirii oricărei șanse a Poloniei de evitare a instaurării puterii comuniste, în special datorită lipsei de interes a Aliaților față de un eventual conflict cu sovieticii. Sovieticii au trecut la arestarea, deportarea sau executarea membrilor Armatei Teritoriale
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
lui Napoleon Bonaparte. Fiul unui hangiu modest care mai avea încă 10 copii, Joachim primește totuși o educație timpurie la seminariile teologice de la Cahors și Toulouse, înainte de a se înrola într-un regiment de vânători călare. Se face remarcat în timpul insurecției regaliste din Paris, servind sub comanda generalului Bonaparte. Acesta apreciază calitățile de comandant de cavalerie ale lui Murat și îl va lua cu el în campania din Italia (1796-1797), unde va face minuni de vitejie în fruntea cavaleriei sale ușoare
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
ca provincii rebele, dar era prea slăbită pentru a acționa corespunzător, fiind antrenată în procesul transformării restului teritoriului pe care îl mai controla în ceea ce avea să devină Uniunea Sovietică, prin intermediul revoluției din 1917 și a războiului civil. După succesul insurecției din Wielkopolska din 1918, Polonia și-a restabilit statalitatea pentru prima oară după împărțirea din 1795, punând capăt la 123 de ani de stăpânire a celor trei imperii vecine: Imperiul Rus, Imperiul German și Imperiul Austro-Ungar. Țara renăscută ca A
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
într-un mod considerat la Varșovia defavolrabil polonezilor. Germania urma să păstreze o bună parte a cuceririlor sale în est. Frontiera apuseană a Poloniei rupea țara de bazinul carbonifer și de regiunea industrială din Silezia, ceea ce a dus la izbucnirea insurecțiilor din Silezia din 1919-1921. Linia Curzon, trasată în răsăritul Poloniei, lăsa milioane de polonezi trăitori la est de Bugul de Vest în teritoriile pe care le stăpânea Rusia. Polonia nu era singura țară care era prinsă în cursa pentru reîntregire
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
dintre cele mai importante teatre de luptă în primul război mondial, era foarte instabilă din punct de vedere politic. După conflictul cu Republica Populară a Ucrainei de Vest din care ieșise victorioasă, a fost angajată în noi conflicte cu Germania (Insurecțiile sileziene) și cu Cehoslovacia. Guvernul polonez era la începutul existenței sale și avea un control redus asupra diferitelor zone de frontieră. Pe teritoriul țării circulau șase monede diferite, fiecare afectată de propria sa rată a inflației. Economia poloneză era în
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Insurecția din Polonia Mare din 1918 - 1919, cunoscută și ca sau Războiul Poznańian (în limbile poloneză: "Powstanie Wielkopolskie 1918-19 roku"; germană: "Großpolnischer Aufstand") a fost o insurecție militară a polonezilor din Polonia Mare (Wielkopolska), (cunoscută și ca Marele Ducat al Poznańului
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]