25,327 matches
-
De fapt, dacă ar fi Încercat să afle, ar fi fost Îndată pusă la punct, cu una din remarcile acelea tăioase care-i provoca de fiecare dată un sentiment de culpabilitate. Preț de cîteva minute doar, atunci Îl ura cu intensitate și, oricît s-ar fi străduit, În minutele acelea nu și amintea nici unul din motivele pentru care Îl iubise cîndva; la fel cum, după aceea, cînd Îl iubea din nou, uita cu totul motivele pentru care Îl urîse vreodată. Ultima
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care merită reținut - nivelul de Început pentru psihokinezie! Tocmai de aceea trebuie să li se acorde o importanță deosebită. Din motive imposibil de deslușit, Joanna-Jeni era convinsă, reușind să transmită această convingere și Christinei, că În fiecare zi de sîmbătă intensitatea undelor theta este maximă, ceea ce Însemna că Marea Spirală trebuia neapărat programată În această zi. Poate nu e lipsit de importanță nici faptul că, sîmbăta, patronul de la Calea Luminoasă Îi dădea Joannei-Jeni liber. Odată ziua stabilită, rămînea să fie rezolvată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
televizor. Regiunea Constanța a fost prima din țară care a raportat Încheierea colectivizării. De aceea, contactul nemijlocit cu oamenii simpli, din care și eu provin, mi-a dat Întotdeauna o mare Încredere În viitor. Visez rar, dar cu o mare intensitate. Nici n-ar avea rost să visez prea des. Marii vizionari visează cu ochii deschiși, n-au nevoie să doarmă. Într-o anumită perioadă, cu puțin Înaintea evenimentelor din Cehoslovacia, aveam un vis care mă cam pusese pe gînduri, tocmai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a Înregistra eventualele noutăți În derularea evenimentului. Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde se adăpostise și Îi ardea obrajii. CÎnd, după cîteva minute (sau mai puțin? amploarea și intensitatea evenimentului dilataseră timpul), se lăsă din nou liniștea, era atît de intensă Încît Îi țiuiau urechile. Ca să verifice dacă nu asurzise, Încercă să vorbească, să spună ceva, orice. Spuse: — Dumnezeule, parcă s-ar fi prăbușit un ozeneu! Din poziția În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lucru care Îl cam indispunea pe colonel, că În pereții intestinali există la fel de mulți neuroni ca și În creier, și Îi vorbi despre obiectivul său principial, de a restabili echilibrul concentrației de neuro-transmițători prin acțiunea unui cîmp electromagnetic de slabă intensitate, acceptă resemnat schema de tratament propusă, tocmai din cauză că gesticulația excesivă a medicului și abundența de termeni specifici din explicațiile sale sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a fost decît un foc de paie. Pe dracu’! Ar fi cum nu se poate mai trist ca poporul ăsta să rateze și șansa asta, începu să se gîndească la zvonurile care circulaseră din gură în gură în ultimele zile. Intensitatea unui eveniment este dată întotdeauna de forțe exterioare acestuia, și nu de cele care acționează chiar în interiorul său, își aminti o teorie care nu-i folosise la nimic pînă atunci, cînd o bubuitură îndepărtată îi întrerupse gîndurile, făcîndu-l să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
primesc ordine de la nimeni, nu plec nicăieri, le-am zis băieților să se așeze pe borduri, să-și strîngă steagurile și să lase pancartele jos. N-a trecut mult și mi-am dat seama că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a pocnit nasol În nas cu pumnul lui ca o nicovală, iar lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile, un freamăt În pieptul nostru, jumate hohot de plîns, jumate vomă. Singurul lucru la care putem reacționa este durerea. Nu mai putem vedea sau simți nimic altceva. Cum te-a făcut să te simți SÎntem altfel decît cred ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sâcâia cu Întrebări inutile și se bucura cu multă demnitate de avantajele unei vieți Îndestulate și de calitatea ei de mamă pe care o credea cel mai important lucru de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate ca un strigăt de ajutor. Fata blondă se prostitua cu aceeași tristețe Întipărită pe chip, În zona Gării de Nord, dar Ben, nu s-a mai apropiat de ea. O pândea noaptea, din mașină. Ea părea că nu-l vede. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puteam să mă desprind de picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
primitivă, cu o anume brutalitate și voioșie, trăsături ce nu se regăseau în relația mea mult mai elegantă și fundamental mai blândă cu Antonia. O adoram pe Georgie și pentru simplitatea, duritatea, independența ei, pentru inteligența și lipsa ei de intensitate și, în ansamblu, pentru faptul că reprezenta o completare și un contrast atât de mare față de farmecul mai domol și mai „jilav” al soției mele, față de strălucirea ei scăldată în rouă. Aveam nevoie de amândouă și, avându-le pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu numai din pricina durerii de cap atroce și deprimante, ci și din cauză că simțeam că o să apar într-o postură stupidă în discuția cu Georgie. Întâlnirea cu ea îmi stârnea încă o stare de confuzie, iar dorințele mele contradictorii sporiseră în intensitate. Pe de-o parte, gândul la Antonia mă acapara din ce în ce mai mult. Îmi doream să mă gândesc tot timpul la ea, deși lucrul acesta îmi producea numai durere. În chip obsedant, singurul lucru pe care mi-l doream era să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-o arătase. — Ah, cum mă mai urăști în clipa asta! rosti Georgie. Mă privea încă de sus, cu toată intensitatea, vrând parcă să-mi smulgă din creier gândurile. Dac-ai ști cât de mult greșești! i-am răspuns. Am privit-o și eu fără să zâmbesc și am simțit o bucurie profundă la gândul că o voi uimi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toată dragostea și grija mea rămăseseră alături de ea. Nu-mi mai puteam despărți ființa mea de a ei, de parcă mi-ar fi fost mamă; confruntarea dintre cele două femei mă făcuse să simt - poate pentru puțin timp, dar cu o intensitate disperată - concretețea legăturii dintre mine și Antonia, imaterialitatea legăturii dintre mine și Georgie. Și totuși, cât mă exaspera Antonia! Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi acasă în nesiguranță? Vrei să te duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
problema. Îmi iubesc soția și încă o doresc. Îl iubesc și pe fratele dumneavoastră. După cum poate v-ați dat seama, sau poate nu - până nu demult eu însumi n-am realizat acest lucru - sentimentele mele pentru Palmer sunt de o intensitate neobișnuită. N-am fost niciodată ceea ce se consideră în general a fi un homosexual, dar afecțiunea mea pentru Palmer are această nuanță; ciudat este faptul, probabil cunoscut în psihologia medicală, că legătura lui Palmer cu soția mea în loc să diminueze afecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era, de fapt, sora mea. În timpul discuției cu Palmer percepusem în mod difuz prezența lui Honor undeva în apropiere, ca pe o vibrație a aerului care nu devenise sunet, dar care, dacă s-ar fi putut auzi, ar fi avut intensitatea unui țipăt. În prezent, după ceva timp, gândurile mele îndreptate către ea, mult mai precise acum, deveniseră o durere sferică la periferia căreia atârnau, ca niște bucăți de carne, părți din ființa mea. Cu greu puteam găsi un nume potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avea un iubit; iar însăși ideea că și-l alesese pentru acest rol chiar pe fratele ei făcea ca mintea mea să o ia razna. Pentru nici o femeie o asemenea iubire, dacă ea exista, nu putea fi una de o intensitate obișnuită, dar pentru o femeie ca Honor o asemenea iubire diabolică nu putea fi decât una colosală. Privind acum înapoi, identificam indicii care, interpretate prin prisma informațiilor de curând dobândite, îmi sugerau cât de mare ar putea fi această iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sentimentul care mă susținea pe mine era acela de milă față de Antonia. Nu era o compasiune pură, ci un sentiment în care se amestecau și accente de răzbunare. Ea era conștientă că mă făcuse să sufăr; dar nu putea intui intensitatea și specificul acestei suferințe pentru care, în chip irațional, împotriva voinței mele, o învinuam pe ea. Amândoi eram înfrânți. Într-o oarecare măsură a fost o adevărată binecuvântare faptul că Antonia era atât de preocupată de ea însăși. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea, mă voi duce într-acolo chiar de-ar fi să calc peste cadavre. Această succesiune de idei se văzu întreruptă brusc de îngrijorarea mea legată de Antonia; și abia a doua zi la prânz când aceasta slăbi puțin în intensitate din pricina oboselii extreme, gândurile mele s-au întors la Honor și la cuvintele despre capul retezat. Cu o zi înainte mă bucurasm că nu-i trimisesem scrisoarea inițială în care îmi explicam comportamentul în termeni atât de banali. Nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o crimă, deși nu-mi era prea clar dacă aveam să fiu victimă sau asasin. Pasiunea dusă la extrem este însoțită de o foame devoratoare. La fel de adevărat este și faptul că, printr-un proces de transformare născut tocmai din această intensitate, ea se poate hrăni cu aproape orice. Eu traversasem ultima perioadă susținut de gândul că o voi revedea pe Honor; și cu convingerea că în momentul acela voi muri. Nu mai vedeam nimic altceva, nu mă mai preocupa nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de cât. Dar, Îndată ce Încercam să dezvolt dintr-o imagine o acțiune, gândurile mi se risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate de periculos. Treptat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oferea plăcere și nu se alegea ea Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]