6,119 matches
-
Așa e. — Și unde le-ai dus? Știu că te-ai întors cu elicopterul gol. — La cei rămași pe aici. — La cei rămași în mijlocul deșertului? se prefăcu mirat celălalt, care părea că se joacă de-a șoarecele și pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
austriacul plescăi din limbă, clătină din cap, ca și cum toată povestea i s-ar fi părut foarte complicată. Și, pe deasupra, acum te lasă în „ariergardă“... De ce? Ce mister se ascunde în spatele acestei afaceri? Nené Dupré, care înțelesese de la început de jocul interlocutorului său, obosit să se tot învârtească în jurul cozii, hotărî să treacă direct la subiect. — Hai să lăsăm prostiile! zise morocănos. Dacă-mi spui tot ce știi, îți spun tot ce știu... — De acord, se învoi celălalt. Se zvonește că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spus taică-tu? — Că o să facă tot ce poate. — Și asta ce înseamnă? — Că vei avea ceea ce dorești, deși va fi nevoie, poate, de mai mult timp. Nu pot să-ți dau mai mult timp. — De ce nu? vru să știe interlocutorul său. Tocmai aici, unde timpul nu are importanță? Ce contează o zi, o săptămână sau o lună?... Sunt sigur că nici măcar nu știi în ce an suntem. Am spus o săptămână și au trecut deja trei zile. — Și crezi oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
băiatul moare, nu va mai fi cine să te apere și toată vina va cădea asupra ta. — Negociezi din ce în ce mai bine. — Asta pentru că am un bun adversar. — Ce vrei să spui cu asta? întrebă celălalt, deranjat. Că ești cel mai încăpățânat interlocutor cu care m-am înfruntat vreodată. — Nu mă supăr, pentru că ești oaspetele meu și nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de puț, vor supraviețui. Și asta e toată averea familiei mele. Nu este mult, dar ne-au trebuit mulți ani ca să le adunăm și cineva a distrus totul dintr-un capriciu, în mai puțin de un minut... - Se uită la interlocutorul său cu acei ochi întunecați și pătrunzători care când se înfuriau păreau că scot scântei. - Până când vinovatul nu va plăti pentru toate astea, nu va fi pace... Se ridică fără grabă și spuse în încheiere: Și acum te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu putere, un gest afectuos și foarte rar la el. - Ești un băiat bun - murmură. Și sunt convins că te vei ține de cuvânt. — Fii sigur... Ai de gând să-l omori pe porcul ăla? — Să-l omor? se miră interlocutorul său. În nici un caz. Dacă l-aș omorî, n-aș face ce spune legea și în cazul ăsta aș fi la fel de vinovat ca el, iar toate astea n-ar mai avea sens... Succes! — Succes! Afară îl aștepta Nené Dupré, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
s-ar părea... De ce te-au lăsat să pleci? — Pentru că aveau de gând să omoare doar patru și Pino Ferrara, care acum este în drum spre Italia, a plătit ca să mă elibereze. — Pino Ferrara este în drum spre Italia? spuse interlocutorul său surprins. Cine ți-a spus? — Tuaregul. Mecanicul se gândi ce să răspundă, dar până la urmă ridică din umeri și spuse: Mă tem că te-au păcălit și că Pino Ferrara e mort, deși acum asta nu mai are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în curul lumii... De unde crezi că ar putea avea așa arme? — De ce mă întrebi pe mine? răspunse țâfnos, ca de obicei, Sam Muller. Acum trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au lăsat un mort și un rănit. Partea proastă e că ne-au luat un binoclu de noapte, ceea ce înseamnă că știu să-l folosească. — Probabil că asta căutau. — Tu crezi? — Eu nu mai cred nimic... - se grăbi să răspundă interlocutorul său. Dar nu încape îndoială că ne trag șuturi mereu în același loc și nu-mi place... Nu-mi place deloc! — Ai vreo idee? — Vreo idee? Vreo idee? mormăi cu dispreț numărul doisprezece, care părea că-și ieșise din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mecanicul, care se simțea în continuare răspunzător de previzibilul dezastru ce-i amenința. În chestia asta, acum e momentul să arătăm că avem sânge în noi. — Eu știu foarte bine când trebuie să arăt că am sânge în mine - răspunse interlocutorul său, în timp ce arăta cu un gest amplu spre grupul de răniți întinși pe jos în peșteră. Mă mândresc cu asta, pentru că altfel m-aș fi lăsat de meserie - dar știu că niște oameni care sângerează și cărora peste două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nebuni. Nu sunt „păduchi nebuni“! - protestă imediat Mecanicul. Sunt băieți sănătoși, voinici și curajoși, dornici să trăiască diverse aventuri și să cunoască lumea. Să cunoască lumea la peste o sută pe oră și învăluiți în nori de praf...? se miră interlocutorul său. După părerea mea, în felul ăsta nu poți să cunoști nimic. Cine vrea să cunoască Africa, sau orice alt loc, trebuie să o facă în liniște, pas cu pas, lăsând orele să se scurgă, observând fiecare amănunt sau vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de neputință. - Singurul lucru pe care-l dorim e să plecăm de aici cât mai repede. Asta nu este o misiune pentru care să merite să ne vărsăm sângele. Gacel Sayah se gândi câteva clipe, se uită fix în ochii interlocutorului său și, în cele din urmă, întrebă pe un ton sec: — De ce l-ați omorât pe băiat? — Nu l-am omorât eu și, crede-mă, dacă aș fi știut că se va întâmpla așa, i-aș fi împiedicat, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie din nou să răspundă, se sprijini de peretele de piatră, își studie îndelung interlocutorul și, în cele din urmă, preciză pronunțând foarte apăsat cuvintele: — Ați fi capitulat, și știi asta foarte bine. Fără apă, mâine pe vremea asta n-ați mai putea obliga nici măcar propriile voastre mâini să apuce o armă. — E foarte posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Viața lui Milosevic nu valorează nici cât degetul unui mort. Acum știu, și știu de asemenea că moartea aceasta apasă ca o piatră pe conștiința mea, dar nu pot să dau timpul înapoi. Au fost mai multe morți... - îi aminti interlocutorul său. Și toate din aceeași cauză. — Dar de celelalte nu mă simt răspunzător - zise. Să lupți împotriva imohagilor în deșert a fost întotdeauna o sinucidere, și ați avut mult noroc că ați scăpat cu viață. — Noroc? se scandaliză însoțitorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi înțeles la ce se referea. Oh, haide! - exclamă imediat. Nu vorbi prostii! În ziua în care un tuareg n-o să fie în formă, îl înghite deșertul. Nu deșertul, ci noaptea îl înghiți dintr-o dată, fiindcă dispăru pe neașteptate, fără ca interlocutorul său să fi avut timp să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul continua să se întețească. Așezat acolo, chiar la intrarea micii peșteri, care lui i se părea locul cel mai absurd și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îmi pare rău de cei care au murit... - spuse. Mai ales de acel sărman băiat care n-a avut nici o vină, dar în fond mă bucur că totul s-a terminat mai bine decât îmi închipuiam. — Mai bine...?! se miră interlocutorul său. La ce altceva te așteptai ? — La un masacru în care tu și ai tăi ați fi pățit-o cel mai rău. Imohagul făcu un amplu gest cu brațele deschise și arătă peisajul dezolant ce-i înconjura. — Aici...? întrebă încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
organizație. — Știm, și-o să ne ocupăm de ei la timpul potrivit, dar e limpede că totul a început din cauza ta, pentru că ai fost imbecil și gură spartă... Așa că, jos! Nu puteți să faceți una ca asta! Ar fi un asasinat. Interlocutorul său se mulțumi să deschidă ușa și să-l împingă afară. În cazul ăsta o să dorm prost la noapte! spuse, întrebând apoi sarcastic: Nu căutai emoții...? Acum ai ocazia să trăiești emoții adevărate. Închise ușa brusc și-i făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bine mă prefac destins absent ca atunci cînd am cunoscut-o elegantă frumoasă degajată femeia asta nici nu mă observă și seara primul telefon vreau să-ți citesc poeziile la Întîlniri tăceam vorbea ea și avea impresia că sînt un interlocutor ideal tac tac tot timpul să nu mi se vadă mizeria colecționara mea de rarități se pare că te-am cam decepționat nici o deosebire Între mine și bietul Albu auzi o petrecere adevărată o dragoste adevărată o familie adevărată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uneori parcă am privi Împreună aceleași lucruri și e foarte interesant că nu-l aud niciodată ce spune, dar știu exact ceea ce gîndește despre ele, așa cum gîndim noi În timp ce discutăm o mulțime de chestii pe care nu i le dezvăluim interlocutorului. Iar În ticăloșia asta, sînt sigură că ar fi de partea lui Marcel. — Bravo, cheamă-mă acum În instanță În fața unui erou de roman. Nu, zău că ești ridicolă. Ce ridicolă? Nebună de legat. Dar ce reprezintă un erou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei, da“ sau „cum de nu“, sau „ia desfă baierele pungii“. Ajuns la liceu, am uitat complet de plic. Pentru ziua respectivă, lucru care nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ceașca de cafea și vru să o ducă la buze. O privi nemulțumit pentru că era goală și se întinse din nou spre ibric. Știu că nu asta vă doriți să auziți de la mine, continuă Toma, întinzând și el ceașca spre interlocutorul său, dar vă cer să mă lăsați să-mi duc mai departe lucrarea. Vă rog să mă credeți că așa e cel mai bine, este în avantajul anchetei să cercetăm orice posibilitate. În situația în care descopăr cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drum! Niciodată nu poți ști ce pericole pot pândi pe traseu. Sunteți destul de aproape ca să priviți cu ochii dumneavoastră, sper să vă placă spectacolul. Vă doresc călătorie plăcută pe drumul de întoarcere și... vizionare plăcută! Sunetul tonului ocupat arăta că interlocutorul său întrerupsese convorbirea. Mihailovici rămăsese cu telefonul în mână nedumerit. Chiar înainte să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca fiind un om de bine ce încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]