2,510 matches
-
acestei pelicule) este dictată de echilibrul Starling la nivelul capilarelor pulmonare și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate prin epiteliul alveolar. Dacă alveolele ar fi acoperite cu un lichid cu compoziție similară cu cea din spațiul interstițial acest lcihid ar fi o simplă soluție apoasă, cu tensiune superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar conține substanțe tensioactive (în special palmitoilfosfatidilcolină); secretate de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
scădere a informației către creier, de exemplu prin scăderea pCO2 în sângele arterial; acesta este un exemplu de feedback negativ. 18.6.1. Chemoreceptorii centrali In general chemoreceptorii sesizează modificări de compoziție chimică în lichidul cu care vin în contact (interstițial sau intracavitar), care în unele cazuri reflectă nemijlocit modificări de la nivel sanguin. Cei mai importanți chemoreceptori centrali implicați în controlul permanent al ventilației sunt cei situați lângă suprafața ventrală a bulbului, în vecinătatea ieșirii nervilor IX și X. Chemoreceptorii centrali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
J) se găsesc în peretele alveolar lângă capilare. Impulsurile care pleacă de la acești receptori merg pe calea nervului vag, lent (prin fibre nemielinizate) și determină respirație rapidă, superficială; stimularea lor intensă produce apnee. Distensia capilarelor pulmonare și creșterea volumului lichidului interstițial activează acești receptori. Receptorii J au un rol important în dispneea asociată cu insuficiență cardiacă stângă, pneumonie și microembolism. De asemenea, receptorii J contribuie la creșterea frecvenței ventilației din cursul efortului. 18.6.4. Receptorii de iritație din căile aeriene
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică a acestei ecuații este limitată datorită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
multor valori. Presiunea coloid osmotică din interiorul capilarului este de 28 mm Hg. Presiunea hidrostatică capilară este aproape de media dintre presiunea arterială și venoasă, dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
loc la nivelul capilarelor tisulare (fig. 89, după West D. J.), după cum urmează: sângele arterial cedează O2 necesar activităților celulare și preia bioxidul de carbon rezultat în urma metabolismului celular. Schimbul tisular de gaze la se desfășoară prin peretele capilar, lichidul interstițial și membrana celulară și constă în procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare a gradientelor de presiune parțială între sectoarele traversate. Factorii de care depinde rata de difuziune (D) sunt cuprinși în ecuația Fick, . Schimbul gazos al O2
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fenomenul de multiplicare, iar deoarece direcția fluxului de lichid tubulară este opusă, se numește în contracurent (fig. 103). Pentru ca fenomenul de multiplicare să fie eficient, cea mai mare parte a electroliților extrași din urină trebuie să rămână la nivelul lichidului interstițial al zonei medulare. Aceasta se realizează cu ajutorul vasa recta, vase lungi, ce coboară de la limita între corticală și medulară și merg în paralel cu ansele. Aceste sunt atât arteriole cât și venule. Vasa recta ascendente sunt capilare fenestrate, iar cele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
vedere al compoziției, aceste două compartimente sunt foarte deosebite. LEC se poate împărți din nou în două subcompartimente majore, separate de endoteliul vascular. Plasma sângelui și limfei este LEC circulant din sistemul cardio-vascular, reprezentând ~25% din LEC (fig. 108). Lichidul interstițial (LI) este lichidul extracelular care scaldă toate celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere electrolitic și al solviților, lichidul interstițial, limfa și plasma au o compoziție foarte apropiată, cu excepția proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
și eliminările tubulare de potasiu. Mecanismul de control prin care balanța potasică controlează producerea de aldosteron este complet diferit față de cel care implică sistemul reninăangiotensină. Celulele corticosuprarenale (zona glomerulosa) ce secretă aldosteron sunt sensibile la concentrația în potasiu a lichidului interstițial. Creșterea potasemiei duce la creșterea concentrației de potasiu în LEC, ceea ce crește sinteza și eliberarea de aldosteron, care, prin efectul său asupra tubilor colectori, va elimina excesul de potasiu iar o scădere a potasiului va produce efecte inverse. 26.3
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ilustrativ-literar (cultul lui Dante, pictorii de teme biblice și mitologice); 3. panteist-pan-simbolic (Caspar David Friedrich); 4. subiectiv-psihologic (Odilon Redon); 5. senzual-expresiv (Van Gogh)32. Tipologia sa nu face decât să hașureze zone de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum Van Gogh, în cercul simbolist. Istoricul de artă român, Paul Constantin, în Arta 1900 în România, așază simbolismul sub semnul unui eclectism stilistic, reconsiderând o serie întreagă de formule simboliste, ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dreptunghi ale cărui diagonale se intersectează într-o imagine centrală, a regelui așezat pe tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos apare în armură asemeni unui cavaler medieval. Geometrizat și stilizat, astfel încât lasă impresia unui mozaic, desenul se situează și în contextul revalorizării decorativismului artei bizantine. IV.3. Ștefan Popescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Greuze, de un derivat cu parfum de Jugendstil al rococoului în Nimfă de Mirea, fragment din tabloul acestuia, Vârful cu Dor. Pereții sunt decorați în simil și pergament galben, culoarea preferată de către Mișcarea Estetică din Anglia; desene punctează spațiile interstițiale alături de sculpturi "din mai toți sculptorii noștri". Obiectele decorative, vaze, stofe, covoare orientale, suveniruri cu caracter estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fără a beneficia de o amprentă stilistică proprie, de o estetică particulară, el a fost înregistrat mai mult ca o prezență difuză, ca efect de atmosferă, ca sensibilitate marcând dacă nu un spațiu al periferiei, cel puțin unul al zonelor interstițiale. Caracterul său caleidoscopic, de conglomerat estetic nu este specific numai simbolismului românesc, ci definește simbolismul european în ansamblul lui. În acest fapt, dar și în absența unei școli simboliste propriu-zise în arta plastică spre deosebire de existența unei școli simboliste în literatură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentat de substanțele solide. Apa din organism se distribuie compartimentului extracelular și celui intracelular. 1.1.Apa Lichidul extracelular Lichidul extracelular este situat între piele și membranele celulare, reprezentând 20% din greutatea corporală. La rândul său este subâmpărțit în lichid interstițial (situat între membranele celulare) și lichid plasmatic (situat în interiorul vaselor sangvine). Cel dintâi cântărește 15% din greutatea întregului organism, iar ultimul 5%. Lichidul intracelular Reprezintă 40% din greutate și 66% din întreaga cantitate de apă. Celulele țesutului adipos conțin puțină
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
kg greutate corporală. În ultimul trimestru de sarcină volemia este mai crescută cu 3050%, mai ales pe seama volumului plasmatic. În ortostatism presiunea de filtrare în partea inferioară a corpului este mărită și în consecință plasma trece din capilare în spațiul interstițial. Dacă subiectul trece în clinostatism, după 1 minut volumul plasmatic poate crește cu 15% datorită intervenției mecanismelor de regalre a volumului plasmatic. În timpul primelor minute de efort fizic intens se produce o scădere a volumului sangvin cu câteva sute de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
treacă din plasmă în interstițiu. O altă forță care acționează în interiorul capilarului este presiunea coloidosmotică, de 25 până la 32 mm Hg, care împiedică trecerea lichidului din plasmă în interstițiu. În interstițiu acționează două forțe de presiune: presiunea coloidosmotică a lichidului interstițial (5 mm Hg) care atrage lichidul din capilar în interstițiu și presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (6 mm Hg) care favorizează trecerea lichidului din plasmă în interstițiu. Mecanism renal. Atunci când volemia ajunge la limita superioară și peste aceasta, diureza crește
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
25 până la 32 mm Hg, care împiedică trecerea lichidului din plasmă în interstițiu. În interstițiu acționează două forțe de presiune: presiunea coloidosmotică a lichidului interstițial (5 mm Hg) care atrage lichidul din capilar în interstițiu și presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (6 mm Hg) care favorizează trecerea lichidului din plasmă în interstițiu. Mecanism renal. Atunci când volemia ajunge la limita superioară și peste aceasta, diureza crește, iar când volemia ajunge la limita inferioară și sub aceasta scade și diureza. Mecanism nervos. Se
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de creșterea acestuia, consecutiv fiind declanșate reflexele și secrețiile glandulare necesare reglării volemiei. Mecanism umoral. Acționează prin intermediul hormonului adrenocorticotrop, secretat de hipotalamus, și prin aldosteron, mineralocorticoid secretatat de corticosuprarenale. Acești doi hormoni au rol în realizarea osmolarității lichidelor extracapilare și interstițiale, care la rândul ei are rol în controlul și reglarea volumului sangvin total. 2. Reglarea volumului globular se face în funcție de necesitățile în oxigen ale organismului, eritrocitele, prin hemoglobina conținută, fixând reversibil O2 din aerul inspirat și transportându-l la țesuturi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
apare hipoxia de altitudine. Compensator, volumul globular crește prin contracția splinei ce aruncă eritrocite în circulație și prin creșterea secreției de eritropoetină, hormon ce determină formarea eritrocitelor în măduva hematogenă. Organismul uman mai conține înafară de sânge 12-18 l lichid interstițial, ce împreună cu sângele constituie lichidul extracelular. Totalul apei din organism este completat de lichidul intracelular - aproximativ 30 l. Schimburile de apă și substanțele dizolvate în aceasta au loc permanent între sânge și lichidul interstițial și apoi între lichidul interstițial (mediul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
înafară de sânge 12-18 l lichid interstițial, ce împreună cu sângele constituie lichidul extracelular. Totalul apei din organism este completat de lichidul intracelular - aproximativ 30 l. Schimburile de apă și substanțele dizolvate în aceasta au loc permanent între sânge și lichidul interstițial și apoi între lichidul interstițial (mediul intern) și lichidul intracelular. 2.2 Proprietățile fizico-chimice ale sângelui Culoarea - sângele integral are culoare roșie, nuanța roșiepurpurie depinzând de saturația hemoglobinei eritrocitare cu O2. Când toată hemoglobina este combinată cu O2 (oxihemoglobină), culoarea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
lichid interstițial, ce împreună cu sângele constituie lichidul extracelular. Totalul apei din organism este completat de lichidul intracelular - aproximativ 30 l. Schimburile de apă și substanțele dizolvate în aceasta au loc permanent între sânge și lichidul interstițial și apoi între lichidul interstițial (mediul intern) și lichidul intracelular. 2.2 Proprietățile fizico-chimice ale sângelui Culoarea - sângele integral are culoare roșie, nuanța roșiepurpurie depinzând de saturația hemoglobinei eritrocitare cu O2. Când toată hemoglobina este combinată cu O2 (oxihemoglobină), culoarea sângelui este roșu aprins (așa
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]