1,253 matches
-
Te las pe tine să-i ții de urât. Și, frecîndu-și mâinile, bătrânul o luă mărunt pe scară în jos. - Ți-a cerut bani? întrebă, supărată, Otilia pe Felix. - Nu! minți acesta. - Ba ți-a cerut! întări fata cu o intonație care n-admitereplică. Papa este un om bun, urmă Otilia după oarecare trecere de timp, luând pe Felix de braț, însă are ciudățeniile lui. Trebuie să fii îngăduitor cu el. Vii să-mi ajuți să iau ceva din odaie? Otilia intră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădea seama de excesul de vanitate, după câteva schimburi de cuvinte banale, nu putu să nu mânuiască revista în așa chip, încît s-o vadă Aurica. G. Călinescu - Dar ce-i acolo? Un roman nou? întrebă ea.Felix își sili intonația la modestie: - Este o revistă franceză, în care mi s-a publicat unarticol medical. Cu toate că Felix cunoștea ignoranța celor două femei și lipsa lor de cordialitate, totuși nu s-ar fi așteptat la o primire atât de nepăsătoare. Aurica zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav rău, săracul, nu vă uitați pe din afară. Dacă m-aș lua după doctoriță, apoi atunci e grav de tot (Stănică spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce fac și cu el! zise Aglae gînditoare,desfăcînd capacul ceasului de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre viață și arta muzicală, sunt legitățile artei muzicale și muzicalitatea subiectului deziderate atinse prin intermediul cunoștințelor cheie. Datorită acestor cunoștințe, elevul se orientează în lumea muzicii. Exemple de cunoștințe cheie: muzica ca fenomen specific al lumii, creația muzicală ca proces, intonația ca sens/conținut muzical; dezvoltarea în muzică, imaginea muzicală, dramaturgia muzicală, muzica în contextul altor arte etc . C. Interdisciplinaritatea și educația muzicală - repere tangențiale Așadar, în realitate activitatea profesorului de Educație muzicală nu se limitează doar la acțiunile enunțate în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antoaneta-Ioana Luchian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1347]
-
de fapt invocat, nu în cazul unor cerințe evidente (pentru că, în acest caz, nu mai e nevoie de îndemn, totul e de la sine înțeles), ci în lipsă de evidență; „trebuie“ ascunde astfel o implorare de calitate joasă, un fals al intonației, care cere altceva decât cere o simulare a evidenței. Nimeni nu se roagă cu formula: „Trebuie, Doamne, să mă asculți“ - că așa ar fi normal dacă „trebuie“ n-ar conține un element de falsitate și dacă divinul ar „trebui“ și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am ferit s-o aduc în zilele acestea, deși restul familiei m-a condamnat, dar eu, când sunt convinsă că fac un lucru bun... — Foarte favorabile comentarii despre înmormântare, ți-ai făcut inutil probleme... o întrerupse tante Margot. Avea o intonație grăbită și binevoitoare în glas, ca atunci când voia să schimbe subiectul discuției. Exact cum trebuie, cu pompă și totuși cu sobrietate... La fel și discursurile, mai puțin mi-a plăcut cel al reprezentantului studenților. Aici, de altfel, să știi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
primească asentimentul Germaniei, dacă interesul german ar dicta astfel și dacă și circumstanțele generale ar dicta-o !“ a răspuns sec diplomatul german. Poate răspunsul vi se pare mușcător ? Ei bine, nu ! Ei bine, a fost dat cu toată cordialitatea ! Poate intonația, mișcările mele anunțau dinainte ceva plictisitor ? Ca totdeauna, majoritatea își vor continua conversația fără măcar să coboare vocea, câțiva au să încerce să mă asculte, dar vor renunța după primele fraze și, în orice caz, nu se va găsi nimeni în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai există o a doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat de la locul lor panerul, mănușile, foarfeca de grădină ; exact intonația cu care o auzisem, iar de văzut, vedeam cu totul alte lucruri. Și încă precise. Cu sinceritate m-am întrebat dacă și Lisette vede asemenea lucruri în mintea ei și încă de mai multe ori pe zi, relațiile dintre ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să mă simtă. Dacă încercarea mea spiritualistă avea să dea greș, atunci când avea să pună mâna pe poartă ca s-o des chidă, eu aveam să-l strig : — Ce-i cu această vizită incognito, domnule Ialomițeanu ? în gând îmi repetam intonația, dar n-a fost nevoie, privirea mi s-a dovedit suficientă, încă o dovadă, mi s-a părut atunci, a legăturii noastre sufletești, ce n are nevoie de cuvinte. A întors capul și, cu discreția ce-l caracterizează, a pornit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de ea, pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Am insistat să fiu primit și aproape am forțat-o pe madam Ana să-mi deschidă. Nu aveam, de fapt, nimic să-i spun, în afara veștii despre telefonul domnului Ialomițeanu, pe care i-am și dat-o, poate cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semne cu degetul, ca și cum ar fi vrut să-i aducă aminte ceva. Vilma Își acoperi fața eu mîinile. — Am nevoie de ajutorul unui băiat. Julius vorbea ca și cum Învățase totul pe de rost, cuvintele lui erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîs și Își roti privirea printre invitați căutînd-o pe Susan. — Ai auzit, draga mea? Nu, darling, ce? — Chiar acum ne-a spus majordomul că șoferul e disperat fiindcă Santiago a furat una din mașini. Fiecare cuvînt era spus cu o intonație perfectă, bărbătească. Susan rămase Înmărmurită; se uita țintă la el, nu știa dacă era bine sau rău ce făcuse Santiago. Se gîndi că ar fi fost rău pe vremea cînd trăia primul ei soț, dar acum, cu Juan Lucas... — Darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două sendvișuri cu salam pe două farfurioare, te rog, fără să-i lase timp Șobolanului să comande, cu aceeași intonație pe care o dobîndise pe cînd era În anul Întîi la Drept, cînd Începuse să frecventeze balurile. Perfect plasați, avînd o viziune totală a scenei, băieții din cartierul Marconi, toți În păr, fără fete, bineînțeles, căci atunci nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei care ar fi fost mai bine să nu vină profitau de ocazie, În urma unor eforturi Îngrozitoare, ca să danseze cu urîtele și cu cele care ar fi preferat să nu vină. Ce-i drept, Însă, nu știau să profite de intonația cafenea-de-port-dintr-o-țară-tropicală pe care Andy Latino reușea s-o dea cîntecelor de dragoste. După desert a Început partea cea mai frumoasă. Era de ajuns să-i vezi pe cei nouă profesori mișcîndu-se ca niște apucați, iar pe maestrul Lobo dirijând orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ashling începu să se diminueze și să se transforme în îngrijorare. Dacă greșise totul? Poate nu era deloc ceea ce își dorea Lisa. —E o greșeală de scriere aici, spuse Lisa cu o voce în care nu se simțea pic de intonație. Greșeală de tipar aici. Și alta aici. Și alta aici. Când a ajuns la final, i-a împins paginile înapoi și a spus: —Bine. —Bine? întrebă Ashling, care încă aștepta să primească recunoștință pentru munca pe care o depusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vervă. O să ne numim Torti și Colis, sau mai bine Torti și Colet! Tu Îți vei face intrarea cărînd un colet mare și mă vei Întreba: „Domnul Torti?“. Iar eu răspund: „A, colet!“. Dacă mai ne jucăm un pic cu intonația, o să meargă. Mai lucrăm un pic. Ce zici? Mă gîndisem deja În mașină la un cu totul alt nume pentru noi doi, dar nu Îndrăznisem să i-l spun. Era un nume care ar fi fost prea sentimental, iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
caz nu-i magie! Trio Fulcinius se dă de ceasul morții. Chiar că nu mai știe cum să întoarcă situația în favoarea sa. Pe neașteptate, îi vine o idee salvatoare. Se apucă să recite cu glas tare, încercând să dea o intonație cât mai lascivă cuvintelor. — Coapsa ei rotundă făcută la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă în cor: — Nu! Bunica îi mângâie pe obraji: Țintașul câștigă oricum? — Da! Femeia se întoarce victorioasă către Germanicus: — Te-ar ajuta și pe tine să compari virtutea cu o țintă îm părțită în sectoare de felurite culori. Glasul capătă intonații neobișnuit de dure: Dacă ai face așa, n-ar mai fi nevoie ca soția ta să intervină pe lângă împărat ca să primești triumful pe care îl meriți însutit, dar care probabil îți va fi din nou refuzat... Observă cu coada ochiului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu păr scurt și făcut permanent, fustă de stofă, pulover verde cu o broșă pe el. Broșa e super de bază. Perfect. Exact ca domnișoara Hunter. — Bruce Robertson, arată-te la față, ne poruncește ea. Curva are expresia, tonul și intonația care trebuie. Maisie a instruit-o excelent. Suntem nevoiți să ne supunem. Noi? Eu. Eu. — Da domnișoară, spun eu Încetișor. — Ești o rușine, Robertson, ne zice ea. Răhățișul cel mai diabolic, rău și servil care a trăit vreodată pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rânjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întâmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o intonație din asta smiorcăită și iritantă. Poate că-i puicuța aia Trudi. — Ai companie Ray? rânjesc eu. Așteaptă aici un minut, spune el, clătinând din cap Înainte de a intra În casă. Afară pe friguăsta? Pula mea. Pășesc În hol. Dispare preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul ce urma să fie pus în scenă și pentru a construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
glumi ea scoțând din nou la iveală câteva mingi roșii care continuau să apară și să dispară, să sară dintr-o mână în alta și să jongleze vioi prin aer. - Și accentul tău? întrebă el. - Am vreun accent? - În fine, intonație, inflexiuni... Știi tu, ton al vocii. - Probabil din Ohio. - Și eu tot pe acolo, mărturisi Rhyme. Illinois. - Dar nu am mai fost acolo de la 18 ani. Am făcut școala în Bronxville. - Probabil Colegiul Sarah Lawrence, deduse el. Artă teatrală. - Engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lectură clară și convingătoare. Metodologia școlară acordă în ultimul timp o atenție tot mai mare formării deprinderii de a vorbi în public, iar lectura unei compoziții este o modalitate eficientă de utilizare a elementelor compensatorii, cum ar fi gesturile, mimica, intonația, debitul verbal. Pentru ca vorbitorul să fie urmărit cu atenție, el va trebui să știe să se facă ascultat, prin adoptarea unei anumite poziții, prin adaptarea vocii la conținutul discursului, printr-o dicțiune corectă, prin supravegherea debitului verbal și, mai ales
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]