1,416 matches
-
de a ucide cu mâna lui pe alții, ar fi executat această propunere. De obicei oamenii care se tem de moarte se sinucid, părîndu-li-se, printr-un mister al psihologiei, mai acceptabilă pieirea prin propria inițiativă. Privirile piezișe ale lui Cioarec intrigând, i se luară cu mare grijă toate obiectele ce i-ar fi putut sluji la vreun gest funest: lingură, curea. De fapt, ideea de a se sinucide nu trecu o singură clipă prin mintea lui Cioarec, în schimb îi încolți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poți trăi. Ai colea o căsuță, câțiva bani, cui să-i lași? Și din ce-au murit? . - Nu știu! . - Cum, n-ai chemat doctor, n-ai cercetat ce boală au avut? . - N-au murit de boală. . - Atunci de ce? Întrebă foarte intrigat Oprescu. . - Mi-au fost răpiți! zise Ioanide aproape calm. . - Cum se poate? Ți i-au furat țiganii când erau mici? - Nu, mi i-a răpit fatalitatea. Pe unul l-am pierdut adineaori, la ora opt. Și zicând aceasta, Ioanide se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
citesc cuvintele ironice "fată bătrînă": "Pardon, sunt măritată, permite-mi să-ți prezint pe soțul meu". Dar fii pe pace, totul nu-i decât o glumă. Altă dată, Erminia spuse lui Ioanide următoarele: - Toată afacerea asta cu căsătoria care te intrighează nu-i pentru mine decât o distracție. Gust și eu, grație cumnatului meu, emoția de a auzi vorbindu-se despre nuntă în jurul meu. Și când eram copii făceam asta. Fetele se joacă cu păpușa, înseamnă asta că-și dau seama
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pricinui lui Pomponescu goliciunea anticamerei. El era un om care nu putea nici să mănânce liniștit la masă dacă nu-l aștepta cineva în sala pentru musafiri. Oricât era de mizantrop, ex-ministrul nu se putea dispensa de oameni și era intrigat chiar când numai media vizitatorilor scădea. De la obișnuiții casei afla ce se petrece în lume, se G. Călinescu documenta fără a fi nevoit să intre în cafenele. Căci Pomponescu mergea la restaurante, la anume reuniuni, ca acelea ale lui Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzit, zise Hagienuș către Gonzalv, că Ermil Conțescu s-a mai îndreptat puțin. . - Aș! tăgădui Gonzalv plictisit, s-a dezumflat la față, încoloare o temperatură care nu cedează, în jurul lui 38 de grade. Într-adevăr, acesta era un fenomen ce intriga pe medici. De unde putea veni temperatura acum, când orice punct inflamatoriu dispăruse? Conțescu fu ascultat la pulmoni cu cea mai mare atenție, fără să i se poată găsi ceva. Respira perfect. Interesul se îndreptă spre viscere. l se administrară laxative
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era poreclită June babana pentru a o diferenția de fetele mai puțin dezvoltate. Thaw simți un fior de interes. — June Babana n-o să vină cu mine la dans, zise el. — S-ar putea să vină. Nu te place, dar e intrigată de reputația ta. — Am reputație? — Ai două reputații. Unii zic că ești un profesor zăpăcit, fără viață sexuală, alții, că e doar o fațadă, și că ai viața sexuală cea mai sordidă din toată școala. Thaw rămase nemișcat, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și senzația de pericol... — Pericol? întrebă Thaw. — E ceva pericol. Dai cu ciocanul în ceva cînd tipii de lîngă tine încep să țipe. Te întrebi la cine urlă de data asta, și ei urlă și mai tare, iar asta te intrigă, „Doamne, dar dacă la mine urlă?“; și te întorci, iar deasupra capului ți se leagănă o grindă de zece tone în macara. — E cumplit! Dar nu sînt reguli împotriva chestiilor ăstora? — Ar trebui sa fie o cale liberă în mijlocul atelierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o conduse de-a lungul unei spițe, urcă peste ax și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să vadă o construcție industrială masivă, un turn deasupra unui puț de mină părăsită, de exemplu. Obiectul, însă, îl intriga. Era din lemn, prins în fier, ca un butoi retezat la un capăt. — E un car, zise Rima. — Dar înăuntru e loc pentru douăzeci sau treizeci de oameni! Ce fel de animale l-ar fi putut trage? Capul cuiului ăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El pe cel mai bun dintre voi și l-a transformat într-un izvor de lapte dulce, ceva ce nu a mai văzut nici măcar Guulun cel hoinar, care a cutreierat Câmpia în căutarea Zeilor. Privești la fântâna aceea și te intrigă forma ei rotundă. Dintotdeauna ți-a plăcut discul soarelui și siluetele celor trei Luni și te-ai întrebat nu o dată dacă ar fi sa nu fii om, atunci ce ți-ai dori să fii. Și răspunsul fusese întotdeauna cerc. Pentru că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vedem dacă iubeai omul sau soldatul... O să ne mai vedem curând. Îl aștept pe Durdrin și vom lua o decizie în ceea ce te privește. Alaana deveni lividă și privi multă vreme în urma Oksanei. Era ceva în legătură cu mintea Oksanei care o intriga. Avusese un sentiment vag, ca și cum clona ar fi invitat-o să îi pătrundă în minte. Se hotărî ca data viitoare să nu mai irosească oportunitatea de a-i privi gândurile. "Unul din păcatele de bază ale Regulamentului este acela că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu multe sute de ani înainte. Cu toate astea, sunt aproape sigur ca nimeni nu a expus o femeie însărcinată acțiunii unui asemenea virus. În Abație nu prea aveam așa ceva... - Păi se leagă, vorbi surescitat Kasser. Puștiul ăsta care ne intrigă pe noi nu pare să fie mai mare de șaptesprezece ani. E posibil să fi fost încă în burta mamei sale când a aterizat sonda. - Da, la concluzia asta am ajuns și noi. Adică eu și fetele... Se poate ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
două interviuri. În ciuda tonului, mai controlat decât al adversarului său, se vedea clar că numai la ofensa adusă de acesta se gândea și că se abține cu greu să nu izbucnească. Și, în cele din urmă, a reușit să ne intrige mai rău decât Goma, care, cel puțin, nu și-a ascuns adevăratele sentimente și n-a încercat să ne tragă de partea sa. Poate și fiindcă, la acuza că ar fi fost în serviciul securității, Breban a încercat să răspundă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
știu de ce, uitându-mă la ei ca pentru ultima oară, mi-am amintit că Marin Preda le spunea: „Frații Raicu”. Riscul de a privi memoria ca zestre Cartea Ninei Cassian Memoria ca zestre a stârnit comentarii care, inițial, m-au intrigat. Mi se părea că nu e frumos să se vorbească atât de mult despre viața intimă a autoarei. Poate și pentru că nu mi-aș fi imaginat-o pe Tania Radu, care e o intelectuală sobră și delicată, intitulându-și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
temeinică asupra celor ce ne sunt apropiate are puterea de-a trezi interes. Imediatitatea evenimentelor, la scară istorică, aparentă familiaritate a temelor și a problemelor tratate, faptul că lucrăm noi înșine cu o imagine bine conturată asupra acelorași împrejurări, ne intrigă și ne susține interesul pentru punctul de vedere al celuilalt. Propunerea pe care ne-o face Ciprian Beniamin Benea în cartea sa este una incomoda. Să decopertezi muntele de moloz ideologic ce acoperă istoria recentă a relațiilor politice ale României
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
mai târziu decît celelalte metrouri cu gaz sarin. În celelalte stații se instaurase deja panica. Metroul acesta de pe linia Marunouchi a ajuns până la capătul linei, la Ikebukuro, și s-a întors cu pungile de sarin la bord. Un lucru mă intrigă totuși. La stația Ikebukuro, când se face curat înăuntru și închid ușile, angajații se uită în fiecare colțișor. Caută să nu fie obiecte uitate de călători. E posibil ca atunci pungile cu gaz sarin să se fi aflat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din suflet editorului-șef al revistei, domnului Hirao Takahiro, datorită căruia am scris această carte și domnului Ōmatsu Yoshio, din departamentul editorilor, care m-a făcut să înțeleg și a rezolvat cu o răbdare de fier probleme realiste, care mă intrigau (mi-a spus niște lucruri folositoare despre „Epoca Aum“). Deasemenea domnul Haruki Kazukiro m-a ajutat enorm. Bineînțeles că, de acum înainte, în calitate de scriitor (creator de ficțiune) voi trece prin diverse procese de povestire și va trebui să caut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu glas tare comentariul muzeal. Am avut dovada pe la vârsta de douăzeci de ani, pe când străbăteam o expoziție de artă primitivă. Într-un colț, erau niște ciomege abjecte încrustate cu culori nasoale. Tata s-a apropiat de hidoșenia asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi aduc aminte că am schimbat cu sora mea priviri consternate. Vorbise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire, cel puțin în turbare. TEXTE AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moralminte, că simte cum se smulge inima lui cea bună din el și că îngerul păzitor și-a retras aripele de asupra capului, încît
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care pătrunde ploaia, un gard prin care maidanezii intră ca la dumnealor acasă și produc pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întuneric - nu ajungem într-un șanț... Bună ziua, domnule inginer! Bună ziua - a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi omul acesta? Vocea parcă îmi este cunoscută... Aaa! Îi fostul primar Costache Vultur”. Nu mă mai cunoașteți, domnule inginer? a întrebat Costăchel, intrigat de nedumerirea agronomului. Acum da, dar când m-ai salutat eram prins de gânduri și nu am băgat de seamă cine-i în căruță. Unde ai pornit? Am plecat de acasă de gura femeii - a glumit Costăchel. Dar nu mi-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
entuziasm, despre fabuloasa călătorie În fabuloasa țară a libertății care Îl fascinase instantaneu. Exaltat, rezuma fericita Întâlnire: dezinhibarea, lipsa de convenții și de prețiozitate, contactul imediat și direct, curiozitatea, Înțelegerea pentru diversitate, pentru extravaganță, pentru iconoclasmul oricărei opțiuni. Îl contemplam intrigat În vara Întoarcerii și Îmbolnăvirii sale surprinzătoare. Tot ce știam atunci despre America mă intriga și timora, și nu s-ar Întâmpla, probabil, altfel nici astăzi, după peste zece ani de când nu ne-am văzut, deși mă legitimez acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fericita Întâlnire: dezinhibarea, lipsa de convenții și de prețiozitate, contactul imediat și direct, curiozitatea, Înțelegerea pentru diversitate, pentru extravaganță, pentru iconoclasmul oricărei opțiuni. Îl contemplam intrigat În vara Întoarcerii și Îmbolnăvirii sale surprinzătoare. Tot ce știam atunci despre America mă intriga și timora, și nu s-ar Întâmpla, probabil, altfel nici astăzi, după peste zece ani de când nu ne-am văzut, deși mă legitimez acum ca cetățean al mult invidiatului și mult hulitului experiment al libertății. Destule dintre imaginile sale turistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În care pleci la sau vii de la Institutul pentru studierea antisemitismului nu este cumva noul caz livrat insolubilei „teme”? Aruncând, poate, În fiecare zi, la plecare și la venire, o potcoavă peste umăr, pentru a stimula complicitatea norocului? * „Mama era intrigată cât de ne-evreiască, după părerea ei, era firea bărbatului ei”, citim În textul din 2001 al revistei Apostrof, despre tatăl-fierar și fiul de fierar, de care autorul mărturisește surprins că reușește „tot mai greu” să se distanțeze. „Anti-modelul” tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nu doar prin aerul taciturn și replica laconică, nici doar prin mustață și chelie, ci printr-o promptă mușcătură lexicală la apropierea necunoscutului, dar și, nu o dată, a familiarului. Hirsut și hâtru, sceptic și, nu o dată, cinic, atât cât să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca și lamentarea. Rana ascunsă exploda, Însă, la orice atingere imprudentă, ca o floare a răului, hrănită, ca și la poet, din mucegaiuri, bube și noroi, Îmblânzită și fermecată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]