1,156 matches
-
grupului de sunete ari, aflat în perfect acord cu sonoritatea codrului. Deschiderea amplă a vocalei a este redusă dramatic la vocala cea mai închisă a alfabetului, i, întocmai cum intrarea în spațiul silvestru misterios îngustează percepția la minimum și dă intrusului sentimentul de vulnerabilitate în fața misterului cu implicații dendrolatrice. Alternanța m/r interiorizează sunetul ca pronunție, din spațiul exterior aparatului vocal în centru, ca echivalent al pătrunderii în inima pădurii. Sonoritatea închisă a lexemului codru se regăsește, așadar, în cea a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diplomatică bilaterală în capitala Finlandei a anului 1987. Programul meu de fiecare zi era aparent simplu: locuiam într-un apartament de două camere, în care mă simțeam stingher. Era normal locuința familiei colegului aflat în concediu, iar eu eram un intrus și, ca atare, mă retrăgeam în respectivul apartament numai ca să dorm pe o canapea destul de comodă din așa-zisa sufragerie. N-am vrut să folosesc dormitorul familiei titularului, mi se părea indecent. Sufrageria era încăpătoare și răspundea minimului de confort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
rea credință în literatura română, citindu-mi numele. Cea mai mică greșeală era pusă pe seama numelui meu și nu proiectat direct pe persoana mea. Germanii acceptă un francez numit Chamisso, însă românii au probleme să accepte în limba lor un intrus cu numele de Schenk... În copilărie, pe când scriam naivele mele poezioare, voiam să fiu componist. Din păcate nu știam să cânt decât din flaut și muzicuță, iar notele nu știu să le citesc bine până astăzi. Totuși am trei compoziții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt. Eu n-am nici la 64 de ani încredere în ceea ce scriu, mă omoară îndoielile că merită să continui, cu atât mai mult cu cât văd că trezesc adversități cu ceea ce public. Mă simt acum, la prima bătrânețe, același intrus în literatura română ca în prima tinerețe. Incapacitatea unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitori care pun bază pe lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
biotehnologie e obținerea, prin utilizarea unor organisme, a unui lucru de interes, produs ori serviciu. Să fiu bine Înțeles: nu pledez pentru exterminare, ci pentru o tratare ecologică a problemei. O tratare realistă, iar nu sentimentală. În interiorul colectivității umane, acești intruși scapă controlului naturii, activ În exteriorul comunității pe care o parazitează, iar problemele pe care le provoacă gazdei parazitate pot deveni cu ușurință acute. Natura e prevenitoare, dar nu cunoaște nici mila și nici specii privilegiate. Dacă nu luăm noi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu sunt semnatare a tratatului de interzicere a armei chimice; de altfel, nici nu dispun de o altă armă. Spre deosebire de om, o folosesc Însă cu “umanism”. Prin ea, planta nu ucide, ci dă doar avertismente sau, dacă vreți, mesajul ca intrusul să-și ia tălpășița. Animalele, care luptă și ele, nu atât pentru un loc sub Soare, cât pentru terenul de vânătoare ori păscut, duc “umanismul” mai departe. Ele emit doar mesaje de avertizare, chiar și de atracție, de asemenea cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acerb doar la specii inferioare, aproape exclusiv În mediul acvativ, adică acolo unde animalele pot schimba mesajele chimice și, mai ales, În primele stadii de dezvoltare În cazul animalelor mai evoluate. Ca și la celelalte organisme, scopul e dublu: eliminarea intrușilor, respectiv a suratelor supranumerare de la concurența pentru hrană. Așa poate fi considerată secreția măcar a unora dintre toxinele paraziților intestinali. Alt exemplu? Ouăle ariciului de mare nu se pot dezvolta decât În anumite condiții redox, adică a prezenței ori absenței
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe șantiere, la construcții, la salubritate), pe care autohtonii nu le-ar fi făcut cu nici un preț. Am făcut cursuri speciale pentru perfecționarea cunoștințelor de limbă, totul a fost însă zadarnic, am continuat să rămân pentru toți un străin, un intrus, un nedorit. Am executat la început munci necalificate adesea foarte neplăcute, curățenie în hoteluri și cămine studențești, transporturi, livrări și reparații de mobilă, șoferie pe autocamioane și autoutilitare. După aproape un an, am ajuns prin cunoștințe la Serviciul Personal al
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
desigur drept un mijloc important de transmitere și menținere a tradițiilor din trecut. Cu toate că Patriarhia colabora adesea strîns cu ocîrmuirea otomană, biserica ca un tot păstra vie ideea că membrii ei erau diferiți și superiori și că musulmanii erau niște intruși pe teritoriul creștin. Ca unica sursă de educație disponibilă, instituțiile ortodoxe puteau asigura faptul ca autoritățile statului otoman să nu fie niciodată în măsură să controleze gîndirea creștinilor. Lipsa unui sistem de școli laice îi priva pe conducătorii musulmani de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fi de 1438000.3 Programul sîrbilor prevedea o strînsă asociere a Voivodinei cu statul croat și un statut autonom față de Ungaria. Aceste revendicări erau bineînțeles total inacceptabile pentru liderii revoluționari unguri, care erau înclinați să-i considere pe sîrbi drept intruși în teritoriul lor istoric. O încurajare mai consistentă a venit însă de la Viena. În decembrie, noul împărat, Franz Joseph, a aprobat numirea lui Rajačić și a lui Šupljikac și a dat asigurări relativ la înființarea unei organizații naționale a sîrbilor. În
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acolo. Ar fi fost cazul să spună mulțumesc, să le salute și să plece. Sau să ia inițiativa, să iasă din schema convențională, medic-pacient, și să mute relația acolo unde era de fapt. Ceea ce era mai complicat, fiindcă exista un intrus în această scenă, antipatica soră medicală pe care tata o bănuia a fi băgăcioasă, insinuantă, bârfitoare. N-a fost nevoie însă de o rezolvare a situației din partea tatei. S-a dovedit că doctorița Stănescu gândise ea propria soluție: -Marinela, ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de apărare împotriva frigului, alte lovituri iuți, încărcate cu milioane de măzărichi tăioase și dureroase, păleau rapid și diabolic partea de corp lipsită de protecție. Era o succesiune de lovituri premeditate și calculate matematic având același scop: doborârea și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va descuraja, obligându-i să bată în retragere, să renunțe la atacurile nocturne, permanente și terorizante. De unde! Specia asta de rozătoare este de o inteligență diabolică, tenace, fără sincope în urmărirea și atingerea scopului propus. Se părea că noi eram intrușii, noi eram cei neaveniți, cei care tulburaserăm ordinea firească și îndătinată a ritualurilor și obiceiurilor șobolănești, deposedându-i de spațiul asupra căruia se declarau singurii beneficiari și proprietari absoluți. Lăsau impresia că își propuseseră nici mai mult, nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi grețos și oribil pe care l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii din livadă ca o blasfematoare cădelnițare asupra unor intruși ce-și primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui cult religios barbar extraterestru. Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
desfășura existența mea viitoare? Era vreun Nostradamus? Din păcate n-am ținut cont și n-am dat importanță sfatului său înțelept. Și ce-a fost mai departe... A sosit timpul să mergem la "camera de gazare" pentru a vedea în ce măsură intrușii au fost afectați de fumul otrăvitor. Lighioanele muriseră. Nici urmă de ploșnițe ori de căpușe. Dar pereții și tavanul erau bine afumați; am trecut serios la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
răstit un securist și a îndreptat ostentativ pistolul spre pieptul lui. Somația a fost făcută cu voce tare, sonor, fără menajamente, așa că ne-am trezit cu toții, și mama și noi, copiii. Nici un pic de bun-simț, gingășie ori delicatețe din partea acestor intruși. Țineau pistoalele îndreptate spre niște copii nevinovați și înfricoșați dormind pe dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care voiau să folosească toaleta și erau scoși în șuturi : „Ce, bă, te caci în barul nostru ?“. Singura admisă era pișarea - pe care o executam și noi din cînd în cînd. Oricum, pentru a nu avea de-a face cu intruși, unul dintre noi se proptea întotdeauna în ușa închisă. Acolo am cunoscut mulți tipi de gașcă, cum era, de exemplu, Liviu. Liviu era într-a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de lume s-a dovedit a fi una de sfîrșit. Ea a fost tulburată de o bufnitură în ușa pe care o țineam cu spatele. În momentul acela m-am gîndit că trebuie să fie Stan sau Liviu și, pentru că intrusul ne tulburase din starea aceea specială în care, desigur, cuvintele erau de prisos, eram pregătit să-i interpretez o Odă (ceea ce în limbajul obișnuiților barului însemna „Oooo, dă-te-n pizda mă-tii“). Am început cu un „Oooo“ prelung, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Revenind așa de târziu într-un mediu pe care timpul l-a transformat din atâtea puncte de vedere și de care am fost până acum ca și despărțit, înțeleg bine că risc să mă găsesc prea adesea în situația unui intrus. Iată, în adevăr, câteva din principalele mele defecte. Defecte azi: mici calități odinioară. Lucrurile acestea sunt așa de relative!) Eu vin cu ele de departe, din alte timpuri și dintr-o altă lume. Și dacă unele din ele mă preocupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Scrie-i și ei, și lui Moțu, și poate Rodicăi, care e tare nefericită, deși se scaldă în bani. 6) I-ai văzut pe Tătăr...? Vești de la Davido? Sper că ai să-ți păstrezi relațiile și n-ai să primești intruși în intimitatea ta. 7) Pauline tocmai m-a părăsit; n-am ce face; aceeași situație ca a ta în iulie și august când te-ai întors degeaba la București. 8) Pe la mine, foarte rar, Gaby, Irène (de două-trei ori de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte, am aflat noutăți șocante pentru mine, despre vizita lui „Nea Martin”. Curând aveam să spun rămas bun acestor plaiuri mioritice și să iau drumul spre casă, de unde în curând trebuia să încep ultimul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un micuț frasin și un și mai micuț plop de munte se cocoțaseră pe un bolovan pitoresc, ținându-se parcă de mână ca doi copii neîndemânatici și sfioși. Alți intruși, mai greu de prins - oameni străini veniți să mănânce la iarbă verde sau săteni veseli - Îl scoteau din minți pe venerabilul nostru pădurar Ivan, scrijelind cuvinte obscene pe bănci și porți. Procesul de dezintegrare continuă Încă, Într-un sens diferit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la școală În St. Petersburg, Lenski a mai stat cu noi vreo trei ani pentru a ne ajuta la temele pentru acasă. În timpul domniei Mademoisellei, care era la noi din iarna lui 1905, a renunțat să se mai lupte cu intrușii moscoviți, Întorcându-se la Lusanne. Lenski se născuse În sărăcie și Îi plăcea să amintească tuturor că Între absolvirea gimnaziului din orașul lui natal de pe țărmul Mării Negre și admiterea la universitatea din St. Petersburg, se Întreținuse singur ornamentând pietre - care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]