1,088 matches
-
a memoriei, interese înguste, competență redusă, neacordare a sprijinului, conformism, autoritate, accent pe competiție, complacere în soluții mediocre, prioritate a rațiunii, desconsiderare a imaginației, critică prematură, frică de critică, neîncurajare a discuțiilor, ironie, netolerare a dezacordului, frică de originalitate, sentimentul inutilității. • Prin inițiere progresivă în găsirea tuturor aspectelor posibile, selecționare a problemelor, selecționare a surselor, fixare a datelor utile, alcătuire de liste de atribute sau sarcini, analiză morfologică, analiză după criterii, imaginare a ideilor posibile, notarea imediată a ideilor, imaginare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lumii. Este eroul existențialist care și-a pierdut teza sau, mai degrabă, dacă ne gîndim la romanul etic din anii 1930, eroul care și-a văzut tezele practic Împlinite și, departe de a jubila, se rersemnează cu ideea, finală, a inutilității tezelor În general. În acest moment eroul nostru, acest Roquentin autist care Înoată În vîscos, sau criminalul fără crimă care e Mersault, ori revoluționarul sacrificat Kyo, renasc, ca Într-un ciclu metempsihotic, Într-o existență care nu le mai inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, În ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape deloc aintiri, din cauza inutilității lor, iar ceea ce tîram după mine nu semăna cu nimc din ce-ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, În atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă Întorc spre prezent, și În mod Întîmplător spre viitor, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cert, dar nici nu voia să moară.” Rămîne, așadar, ca Antoine să le comunice prietenilor lui, În barul lor preferat, islandez, decizia de a deveni prost. Le citește „profesiunea lui de credință”, În fapt teza cărții, care este aceea a inutilității tezelor. Concluzia ar fi că inteligența este mai degrabă o boală, pentru că s-a dovedit că instituțiile inteligenței adăpostesc mulți impostori și că, Într-o epocă a impostiurii generalizate, inteligența nu are mai multă valoare decît oricare pretenție. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestei lumi este dată de multitudinea straturilor ce-i conferă consistența. Tristețea ei derivă din tendința unuia din straturi de a confisca toate celelalte dimensiuni; acesta este însuși modul de acțiune al puterii, care încercă întotdeauna să ne convingă de inutilitatea altor idealuri. * Care este orizontul pe fondul căruia se conturează așteptările noastre? Descoperirea compoziției idealurilor noastre ne-ar putea scuti de multe construcții ce ne produc suferință din cauza imposibilității împlinirii lor. * Marele atu al societății actuale este că forțează individul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fără să știe Însă precis ce vrea. dă Deprecierea, reprezentând forma care se opune, În planul sentimentelor morale, orgoliului, așa cum decepția se opune, În același sens, mândriei. Deprecierea este generată de neîncrederea În sine, de sentimentul propriei sale devalorizări și inutilități. Lipsită de curaj și de inițiativă, persoana se simte frustrată și marginalizată În raport cu semenii săi. Din aceste motive, ea va manifesta o atitudine și un gen de conduită particulare În raport cu ceilalți, manifestate prin modestie, timiditate sau umilință. Modestia este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei mele inutilități. Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele ca persoană. Dar există și o singurătate metafizică. Aceasta nu este exterioară, ci interioară, o singurătate a demnității umane, pe care eu o construiesc În interiorul meu. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
distrugerea sau Înlăturarea prin violență. A treia este cedarea. Aceasta presupune atitudinea de a face concesii, de a accepta compromisuri În scopul evitării unor conflicte. Dar cedarea trebuie să fie echitabilă. A patra formă este recunoașterea, formală cel puțin, a inutilității confruntării, ca fiind lipsită de sens, de scop final. A cincea formă este concilierea, Înțelegerea reciprocă asupra situației și soluționarea acesteia prin consens bilateral și prin Împăcarea părților. Toate aceste situații atitudinale sunt expresia acțiunii normative a conștiinței morale asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Tot”. („Monosilab de toamnă”) „Căderea în vid” (o formulă reținută de la lecțiile de fizică) e contrariul „excelsior”-ului, o senzație pe care o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec./ Lampa plînge... anii tăi, anii mei/ Trec”. Vidul existenței, care îndeamnă la somn, uitare, abandonul conștiinței, e unul și același cu vidul morții. Abstract, termenul pare mai potrivit în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în afara capcanelor propriului scris. Cu excepția lui Marcel Marcian și a învățătorilor care i-au fost elevi, nici unul dintre cei ce au scris ceva semnificativ despre Bacovia nu a fost pensionar. Un pensionar s-ar fi oprit mai îndelung asupra sentimentului inutilității pe care îl va fi încercat nu o dată Bacovia. Poet și pensionar înseamnă, pentru mulți, să fii dublu inutil. Orice meserie ar fi avut, un pensionar pierde din putere, adică din influență. La rîndul său, poetul devenit pensionar interesează mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însuși — subiect predilect de analiză al filosofilor existențialiști. O puternică impresie de frustrare există și în „obsesiile impulsive”, care cuprind în contextul lor executarea unor acte neraționale, ridicole, pe care persoana respectivă le realizează contrar voinței sale, dar cu sentimentul inutilității lor (ex. bolnavii cu „nosofobii” își spală mâinile de sute de ori pe zi, dezinfectează orice obiect cu care vin în contact, sau evită chiar să atingă un obiect). În alte cazuri, persoana fobică simte nevoia să-și numere pașii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii sau sentimente de inferioritate, care pot dezvolta, cu timpul, idei cu caracter de autoacuzare, vinovăție sau inutilitate socială (fapt care determină abandonul familial sau profesional, fuga de realitate a celui în cauză, sau încercarea de a realiza suicidul). La psihopații psihastenici, deficitul structural este atât de gândire, cât și de ordin afectiv, ei realizând frecvent stări depresive
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nepregătire pentru viață, de neîncredere în ei înșiși; de asemeni, faptul că se supun frecvent unor acțiuni de introspectare și de analiză supercritică a vieții și a rezultatelor activității lor, îi face să trăiască acute sentimente de inferioritate și de inutilitate socială. Când, în sfârșit, în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină tendințele spre simulare și confabulație, se vorbește de psihopatia de tip isteric, iar când psihopatul „fuge” de realitate și se refugiază în el însuși, unde se închide ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
iubit, atât de amorțit într-un început din ce în ce mai palpabil de mortificare. Cauza esențială a acestei depersonalizări cvasigeneralizate este, firește, ceea ce poetul însuși numește a communication gap, o fractură în comunicarea dintre ființele ce traversează, abulic, aceste spații ale golului și inutilității. Sau care, dimpotrivă, încearcă în zadar să le umple apelând, frecvent, la anestezice existențiale dintre cele mai variate: "Unii au creierul uns cu ziare. Maldăre de ziare unsuroase. Alții cu televizor. Înghit, inhalează uleiurile ionizate ale ecranului, Alții își topesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recomandă drept o poetă de prim raft. Placheta sa de debut (Procesiunea de păpuși, Editura Helicon, Timișoara, 1996) anunța un univers poetic marcat de o angoasă insolvabilă; pe de o parte, în carte domina obsesia thanaticului, pe de alta, conștiința inutilității oricărei tentative de a înlătura măștile și celelalte forme de deghizare a adevăratei interiorități. În fine, de ordinul evidenței părea a fi, în Procesiunea de păpuși, opoziția fermă între instanța poetică și alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celor opt ani de existență a fost făcută pe larg în capitolele precedente și oferă suficient material pentru a lăsa cititorul să decidă singur dacă au fost sau nu adaptate publicului-țintă căruia s-au adresat. Pentru a determina utilitatea sau inutilitatea „importului” organizațional și de abordare în momentul înființării Fondului, precum și dacă acesta a reușit să reziste după încheierea primei sale misiuni, este necesar să revedem câteva dintre elementele de context din perioada anilor ’90, când procesul continuu de adâncire a
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
5.Comentează reacțiile călătorului din ultimul paragraf. 6.Transcrie o imagine auditivă și una vizuală. 7.Precizează două trăsături ale descrierii literare. 8.Notează două mărci care să evidențieze prezența naratorului. 9.Exprimă-ți, în 4-6 rânduri, opinia despre necesitatea/ inutilitatea scrierii unui jurnal. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL AVENTURĂ, CĂLĂTORIE Testul nr. 16 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Călătorul român vede în general în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
activitate a corpului: cosmetică, podoabe, dans (care determină mișcarea), dramă (care emoționează), literatură orală (care este recitată și ascultată în public)... El distinge, pe de altă parte, obiectele tehnice de obiectele artistice în funcție de efectele lor: fizice (utilitate) pentru primele, sensibile (inutilitate) pentru celelalte. După el, "estetica, prin efectele ei sensibile, contribuie la eficacitatea riturilor" (Mauss, 1985, p. 85). Efectele psihologice și identitare Este imposibil să revenim la o descriere a efectelor psihologice ale producției, posesiei, dobândirii, consumului, difuzării de "cultural" ca
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în practică, iar studiile socioistorice o arată clar, sub figura "sfântului" (cazul Van Gogh, așa cum a fost studiat de Nathalie Heinich, 1991). Separația dintre cele două figuri, artizanul și artistul, se realizează de baza unor cupluri de opoziții: utilitate contra inutilitate; interes (al artizanului) contra vocație (a artistului); voință externă contra voință internă; economie și nevoie contra frumusețe și dorință; lucru asupra materiei contra lucru asupra formei... Dacă artistul și artizanul sunt definiți prin aptitudinea lor, aplicarea acesteia este constrânsă la
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cunoștință de cauză în activități cu risc ridicat și cu randament nesigur [...]. Deși randamentul educației este adesea scăzut, preferința pentru risc și câștigul psihologic prevalează asupra considerațiilor financiare și-i îndeamnă să urmeze o carieră în artele spectacolului [...]. Artistul compensează inutilitatea legată de veniturile destul de mici prin utilitatea non-monetară adusă de recunoașterea de care se bucură și de apartenența la un mediu pe care îl stimează. Profiturile simbolice se pot converti în profituri materiale". Françoise Benhamou, 1996, pp. 22-23. Menger (1989
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
poetice. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului liric. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, compoziția textului poetic reprodus. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Scrie un text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte despre utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Redactează un eseu de 600- 900 de cuvinte în care să prezinți particularitățile unui roman al experienței, ilustrate întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sentoarcă...), prin mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura de noua realitate în care instanțe nevăzute au schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din nevoile imediate ale copilului (cu justificarea că învățarea este mult mai eficientă). Astăzi ca și atunci, școala are nevoie de o infuzie externă de interes, deci de o travestire a activităților (considerate) importante pentru a părea și plăcute; despre inutilitatea unui asemena efort ne avertizează chiar John Dewey: "Acest al doilea tip de plăcere (obținut prin travestirea unor activități altfel anoste n.a.) intră în joc atunci când obiectele sunt făcute interesante. Se profită de faptul că o anumită cantitate de stimulare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]