1,177 matches
-
Puține orașe au ca nucleu, ca miez, ca punct central un pod. Iată o simbolistică la care ar merita să reflectăm. Ponte Vecchio, la Florența, mai are acest rol, de centru fizic și spiritual al orașului, de nod energetic de unde iradiază memoria unui întreg spațiu urban. Iar într-o măsură mai mică, podul rialto de la Veneția. Dacă vă vine și un alt exemplu în minte vă rog să-mi scrieți. 15. superioritatea lui Victor era vizibilă în special în detalii. Dacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
instalat întotdeauna la masa sa preferată, de unde vede toată strada. Din păcate efortul său este insuficient, mirosurile pestilențiale continuă să-l asedieze. De unele magazine nici nu se poate apropia. Halele au devenit un fel de rană deschisă a orașului iradiind pretutindeni duhoarea unui dezgustător puroi alimentar. X nu are de ales : trebuie să extindă operațiunea de curățire a orașului. începe cu incinerarea gunoaielor. trece pe străzi, adună pubelele, le grupează la intersecții, le răstoarnă, stropește gunoaiele cu benzină și le
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Uniunii se muta pe terasa din spatele Casei monteoru, la adăpostul cîtorva platani generoși. Urmele terasei erau încă perfect vizibile : un mare pătrat betonat și o colivie de metal unde avea masa sa rezervată tot privilegiatul eugen Jebeleanu. Și acel loc iradia în mintea mea cu imagini puternice, dar mai ales cu gustul unor seri nesfîrșite, petrecute într-un colț secret al Bucureștiului, cu multe pahare de vodcă în față și în deliciul unor trăncăneli literare interminabile. Uneori, cînd se formau grupuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
capăt la altul. În public, tensiunea nervoasă nu-l părăsea nici o clipă, în special când era confruntat cu persoane răuvoitoare, cu critici, compozitori sau alții. Îl apuca atunci un tic nervos, gura îi cădea și tremura tragic, ochii lui sărmani iradiau o asemenea deznădejde, că devenea penibil să-l privești... Atunci când eram singuri (nu invita pe nimeni la repetiții atâta timp cât lucrările nu erau gata), devenea un cu totul alt om: calm, concentrat, gata să glumească și să râdă și, dacă minutele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lăsat dus de valuri. La puțin timp după istoria cu cureaua, a fost suspectat de tuberculoză osoasă. De aici, un șir de urmări. Augusta a renunțat să se mai mărite cu el. Înspăimântat de spectrul unei boli teribile, s-a iradiat devenind steril și a început să bea. Concediat de la spitalul unde părinții Augustei îi găsiseră un post, a trebuit să se angajeze medic la un dispensar de mahala, unde a cunoscut o tânără soră de caritate de care s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
celebrele sakura-mochi din Tamazawa, cel mai vestit magazin de dulciuri japoneze tradiționale din Sendai. Era abia februarie, însă primăvara trebuia deja presimțită, după ritualul japonez, ademenită, parcă, prin mii de rugăciuni proaspete, răsfirate pe rafturi și în vitrine. Vântul parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși nu voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Toate în jur nu erau decât o adiere fără agitație și fantasme, ca un ocean de spumă invizibilă filtrând lumea întreagă. Lui îi țiuiau urechile de liniște și, ca întotdeauna, gândul îi zbura în altă parte, făcând asocieri livrești. Ea iradia de ceva imposibil de povestit. Și tot ce buzele ei rosteau, abia șoptit, părea fără legătură cu ce e în jur sau cu ei: „Doamne, cât de mult te iubesc!“. Iar după un timp în care zăceau tăcuți, respirând liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai altora nu mai trebuie cu nici un chip invidiate. Un timp nu se auzeau decât respirația colosală a orașului și trosnetele mobilelor vechi. Apoi iar era cuprins de cealaltă liniște din el, viermuitoare, de parcă sintagma aceea, „șiretlicurile vieții“, ar fi iradiat neliniște și l-ar fi chemat s-o lămurească. De parcă ar fi complicat cu bună știință câte vedea în jur și s-ar fi lăsat acaparat, cum spunea, de ceea ce alții numeau „probleme publice“, iar acestea îi înghițeau viața lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând și neiertător și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întârzie o jumătate de oră și a venit după mai bine de o oră, nu asta contează, n-a întrebat unde a fost, nu întreba niciodată unde a fost dacă ea nu dorea să-i spună, dar atunci strălucea sau iradia, asta l-a frapat, își amintește exact, strălucea și își amintește exact că i-a trecut prin cap că s-a petrecut ceva cu ea, dar n-a întrebat-o nimic... Avusese o întâlnire? Sau altceva?... Nu, nu fusese departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tălpile goale ale mamei lui amestecate cu urmele clare ale unor ghete grele, semănînd cu figurile de dans complicate tipărite În manualele de foxtrot și de tango ale părinților lui. Jim se așeză pe pat, uitîndu-se la propria imagine care iradia ca o stea din mijlocul oglinzii. Un obiect greu fusese aruncat În sticla de Înălțimea unui om și acum se părea că bucăți din el Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cochetăria zâmbea În ochii ei mari, bruni-cafenii, și strălucea prin intensul ei magnetism personal. Așadar, În seara aceea aștepta În capul scărilor să i se aducă pantofiorii. Tocmai când Începea să devină nervoasă, Sally a apărut din camera de toaletă iradiind, ca de obicei, bună dispoziție și bonomie și au coborât Împreună până la nivelul inferior, În timp ce proiectorul neastâmpărat din mintea Isabellei lumina două idei: era bucuroasă că arăta splendid În seara asta și se Întreba dacă el se pricepea la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât mi te-am imaginat trăind Într-un vid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unelte, baterea cu un topor (ciocan) în lemnul (toaca) unui copac, înfigerea în pământ a unor arme/unelte etc. au toate același scop și efect magico-ritual : consacrarea unui loc în vederea unei întemeieri. Sau, altfel spus, stabilirea unui centru de unde poate iradia creația. Analog cu ritul indian comentat mai sus, la așezarea primei pietre din temelia unei case noi (ceremonie consemnată în județul Cluj) meșterii oferă proprietarului un ciocan cu ajutorul căruia acesta trebuie să bată piatra „până se așază” (37, p. 228
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici semne, nici motive de lamentare. Dar că "tradiția" iradiază, și încă spornic, în poezia contemporană se vede nu numai din strategiile intertextuale (bune pentru a dejuca o influență), ci și din ecourile care vin din poeți evident ne(mai)citiți. Un stagiu de bibliotecă pe poeții interbelici "din raftul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
PRUDENȚA LUI ATINSE MAXIMUL: SĂ TREACĂ DE PARTEA CEALALTĂ SAU SĂ SE UITE DOAR? SĂ TRAVERSEZE RAZELE SAU... CE? SE HOTĂRÎ SĂ SE UITE: PRIVI PRUDENT PRIN CRĂPĂTURA UȘII. CÂND VĂZU DE UNDE VENEA LUMINA, OFTĂ UȘURAT, GÂNDINDU-SE: "BINEÎNȚELES!" STRĂLUCIREA IRADIA DINTR-UNUL DIN ORIFICIILE CEASULUI. MARIN FĂCU UN CALCUL RAPID, APOI INTRĂ ÎN CAMERĂ, SĂRIND PESTE RAZE. SE ÎNDREPTĂ GRĂBIT SPRE CEAS ȘI CĂUTĂ CU FEBRILITATE UN ÎNTRERUPĂTOR ELECTRIC PE CARE SĂ ÎL POATĂ ÎNCHIDE. GĂSI UN BUTON ȘI ÎL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui Grosvenor, oamenii încetaseră lucrul și se zgâiau, livizi, la monstruoasa mașina. Unul dintre ei se întoarse brusc spre Grosvenor și-i spuse, furios: - Dumneata ești de vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Cervantes la Bulgakov, au sintetizat adevăruri complicate despre ființa umană. Dar acele povești au ceva firesc și verosimil, par întâmplări decupate din realitate („Cain l-a ucis pe Abel“ etc.), de care se deosebesc numai și numai prin faptul că iradiază sens. Întâmplările povestite de D.D. Ursache sunt cu totul bizare și ininteligibile, făcându-te să crezi că autorul le-a inventat pentru a ilustra situații numai de el cunoscute: „După strania dispariție a Pâșului, cineva a pus pe urmele lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
te mai Întreb cîte ceva, dar cred că ai dreptate, ne-am cam lungit și oricum, În ce mă privește pe mine, mai e și săptămîna viitoare o zi liberă. Ar fi timpul să mă Însor? Fața lui Dragoș parcă iradia de fericire. Ori În dimineața asta se trezise mai bine dispus decît de obicei, ori era efectul prelungit al celor două săptămîni petrecute la mare, ori avea el un motiv anume pe care eram convins că aveam să-l aflu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Mă întreb cum or putea pescărușii ăștia să zboare cînd e întuneric? Și-mi pare că rănile mele miros iute, ca cedrii, a rășină. V. din spital, îl simt, dincolo de mare, pe cel tînăr. Febra pe care trupul mi-o iradiază e doar pojarul minții sale ce începe să sufere. Lîngă mine, Doctorul mă întreabă: „-Ți-e teamă,V.? Ți-e teamă?” și știu la ce se referă. Mi-a spus odată că adevărata spaimă ar trebui să ne fie faptul că
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]