2,617 matches
-
președinte al României. Manipularea politică și religioasă a sacrului. Cazul Charlie Hebdo 175 1. Filmul iranian despre viața Profetului Mohamed În luna februarie 2015, media internațională anunța premierea filmului Muhammad, messenger of Good - indiscutabil cel mai scump film din cinematografia iraniană (în jur de 30 milione dolari). Este primul film dintr-o trilogie gândită de regizorul Majid Majidi. Acest nouă și costisitoare producție cinematografică iraniană abordează doar viața lui Mohamed de la naștere până la vârsta de 12 ani, atunci când un călugăr creștin
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
media internațională anunța premierea filmului Muhammad, messenger of Good - indiscutabil cel mai scump film din cinematografia iraniană (în jur de 30 milione dolari). Este primul film dintr-o trilogie gândită de regizorul Majid Majidi. Acest nouă și costisitoare producție cinematografică iraniană abordează doar viața lui Mohamed de la naștere până la vârsta de 12 ani, atunci când un călugăr creștin (Bahira) îi prezice că va ajunge un mare profet. Premiera filmului a avut loc la Teheran, în februarie 2015. Perioada Festivalului Internațional de Film
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
2015, au publicat pe copertă o imagine cu Profetul Mohamed plângând și ținând în mâini o pancardă pe care scria ,,Je suis Charlie"! Recentul film despre Profetul Mohamed urmează a fi distribuit în SUA și Europa. Desigur, noua producție cinematografică iraniană este și o modalitate extrem de eficientă de mediatizare a islamului în lume. Fiind produs de iranienii șiiți, filmul reaprinde polemica privind (ne)reprezentarea chipului Profetului Mohamed. Șiiții sunt mai permisivi și relaxați când vine vorba despre simbolurile religioase și de
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pancardă pe care scria ,,Je suis Charlie"! Recentul film despre Profetul Mohamed urmează a fi distribuit în SUA și Europa. Desigur, noua producție cinematografică iraniană este și o modalitate extrem de eficientă de mediatizare a islamului în lume. Fiind produs de iranienii șiiți, filmul reaprinde polemica privind (ne)reprezentarea chipului Profetului Mohamed. Șiiții sunt mai permisivi și relaxați când vine vorba despre simbolurile religioase și de reprezentarea Profetului. În schimb, sunniții sunt categoric împotriva reprezentării și manipulării figurilor sacre din Islam. 2
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
III al „Memoriilor Secțiunii istorice a Academiei”. Tabloul istoric conturat de Pârvan în Getica evidențiază prezențe iranice de durată, dar de intensități diferite, în bazinul carpatic: „thracii din Carpați au avut a suporta rând pe rând presiuni și chiar predominări iraniene, începând cu sciții în sec. VII î.e.n, continuând cu sarmații din sec. I î.e.n. înainte, și sfârșind cu alaniipe vremea marilor migrații germano-slave și turano-mongolice” . Reacția autohtonă urmează de fiecare dată aceluiași curs: „La Dunărea de Jos, Geții
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
și nord, fie sarmaților, spre est, în Moldova și Basarabia” și că sunt înarmați pentru luptele contra lui Traian fie de Decebal, fie de aliații săi sarmați, aceasta fiind explicația prezenței la ei a unor tipuri de arme specifice cavalerilor iranieni, respectiv „iatagane uriașe [...], săbii sarmatice purtate cu două mâini, pomenite de Tacitus cu prilejul năvalei roxolanilor în iarna a. 68-69 (Istorii, I, 79)”21. Se susține astfel subordonarea față de sarmați a bastarnilor din Moldova, care „încă de la sfârșitul secolului I
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
și vânătoarea rituală din cartea De la Zalmoxis la Genghis-Han, dar acesta nu mai pune problema împrumutului legendei în maniera lui V., ci o privește ca pe o plăsmuire originală, în care uciderea bourului este interpretată drept act ritual, de sorginte iraniană, pătruns în cultura populară românească prin filieră scitică. SCRIERI: Muzeul Etnografic al Ardealului, București, 1928; Problema continuității românilor în Dacia. Patru conferințe la Universitatea Radio (în colaborare cu Constantin Daicoviciu), Sibiu, 1943; Satul românesc din Transilvania și Banat. Studiu antropogeografic
VUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova și anunță o nouă doctrină de apărare a Golfului Persic. Această radicalizare a Războiului Rece contribuie în parte la alegerea, în noiembrie, a lui Ronald Reagan. Pe plan regional, acest război accelerează destabilizarea începută prin revoluția iraniană din 1979 și contribuie la o puternică ascensiune a islamului radical inclusiv prin intermediul sprijinului militar și financiar acordat de Statele Unite și de Pakistan rezistenței afgane, compusă parțial din grupuri islamiste. Pentru URSS, „aventura” afgană marchează „începutul sfârșitului”. Ea aruncă o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
până în 1953, numărul acestora se ridică la 203.590, din care 118.599 de lituanieni. Iar, între 1944 și 1952, numărul ucrainienilor deportați este de 203.000. Nu este uitată nici regiunea Mării Negre; în iunie 1949, 57.680 de turci, iranieni, greci și armeni sunt deportați de pe coastele georgiene; de asemenea, 48.850 de basarabeni. La începutul anilor 1950, regiunile frontaliere sunt din nou „curățate” și golite prin noi deportări. Un decret din 29 decembrie 1951 antrena deportarea în Kazahstan a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
322 de proprietari feudali, 300 de ofițeri ministeriali, 180 de responsabili militari, dintre care 6.311 vor fi împușcați până pe 31 martie 1938. Pe 31 ianuarie 1938, Biroul Politic autorizează NKVD să-și extindă acțiunile și asupra letonilor, estonienilor, grecilor, iranienilor, românilor, finlandezilor, chinezilor, bulgarilor și macedonienilor, vizând astfel comunități instalate de multă vreme în Rusia - greci de la Marea Neagră, baltici și finlandezi. Pe 1 august 1938, NKVD îi are în atenție pe afgani. Totalul victimelor acestor „operațiuni naționale” se ridică la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imperialismului american”, dar audiența ei este din ce în ce mai limitată. Ultima conferință s-a ținut la Havana, în 2006, fără Fidel Castro care era deja bolnav, dar în prezența a 118 țări participante; vedetele reuniunii au fost președinții venezuelean Hugo Chavez și iranian Mahmud Ahmadinejad. ORIENTUL MIJLOCIU în Orientul Mijlociu, mișcarea comunistă a fost slabă, dar URSS* a exercitat acolo, după cel de-al doilea război mondial, o influență considerabilă. Acest paradox se explică prin caracteristicile intrinseci ale comunismului din această zonă, prin prioritățile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar fi condus la refacerea țării 19. Numai „rivalitatea comercială și politică a Marii Britanii” părea să oprească atragerea completă a Iranului pe orbita rusă. În timpul competiției în regiune dintre Marea Britanie și Rusia, politicile externe și, adeseori, cele interne ale guvernului iranian reflectau obiectiv intensitatea presiunilor economice și, câteodată, militare ale puterilor rivale. Când Rusia promitea sau acorda avantaje economice pe care Marea Britanie nu le acorda sau când prima amenința că le va retrage, influența rusă creștea, și viceversa. Rusia nu a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care Marea Britanie nu le acorda sau când prima amenința că le va retrage, influența rusă creștea, și viceversa. Rusia nu a îndrăznit să-și atingă ambițiile teritoriale față de Iran. Marea Britanie nu avea nici una. Dar amândouă au încercat să controleze guvernul iranian, care, la rândul său, controla câmpurile petroliere și drumul spre India. Imperialismul cultural 20 Ceea ce sugerăm prin termenul imperialism cultural este cea mai subtilă și, dacă ar putea reuși vreodată de una singură, cea mai de succes politică imperialistă. Scopul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Carter a rămas fără nici un mijloc de presiune asupra Iranului. Elementele cu care putea amenința respectivul stat, în principal sancțiuni economice, au fost abandonate, fiind ineficiente. Avantajele pe care le putea oferi (ajutor economic și militar) nu depășeau, în ochii iranienilor, riscurile și problemele pe care le-ar fi creat generozitatea americană. Deci, Statele Unite s-au dovedit neajutorate într-o situație în care, în majoritatea perioadelor istoriei americane, ar fi avut loc o acțiune rapidă pentru a rezolva chestiunea, chiar cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
esențiale care îi guvernează activitatea judecătorească”. Curtea de Justiție Internațională a evitat această capcană în care a căzut Curtea Permanentă de Justiție. Când, în 1951, Marea Britanie a prezentat cazul Companiei petroliere anglo-iraniene, ea a refuzat să-și asume jurisdicția. Guvernul iranian naționalizase proprietățile companiei amintite, încălcând în mod evident tratatele în vigoare. Disputa dintre Iran și Marea Britanie nu viza jurisdicția legilor în vigoare, ci mai degrabă legitimitatea statu-quoului, sistematizată de legile în vigoare, în opoziție cu legitimitatea noii ordini legale. După cum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
islamici l-au răsturnat pe șah și au luat ostatici 53 de diplomați americani. Înlăturarea anterioară de la putere a lui Mosadeq a jucat un rol important în retorica antiamericană a revoluției islamice și este ținută minte și astăzi în politica iraniană. La sfârșitul războiului din Coreea și după experiența cu Mossadeq în Irak, secretarul de stat John Foster Dulles a inițiat în 1954 un efort pentru încheierea unei serii de tratate care ar bloca accesul Uniunii Sovietice în Asia. Pornind de la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și gata. Cu toți ceilalți am făcut totdeauna mai multe. De unii însă m-am apropiat mai mult, cu tandrețe și prin tot felul de afinități. E cazul lui Krysztof Kieslowski și al lui Abbas Kiarostami, care e un regizor iranian. După moartea lui Kieslowski, n-am mai avut chef multă vreme să mai produc ceva; m-a tulburat profund, mi-a trebuit mult timp să trec peste asta. Abbas e o ființă care mi-e foarte dragă, ne leagă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
care a luat Ursul de Aur la Berlin? E OK. Un pic prea etnografic pentru gusturile mele. A primit până la urmă Abbas Kiarostami viza de intrare în Statele Unite sau n-a mai încercat? (n.r.- După atacurile de la 11 septembrie, cineastului iranian, invitat de Richard Peña la New York Film Festival, i-a fost refuzată viza.) Partea cea mai ciudată este că, în anii ’90, Abbas a fost în Statele Unite de mai multe ori, dintre care de cinci ori la invitația noastră. Film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fotografiile și instalațiile sale. A fost un mare eveniment, iar el a fost foarte fericit. Dar chiar și atunci l-au ținut la aeroport trei ore. E adevărat că anul 1992, când ați început să prezentați la Lincoln Center filme iraniene, a declanșat în America interesul pentru cinematografia din această zonă? Cred că faptul că ciclul nostru s-a desfășurat la New York, la Lincoln Center, a contribuit în mod evident, deși nu era pentru prima oară când erau prezentate filme iraniene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
iraniene, a declanșat în America interesul pentru cinematografia din această zonă? Cred că faptul că ciclul nostru s-a desfășurat la New York, la Lincoln Center, a contribuit în mod evident, deși nu era pentru prima oară când erau prezentate filme iraniene. Acesta este unul dintre avantajele pe care le oferă capitala culturală americană. New York-ul are o foarte mare influență asupra întregii țări, iar faptul că noi am organizat acel ciclu în 1992 cred că a avut un foarte mare impact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
duce cu gândul la Capriccio, un cuvânt muzical. Am studiat mult muzica, cum se construiește o bucată muzicală, cum se expune o temă, variațiile sale. Datorez mult tuturor muzicilor clasice neoccidentale, cântăreței egiptene Oum Kaltsoum și compozitorilor cântecelor sale, muzicienilor iranieni (sau mai degrabă persaniă, Indiei, Japoniei. Un muzician hindus mi-a spus: „În Europa, muzicile voastre sunt toate muzici militare, chiar și cea a lui Mozart!“. Oare s-a înșelat? Prin „capricios“ mă refeream mai degrabă la comportamentul față de edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată de B. Comrie în 19819 aduce noi informații despre limbile ergative caucaziene și iraniene. În 198810, T. Andersen infirmă convingerea lui Dixon 11 că nicio limbă africană nu e ergativă. În ultimii 30 de ani, interesul pentru ergativitate a crescut foarte mult. Odată formulată o teorie coerentă asupra ergativității, teorie combătută și reînnoită permanent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și verb existențial. Relația de posesie se exprimă pornind de la echivalență/existență, la care se adaugă o determinare suplimentară. Nu există verb pentru sensul 'a avea'. Sistemul ergativ e stabil, fără tendințe de trecere spre alte sisteme. BALOCHI Limbă nord-est iraniană, vorbită la granița dintre Pakistan, Iran și Afghanistan. Circa 7−8 milioane de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de semantica grupurilor nominale și de aspect: ergativul este marcat la persoana 3 a pronumelor și la nume numai la aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar A are posibilitatea de a se mișca/limbă head-final. KUKU-YALANJI − Vezi GUGU-YALANJI. KÜRI Limbă ergativă din familia caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, înrudită cu LEZGHINA, TABASSARAN, UDI. KURDĂ Limbă/grup de limbi din familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, vorbită în Turcia, Armenia, Iran, Irak, Siria, Azerbaidjan. Circa 26 000 000 de vorbitori, mulți bilingvi. Numeroase dialecte − două grupuri: KURMANJI (KURMANCÎ) și SORANI. Limbă ergativă morfologic, cu partiție determinată de timp: sistemul ergativ apare numai la timpurile trecute. Topică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marcarea este de tip nominativ/acuzativ. PAUMARÍ (PAMARI, PAMMARI) Limbă din familia ARAWÁ, vorbită în Brazilia (bazinul Amazonului), de indienii paumarí. 700 de vorbitori. Acord de tip ergativ. Topică obișnuită VS, AVO, dar sunt posibile variații. PERSANĂ Limbă indo-europeană, grupul iranian de vest. Partiție determinată de timp−mod− aspect. Marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la timpurile trecute. PITJANTJATJARA Limbă aborigenă vorbită în centrul Australiei. Circa 4 000 de vorbitori. Ergativitate superficială. PITTA-PITTA Limbă australiană (Queensland) din familia pama-nyungan. 2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]