2,305 matches
-
în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
rotund în floare,De violet și roz ori mov și verde crud;Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud.Si liliacul irizând avid și blând candoare,Cu stupefacții candide și speculații solitareAle poetului prea- plin de versul ireal, fecund,Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsândSi farmec și iubire la un locDin mantia cerească, din scântei și focAl cerului, sublim și tainic, unduiosuljocCu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... XXVI. MINCIUNELE DE CASĂ, de Dania
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016. Iedera... Broboane de iedera curată, arămie, Acoperă al casei chip îmbujorat, timid Și urcă tandru, străbătând, de la chindie Până în zori, pereții groși că pe un zid, Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil, În care prințul, călare pe un aprig, mândru cal Se va fi- ntors răpit de un surâs fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin. S- ar fi oprit de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
dorul mut, dezamăgirea, astăzi, desuete. Citește mai mult Iedera...Broboane de iedera curată, arămie,Acoperă al casei chip îmbujorat, timidși urca tandru, străbătând, de la chindiePână în zori, pereții groși că pe un zid,Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil,În care prințul, călare pe un aprig, mândru calSe va fi- ntors răpit de un surâs fragilAl fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin.S- ar fi oprit de- a pururi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și al tuturor la un loc. Ceea ce a marcat-o însă pe Maria , a fost întâlnirea cu marii actori, profesorii care urmau să-i călăuzească pașii în lumea actoriei.Ea îi cunoștea pe toți. Pe ea, niciunul. I se părea ireal faptul că se afla la câțiva pași de ei, că dacă ar întinde mâna i-ar putea atinge, că-i aude vorbind și altceva în afară de replicile din piesele pe care le văzuse de atâtea ori. Dacă ar ști ei de câte ori
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
care-i prețul, cum să plătesc o revenire? Pot să înfrunt oare disprețul trecutei vieți , de amăgire ? M-aș regăsi, m-aș înțelege pe mine într-un echilibru, realitate în altă lege și așezare-n alt calibru! Între real și ireal când nu-i nici inimă, nici creier, pot judeca ce-a fost un val, misterul de banal cutreier? De aș primi o altă viață să știu de unde vin, sau plec și risipind ciudată ceață cunoașterea să o încerc. Văzând doar
DORINȚA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374453_a_375782]
-
ta plină de ghioceii din floraliile cărților lui elephantis diafană fața ta varsă oglinzi de ape iar seraful amăgirii plânge din flautul de aur ascunzându-se în inelele tale prinse pe inimă de-abia te mai văd prin fundul vremii ireală ca o vestală rătăcită printre ploi și semințe contemporană cu greta garbo în adâncul realității tale prin care te plimbi cu orpheu sau cu beatrice prin grote de timp un fel de grafitti mișcător luminând gura lui cronos prin spațiul
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]
-
mistică, poate livrescă. Puternic spiritualizată. Cu o teribilă forță perlocuționară. Altfel, eu nu aș fi ajuns acolo. N-aș fi avut înaintea ochilor reprezentarea trupului unui personaj feminin reconstituit din cenușă, a cărui referință exclude orice ambiguitate. A unei întrupări ireale, dar... ideale. “Cu mâna ta firavă, de/ cenușă/ vei bate-ncet, mă/ vei chema plângând/, și-ți voi răspunde/ că acolo sunt,/ dar că nu pot/ deschide sumbra ușă/ a morții, că sunt mort,/ că nu mai sunt/ acela care
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Acasă > Manuscris > Amintiri > CELULĂ MEA NEBUNĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL I- fragment Și văd afară, printr-o perdea transparență, de un alb ireal, un copac înalt și calm în vânt și mă întreb oare de unde își ia puterea de a sta pe loc, de a privi lumea asta, fără a putea încerca măcar să schimbe ceva la ea, ceva la el. Fluturi mici, derutați
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
se întâmplă cu tine? Amalgamul de entuziasm și disperare, de amintiri dureroase și triste, bucurii nefiresc de dulci trec și ele din neuron în neuron până când conștiința îți spune plină de trufie, „ai învins!”; sentimentul major este de victorie, definitivă, ireala, imposibilă și simt oarecum că parcă aș fi parte din propria-mi concepție, începe o nouă viață iar eu am participat la crearea ei. Nici nu înțeleg de ce ne mirăm că omul conduce lumea, atâta timp cât el, din câte presupunem, este
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
ca un copil veșnic. Iar iubirea lor părea mai curată, mai candidă ca niciodată... Cerul senin, se reflecta mai albastru decât în oricare loc de pe pământ, fiind luminat de strălucirea stelară dar și de cea a cornului lunar. Totul părea ireal, alături de Naranbaatar. Și parcă dragostea lor strălucea și ea, mai intens ca niciodată. Urcau de câteva ore, prin pădure. Dar tinerii nu simțeau oboseala deloc. Ĩncepu să se însereze. Trebuiau să se grăbească. Copacii păreau mai întunecați, cerul devenise de
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
I. BASTIONUL DRAGOSTEI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. Romantică ivire în noapte, Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă, Ca și trecutul ce-i scrie povestea E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă ... Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie povesteaE castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte.Clipeste obosit de istorieCa o mireasă văduva,Etalandu-si orgolios mantia-i albă,Incredibil de strălucitoare inca.Isi
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Etalandu-si orgolios mantia-i albă,Incredibil de strălucitoare inca.Isi povestește neobosit istoria crudă, dar mareataTuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prafuite.Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
rulează Panorame copleșitoare, Puse cap la cap, cu măiestria unui regizor al splendorii inegalabile: Flori galbene, prinse într-o hora a veseliei, Se întrec în măreție cu lanurile poleite cu aur, În decorul albastru al unui cer imaculat, O frescă, ireal de frumoasă, Contemplata numai de mine, Cu ochii și sufletul, Cu gândul și dorul, Cu toata ființă mea avida de frumos și de viață. Ma-ntorc la casa cea mică, Ascunsa-ntre pomi, străjerii copilăriei mele, Brațele lor deschise așteaptă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Natura ruleazaPanorame copleșitoare,Puse cap la cap, cu măiestria unui regizor al splendorii inegalabile:Flori galbene, prinse într-o hora a veseliei,Se întrec în măreție cu lanurile poleite cu aur,În decorul albastru al unui cer imaculat,O frescă, ireal de frumoasă,Contemplata numai de mine,Cu ochii și sufletul,Cu gândul și dorul,Cu toată ființă mea avida de frumos și de viata.Ma-ntorc la casa cea mică,Ascunsa-ntre pomi, străjerii copilăriei mele,Brațele lor deschise așteaptă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
poezie caldă și pură, dar în același timp, o pătrundere în realitate, în adevăr: greu trebuie să-i fie / porumbelului alb/ să conducă șirul cocorilor/ întorcându-se dalb/..... „În veșnicia fără cuvinte” - neputința despărțirii în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul scrijeliți pe piele, scrijeliți în inimile și
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului În fereastră închisă bate destinul poartă a căzut ruginita de vremuri războiul nu a trecut ,prelungim chinul exploziile robiei se împrăștie în vânt apare specia ireala ... te cutremuri, care va stăpâni acest pământ! Pe ușă deschisă,ruginita de vremuri războiul din noi se-ntinde în genuni nevăzute lătra un câine ,mlăștinoase terenuri se-ntorc din iluzii să acopere mari și oceane suflete albe ,curate, caută în
RĂZBOIUL DIN NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371367_a_372696]
-
fragii... Se-mperechează frunze pe ălei, Un ultim gest de clorofile-amoruri, Cu iz de mentă, must, parfum de tei, Mă prăbușesc într-ale mele doruri. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Octombrie, candid, în geam îmi bate, Sub potpuriu de toamnă, ireal, Te mai aștept în cartea vieții.. Parte... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: SOMNUL ORAȘULUI ( ÎI ) ( autumnala reghineană ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2100, Anul VI, 30 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel
SOMNUL ORAŞULUI ( II ) ( AUTUMNALĂ REGHINEANĂ ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371373_a_372702]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > SOMNUL ORAȘULUI ( III ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal " Iar focul din cămin, încet, se stinge... Un ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
Se simt colindători pe vechi poteci, Te mai aștept zadarnic și cuminte, În ale minții mele cartoteci... Vin sărbători... Te izgonesc din minte, Dar tu apari mereu, mereu... În dar!... Sub cerul sidefat iubirea-i punte, Ea ne unește tainic, ireal. Văd munții lăcrimând sub copci de gheață, Văd chipul tău, primăvăratic vers, O clipă! Vreau în hibernala ceață... Să construim dualul univers. Micuț, abscons ( al nostru ) el va fi, Un minunat pastel pe cai de viață, Poemul unei tandre nebunii
LA MINE-N GÂND de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371607_a_372936]
-
rescrise pe caldarâmuri de morminte. * În ancestrale idei plutesc, metafore îmbietoare ce-n gânduri de confrați înfloresc precum în zori, raze de soare. * Petale de gând pe hârtie las în amprente de cerneală. Condeiul așteaptă să scrie poveste de dor, ireală. * Că-n har poetic e lumină din lumânare sufletească, ce arde-n nopți cu lună plină, ca stele pe bolta cerească. * © Maria Filipoiu 12.01.2015 * * Menirea unui Luceafăr * Vremelnicia clipei îmi luminează gând, să îmi revărs iubirea în condei
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
că nu suntem singuri și că, în universul nostru există un Absolut, un Dumnezeu. De-abia atunci putem spune că, noi oamenii, suntem ființe divine. Trezirea sau schimbarea din noi începe când ne dăm seama că trăim într-o lume ireală, când de fapt lumea reală este cea a spiritului. Numai mergând pe calea cunoașterii de sine, poți să dezvolți aceste capacități intelecuale de care este capabil orice om care acceptă divinul. Și ce-i mai frumos decât să ajungi la
DESPRE POEZIA CUANTICĂ ȘI POEZIA METAFIZICĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375058_a_376387]
-
la nesfârșit și-n somn, iar fiecare gest, e-o altă învățare, prilej de renunțări și îndelungă trudă, dar pare că, oricum, altă plăcere n-are chiar dacă viața ei devine, astfel, crudă. Plutește parcă-n aer, cu brațele întinse, făptură ireală cu aură divină, cu gesturi ne-nțelese de prin povești desprinse și mă încântă tare, micuța balerină. Referință Bibliografică: MICUȚA BALERINĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1366, Anul IV, 27 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
MICUŢA BALERINĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373824_a_375153]