1,182 matches
-
căilor de conducere aberante pentru sindrom WPW, iar în trei cazuri a fost necesară implantarea de cardiostimulator permanent. Au fost înregistrate două decese postoperatorii prin sindrom de debit cardiac scăzut și un deces tardiv (2 ani postoperator) prin insuficiență cardiacă ireductibilă. COMPLICAȚII POSTOPERATORII Imediate - sindromul de debit cardiac scăzut (mai ales în perioada neonatală), aritmii supraventriculare, bloc atrio-ventricular total. Tardive: disfuncție ventriculară stângă (pacienți cu formă avansată de boală Ebstein, operați tardiv), reintervenții pentru insuficiență tricuspidiană sau disfuncție de proteză, aritmii
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
Artere interesate cu lumenul mai mic de 1 mm, 8. Miocard cicatriceal extins pe zona vasului afectat, 9. Boli coexistente care limitează supraviețuirea sub 2 ani, 7. Obezitate extremă și fumători. Existența unei funcții miocardice sever afectate (insuficiență cardiacă stânga ireductibilă, hipokinezie difuză, FE egală sau sub 20%) constituie pentru majoritatea cardiologilor și chirurgilor o contraindicație operatorie. Evidențierea unei rețele coronare distale puțin dezvoltate și/sau existența unor leziuni difuze, mai ales dacă teritoriul miocardic corespondent este hipokinetic, trebuie să excludă
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
sau controlul ei cu digitalice și diuretice, funcție renală normală cu nivelul ureei și creatininei serice în limite normale. În marea majoritate a cazurilor, perforarea septului duce însă la o deteriorare rapidă hemodinamică, cu șoc cardiogen, cu simptome marcante și ireductibile de insuficiență cardiacă dreaptă, asociată cu retenție hidrică. Această stare funcțională necesită o pregătire preoperatorie imediată și intervenție chirurgicală de urgență. Operația de urgență în DSV postinfarct este indicată și atunci când aceste semne lipsesc, dar funcția renală se deteriorează progresiv
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
fost Iosif Brucăr, care îl interpreta, însă, pe Blaga în orizontul pozitivismului și al fenomenologiei 104. Pentru acesta, preocuparea blagiană pentru mister s-ar situa în prelungirea eșecului pozitivismului meyersonian de a raționaliza complet cunoașterea despre lume. În fața "rămășiței" iraționale, ireductibile, mintea care vrea să treacă mai departe și să înțeleagă totuși nu are altceva de făcut decât să ia ca obiect de studiu acea rămășiță, misterul, și să-l descrie fenomenologic. Despre misticismul lui Blaga voi discuta într-una din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicțiile latente ale concretelor cu care operează (spațiul, timpul, lucrul, individul, mișcarea, schimbarea), contradicții evidențiate de către filosofi de-a lungul timpului 137. Știința, însă, folosește aceste concrete, în pofida contradicțiilor lor latente. Ignoră contradicțiile, tratând concretele care le conțin drept fapte ireductibile. În afara acestor contradicții latente ale construcțiilor științifice, mai există o serie de construcții și metode explicite ce generează paradoxii. Unele dintre acestea suportă o comparație semnificativă cu metoda dogmatică, sugerând perspective științifice acesteia din urmă. Un prim grupaj de astfel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un salt nepermis de la sufletul empiric, supus categoriilor, la sufletul metafizic. Ideea cosmologică este și ea rezultatul unei extinderi nelegitime de la seriile finite dinăuntrul naturii la unitatea absolută a naturii ca întreg, căci rațiunea pură ajunge la antinomii, la contradicții ireductibile. Și ideea teologică este viciată, căci toate cele trei argumente pe care teologia rațională le-a adus în sprijinul existenței lui Dumnezeu, argumentul ontologic, argumentul cosmologic și argumentul finalist, sunt demontate ca greșite de către Immanuel Kant. Am să mă opresc
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
știință, ci viziune despre lume (Weltanschaung) (...). O construcție metafizică exprimă o anumită situare față de existență și formulează o anumită dezlegare a "enigmei vieții" ce nu poate fi înțeleasă decât în relația ei cu forme istorice de viață și cu particularități ireductibile ale unei puternice individualități creatoare"288. Acum înțelegem de ce Blaga nu este de acord cu faptul de a evalua metafizica după criteriile științei, cum a făcut Kant. El crede că cele două domenii ale cunoașterii sunt radical diferite, astfel încât nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atât, se pare că opțiunea filosofului român pentru antinomic se prefigura deja în articolele filosofice de debut, din perioada 1914-1919405 prin preocuparea sa pentru fenomenologia dualități originare, mai exact prin ideea prezenței unor dualități sau antinomii originare imposibil de desfăcut, ireductibile, care nu pot fi cuprinse în dinamismul sau dialectica lor decât depășind puterile intelectului obișnuit 406. 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone Racordarea gândirii antinomice blagiene la fondul cultural autohton ar putea să fie primită negativ, ca o formă de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
doar, cu temporalitatea și insuficiența lor. Ca și nonexistența, nu ajunge niciodată ceva în felul unei lipse ori a unei iluzii. Dimpotrivă, simți că are o anumită subzistență, chiar dacă nu primă în ordinea ființei, o natură aparte și o esență ireductibilă în ea însăși"430. Răul nu mai este valorizat etic, ci ontologic: prezența sa ține de economia creației, de echilibrul lumii. De aceea are un rol atât de mare în creație și apoi în lume. El nu este ceva ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ale raportului dintre actualizare și potențializare 484. Deși pare să ne întoarcă pe căi ocolite la principiul clasic al noncontradicției (nu se poate să fie actual și e și non-e), cuplul actualizare-potențializare ne plasează, de fapt, într-un dualism contradictoriu ireductibil. Spun aceasta deoarece distincția actual-potențial nu se suprapune peste distincția ființă-neființă (existență-nonexistență). La Ștefan Lupașcu, actualul și potențialul sunt, ambele, moduri ale ființei (existenței) sau realității, astfel că elementul potențializat nu dispare, ci trece în secundar, însoțind din umbră elementul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de puțin afirmarea unui lucru și a contrariului său, ceea ce, prin anihilare reciprocă, ar distruge orice posibilitate de predicție și, deci, orice posibilitate de abordare științifică a lumii. Se impune, mai curând, să recunoaștem că, într-o lume de interconexiuni ireductibile (precum lumea cuantică), a face o experiență sau a da o interpretare rezultatelor experimentale înseamnă inevitabila decupare a realului, care afectează realul însuși. Entitatea reală își poate dezvălui astfel aspecte contradictorii de neînțeles, chiar absurde, din punctul de vedere al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că este lucrul în sine al lui Immanuel Kant sau misterul lumii al lui Lucian Blaga. Basarab Nicolescu asimilează această zonă de non-rezistență sau transparență absolută cu ideea de sacru 662, regăsindu-i atributele acesteia. În primul rând, este ceva ireductibil, neraționalizabil, opac la orice încercare de raționalizare. În al doilea rând, este ceva ce provoacă sentimentul unei diferențe radicale. În al treilea rând, este ceea ce unește sau leagă, căci se întinde nu doar dincolo de nivelurile de Realitate, ci și între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin el însuși, atributul religiilor, ci poate fi regăsit și pe calea științei, cu condiția să se urmărească înțelegerea profundă și unitatea lumii. O a doua consecință pe care o impune această descoperire transdisciplinară a sacrului este că acest "ceva ireductibil real în lume", apare ca un aspect profund rațional, deși neraționalizabil. De aceea, el nu mai poate fi ocolit din abordările raționale ale cunoașterii. Vrem sau nu, "suntem obligați să ne referim la sacru în vederea elaborării unui studiu coerent despre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
percepției, afirmă Basarab Nicolescu, fiind similar cu acel punct pe care misticii îl numesc prin expresia "dincolo de orice". El, împreună cu buclele de informație și conștiință, definește al treilea termen al cunoașterii transdisciplinare Interacțiunea dintre Subiect și Obiect 669. O experiență ireductibilă la orice teoretizare este percepția sacrului, adică a spațiului dintre nivelurile de Realitate și percepție. Acest spațiu este resimțit ca vid, interior și exterior, fapt ce se traduce în tăcerea de dincolo de cuvinte, pe care o regăsim și în scrierile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unde există acest acord, pentru că nu vom putea afirma niciodată că nu vor mai fi iraționali de adăugat la cei vechi. Este ceea ce face ca noi să nu putem deduce realmente natura, chiar ținând cont de toate elementele date și ireductibile, de toți iraționalii pe care îi vom cunoaște la un moment dat; totdeauna vom avea nevoie de noi experiențe și totdeauna acestea ne vor pune noi probleme, făcând să izbucnească (...) noi contradicții între teoriile și observațiile noastre"685. Rolul rațiunii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care Lucian Blaga inaugura metoda antinomiei transfigurate. Ea era răspunsul sau soluția fizicianului danez la "paradoxul dualității lumii fizice"725, descoperit în experiența microfizică la începutul secolului al XX-lea, anume dualitatea undă-corpuscul, considerată la apariția ei drept o "antinomie ireductibilă"726. Teoria corpusculară și teoria ondulatorie apăruseră încă din secolul al XVII-lea ca ipoteze legate de natura luminii, avându-i ca protagoniști pe Isaac Newton, respectiv Christian Huygens 727. La 1700, aceste două teorii erau considerate incompatibile și nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antagonismelor în inima fenomenelor organizate, irupției paradoxurilor și contradicțiilor în inima teoriei. Problema gândirii complexe este, din acest moment, de a gândi împreună, fără incoerență, două idei contrare"855. Totul este să se găsească calea de a transforma o disjuncție, ireductibilă din punctul de vedere al gândirii simplificatoare, într-o unitate complexă. Pentru aceasta, e necesară integrarea noțiunilor antagoniste într-un meta-sistem care le angajează "în procesul unei bucle retroactive și recursive", transformându-le și făcând astfel asocierea lor productivă 856
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
economia existențială a fiecărui fenomen, la originea oricărei experiențe și sub imperativele moniste ale logicii clasice, sub axioma indiscutabilă și nediscutată a unei non-contradicții absolute drept condiție sine qua non a noțiunii de adevăr și coerență rațională, un dualism antagonist ireductibil, structural și funcțional, care determină o contradicție fundamentală (orice fenomen se descompune neîntârziat într-o dualitate, într-un cuplu analitic opozițional de natură logică contradictorie; într-un fenomen apare întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, un antifenomen, care îi este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de un antagonism de factori contradictorii. Orice cantitate, orice relație, orice formă "pozitivă" de la nivelul realității naturale, fizice, biologice comportă un antagonism indispensabil (...). Dar și realitatea matematică, logică, filosofică, întreaga istorie a gândirii speculative mărturisesc despre aceeași luptă, care subzistă ireductibil chiar acolo unde interpretarea cea mai subtilă părea să o fi suprimat, între dinamisme, principii sau termeni logici contradictorii" (Vasile Tonoiu, "Studiu introductiv" la Ștefan Lupașcu, Experiența microfizică și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992, p. 12). 464 Prefața, considerațiile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
orice motiv sau rațiune a oricărei acțiuni ar fi dependentă sau derivată din altele, atunci care ar mai fi temeiul? Ajungem astfel la problema metafizică a naturii temeiului. În cele din urmă, în ordine metafizică, temeiul ultim trebuie să fie ireductibil. Obiecția epistemologică ține de modul în care am putea știi că o anumită entitate are valoare intrinsecă, dată fiind diversitatea opiniilor susținute și a intuițiilor. Problema este dată de faptul că nu dispunem de nici o procedură cu ajutorul căreia să validăm
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
scade dacă viața pe care o trăiește este mai plăcută sau mai fericită, respectiv, mai puțin plăcută sau mai puțin fericită. Similar, preferințele elevate ale unei persoane nu îi asigură o valoare intrinsecă mai mare. Valoarea intrinsecă este diferită de, ireductibilă la și incomensurabilă cu valorile individuale ale experiențelor. Regan respinge concepția utilitaristă după care agenții morali sunt simple receptacule pentru ceea ce are valoare intrinsecă pe baza postulatului intrinsicalist că indivizii în sine au valoare. Din perspectivă utilitaristă are valoare ceea ce
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
perspectivă utilitaristă are valoare ceea ce este receptat, așa cum ar fi plăcerile, nu și cel ce receptează, adică individul ca atare. Regan susține concepția alternativă, și anume, că individul ca atare are valoare intrinsecă, înțeleasă ca un tip distinct de valoare, ireductibilă la altceva. Dacă acceptăm că agenții morali au valoare intrinsecă, atunci se deschid două posibilități de conceptualizare: fie agenții morali au valoare intrinsecă în grade diferite, fie agenții morali au valoare intrinsecă în mod egal. Susținerea primei posibilități presupune formularea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Regan mai face trei precizări: • Criteriul de a fi subiect al unei vieți nu este o condiție necesară pentru a avea valoare intrinsecă. Este posibil ca unii indivizi sau colecții de indivizi să aibă valoare intrinsecă, adică o valoare distinctă, ireductibilă la și incomensurabilă cu valori precum plăcerea și satisfacerea preferințelor. Posibilitatea unei etici a mediului, deosebită de o etică a folosirii mediului, depinde se aserțiunea că obiectele naturale, chiar dacă nu sunt subiect al unei vieți, pot avea valoare intrinsecă. Aceasta
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
destituită din manifestarea sa explicită, expozițională, privată de atributele întemeierii și de imperativele semnificării. Ea e străpunsă până în punctul obscur în care semnificabilul e abia posibilul, autorevelarea posibilului însuși, donație a inaparentului în trupul poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină a comprehensibilului confruntat nu cu survenirea ființei imaginii, ci cu pre-ființarea ei inimaginabilă. Înțelegem deci prin ființare nu vreo calificare ontică a ființei reprezentabile, ci dinamica (dynamis
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzut și de spus? Ce mai e de văzut și de spus în această reducție totală a vizibilității și a rostirii? Dar nu totul e absent în urma irealizării și a desensibilizării. În orice caz, nu un nevăzut absolut, un nespus ireductibil: "O stranie lumină te urmează/ pretutindeni unde-ți porți surâsul,/ palidă lumină, stăruie sărutul,/ veștedu-i sărut, de-a lungul vremii". Ceea ce urmează - și se arată drept urmă neștearsă, stăruitoare - este lumina ce însoțește această stranie dispariție. Cele ce nu par
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]